Drujba lui Elon Musk a tăiat strâmb peste tot unde a fost folosită de noua administrație de la Washington.
Dar probabil cel mai spectaculos mod în care i-a sărit lanțul a fost recunoscut de secretarul Sănătății, Robert Kennedy Jr: luat la întrebări în Congres, oficialul a recunoscut că a fost nevoit să reangajeze aproape o mie de oameni trimiși inițial acasă, întrucât, iată revelație: “nu ne puteam face treaba”.
Idolul antivaccinist și anti-știință al lui Călin Georgescu, omul pe care, în iarnă, propaganda pro-rusului de la București îl anunțase, în regim de fake news, ca urmând să vină în România pentru a-l sprijini pe misticul său fan, a recunoscut fără să clipească impostura concedierilor cu drujba.
În speța menționată de RFK Jr, este vorba de două instituții extrem de sensibile și de importante pentru sănătatea publică – Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) şi Institutul Naţional de Sănătate (NIH).
Tragedia este că, la nivelul agențiilor americane, fără îndoială încă există și alte zone sensibile a căror activitate a fost pus serios în pericol în aceste luni de defrișare de HR, în stil Elon Musk, fără însă a se fi revenit cum se cuvine asupra defrișării.
RFK Jr și-a câștigat un loc în administrația Trump demonizând politicile în materie de sănătate ale fostelor administrații și mai ales a celor din timpul administrației Biden.
Au fost destui americanii ce au căzut în capcana înfierărilor la adresa așa-zisei Americi slabe, înscenate de curentul MAGA. Iar acești oameni, inevitabil, au votat la prezidențiale cu Donald Trump, doar pentru a descoperi acum, inclusiv prin ceea ce a recunoscut Kennedy Jr legat de prostia concedierilor, că America aia așa-zis slabă nu era slabă, ci pur și simplu funcțională.
Nu altfel stau lucrurile nici în ceea ce îl privește direct pe Donald Trump.
De când mega-bombele US Army, distrugătoare de buncăre, au penetrat siturile-cheie ale programului nuclear iranian, președintele Trump se umflă non-stop în pene vorbind despre forța fără echivalent a Statelor Unite.
Și are dreptate, doar că are dreptate parțial.
Da, genul acesta de muniție nu se mai află la dispoziția niciunei alte mari puteri. Iar genul acesta capacități în materie de proiectare a forței (bombardamentele au fost executate de avioane care au parcurs zeci de mii de kilometri), din nou, nu are în clipa asta un omolog recunoscut pe plan mondial.
Dar în același timp, meritul real al lui Trump este infinit mai mic decât lasă el însuși să se înțeleagă.
Căci aceste capacități extraordinare – de la bombardiere, piloți și întreaga infrastructură aferentă, până la bombele propriu-zise și potența de a le folosi la asemenea distanțe – au fost construite nu de actuala și nici de fosta administrație Trump, ci de predecesoarele administrații care s-au succedat de-a lungul deceniilor.
Ca să ajungă președinte al SUA, Trump a recurs la o retorică agresiv de înșelătoare, în cursul căreia a acuzat decăderea Americii. Dar când a ajuns președinte, Trump a găsit nimic mai puțin decât o Americă extrem de avansată militar și tehnologic, de fapt fără egal de avansată. A găsit o Americă în care, cel puțin pe speța iraniană, în general totul merge-strună.
Ceea ce într-adevăr Trump a făcut, iar predecesorii săi nu, a fost să ordone bombardamentul. Restul – capacitățile cu care bombardamentul a fost executat – era deja acolo, asigurat tocmai de predecesorii săi.
Iar Trump a ajuns în situația de a ordona bombardamentele din câteva motive relativ meschine:
- În primul său mandat, Trump a ordonat retragerea SUA din acordul JCPOA care asigurase înghețarea pe cale pașnică a programului nuclear iranian.
- Iar în acest al doilea mandat, premierul israelian a știut cum să îl convingă pe Trump să intre în joc, exploatând inteligent două circumstanțe esențiale: daunele produse de retragerea dictată de Trump din JCPOA (căci Iranul și-a recâștigat astfel libertatea de a îmbogăți după bunul plac uraniul, ajungând în punctul fără întoarcere), respectiv evoluțiile din siajul atacului Hamas de la 7 octombrie 2023, evoluții care, printre altele, au dus la slăbirea masivă de către Israel a Hezbollah și Hamas, doi celebri proxy ai Iranului.
Altfel spus, Trump a promis pacea, dar a recurs la război acolo unde predecesorii săi au preferat calea pașnică și eficientă a diplomației. Totodată, Trump se laudă azi cu potența Americii, după ce în campanie prezentase America drept adusă la starea de impotență.
Kennedy Jr, pe partea de Sănătate, și Donald Trump, pe partea militară, seamănă ca două picături de apă: aroganți și mincinoși în campanie, realiști, însă pe munca altora, de când sunt în funcție.
