Pro-rusul Călin Georgescu a fost trimis în judecată pentru complicitate la tentativă la comiterea unor acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi comunicare de informaţii false. Mercenarul-șef, Horațiu Potra, laolaltă cu alți 20 de mercenari din trupa lui vor fi, la rândul lor, judecați.
În treacăt fie spus, n-ar fi exclus ca, astfel, să ia startul o horă nouă de turnătorii reciproce în rândul celor vizați – acuzațiile sunt grave, pedepsele potențiale sunt pe măsură, e omenesc ca fiecare să fie tentat la un moment dat să spargă gașca și să caute soluții pe cont propriu pentru a-și îndulci soarta (desigur, în detrimentul amicilor).
Dar mai e mult până departe. Pentru moment, reține atenția prima reacție a lui Călin Georgescu la trimiterea în judecată, prin trei direcții principale de contraatac retoric al pro-rusului.
- Și-a comparat, pe nerăsuflate, situația proprie cu cea a lui Trump din 2016 – “dosarul ca atare e o copie la indigo a dosarului din 2016 al preşedintelui Trump, cu aceleaşi acuze, doar s-au schimbat actorii”. Dincolo de a fi ridicolă, dar nu și de neașteptat, afirmația lui Georgescu sugerează care ar putea fi nucleul narativ al viitoarei sale strategii de apărare în fața instanței și a publicului său. Însă judecând după câte servicii a făcut Donald Trump Rusiei lui Putin doar în primele opt luni din al doilea mandat al său, aș fi înclinat să văd în genul acesta de posibilă abordare a lui Georgescu o fundamentală eroare. Dacă va avea totuși avocați buni și dacă va fi dispus să meargă pe mâna lor, e foarte posibil ca pro-rusul Călin Georgescu să caute ulterior o altă cale spre a-și construi defensiva.
- Călin Georgescu s-a plasat o clipă pe el însuși în rolul de inchizitor, acuzând trădarea de Iuda la care a fost expus. Din vorbele sale, deduc că acuză ceva mai mult de jumătate din poporul român, probabil pe cei care nu l-au votat pe el, iar ulterior pe George Simion. Altfel spus, pe cei care au îndrăznit să pună în slujba urnelor gândirea critică, autenticul patriotism, adevărata dragoste de libertate. „O ţară dăinuieşte prin cei curajoşi care îndrăznesc şi se stinge prin cei laşi care se vând precum Iuda. Acum 2000 de ani era un Iuda. Acuma sunt milioane de Iuda”, spune Georgescu. Ce altceva, așadar, poți înțelege prin “milioane de Iuda” decât niște milioane de români ? Ori cu mine, ori împotriva mea, cam asta e mentalitatea individului, e absolut congruentă cu cea a unui dictator și – ce să vezi ? – se pliază perfect pe filosofia putinistă. Ce superb autodenunț pe direcția Rusia, din perspectiva asta !
- Printre alte halucinații avute de Călin Georgescu, după trimiterea sa și a mercenarilor săi în judecată, a fost și următorul “vers”: “Acţiunea oligarhiei globalist-soroşiste a dezlănsuit dezumanizarea lumii cu un singur scop, controlul ei”. Desigur, a ventilat (din nou) cu zel un construct central al propagandei ruse, dar nici măcar nu asta e problema cea mare (se știa deja că poartă hram kremlinist). Problema e că în același timp în care se compară cu Donald Trump (vezi punctul 1), Călin Georgescu îl ia la rindea pe unul dintre stâlpii fundamentali ai administrației Trump – pe secretarul Trezoreriei SUA, Scot Bessent. Scot Bessent e azi un super apropiat al președinte american, este chiar omul cu butonul din războaiele comerciale cu lumea largă, declanșate de Trump. Dar până să ajungă ceea ce este azi, același Bessent a fost un super “soroșist”, s-a îmbogățit din relația cu George Soros, a urcat politic grație acestui ascensor social pe care l-a reprezentat în viața sa îmbogățirea alături de Soros. Relația lui Scott Bessent cu George Soros din anii ’90 a fost definitorie: ca partener la Soros Fund Management și șef al biroului londonez, Bessent a contribuit la mari pariuri financiare, inclusiv la câștigul de peste 1 miliard de dolari din criza lirei sterline din 1992, experiență care i-a consolidat reputația în lumea investițiilor. Faptul că Trump este azi un ventilator-premium al “anti-soroșismului” de grotă, în timp ce lucrează cu unul dintre fostele lui creiere ale imperiului Soros, ține de apetitul SF al lui Trump pentru manipularea maselor și “mulgerea” lor politică și chiar financiară. La fel ca în cazul lui Viktor Orban, la origini bursier al lui Soros. Căci în tinerețe, premierul maghiar chiar a scris personal fundației lui George Soros, cerându-i să-l sponsorizeze cu o bursă la Oxford, menționând că îl interesa – Doamne, iartă-l ! – renașterea societății civile.
În campania sa pro-rusă, Călin Georgescu s-a bazat, ca mielul pe măcelar, pe sprijinul total al lui Donald Trump și al administrației sale. Sprijin a existat, dar nu total și nici eficient, după cum putem deduce din furcile caudine care-l împung azi în dos.
Desigur, Trump e suficient de vocal și tupeist pentru a fi și suficient de înșelător. Călin Georgescu s-a prăjit o dată cu el, e de-a dreptul demn de milă că insistă și în zi de azi cu amăgirea asta; azi, când știe deja toată planeta că “sprijinul” lui Trump a mai îngropat o piesă grea – pe fostul președinte brazilian, Jair Bolsonaro.
Bolsonaro a luat aproape trei decenii de închisoare – culmea, tot pentru un soi de lovitură de stat. Iar pe Bolsonaro, spre deosebire de Georgescu, Trump, administrația sa și MAGA chiar au depus eforturi titanice pentru a-l salva.
La mulți ani, Călin Georgescu ! La mulți ani după gratii !
- PS: Recomand, în contextul operațiunilor rusești, lectura de AICI
