Într-un interviu acordat The Economist și altor șase publicații, președintele Franței îndeamnă UE să acționeze rapid sau riscă să fie dată la o parte.
Europa se confruntă cu o „stare de urgență geopolitică și geo-economică”, declară Emmanuel Macron. În cazul în care continentul nu va investi în economia sa și nu va elimina mai rapid barierele din calea creșterii, va fi „dat la o parte” de tehnologia americană și de importurile din China.
Acesta a fost mesajul președintelui francez transmis celorlalți lideri europeni, într-un interviu acordat publicației The Economist și altor șase ziare, pe 9 februarie. Macron a făcut declarațiile înainte de o reuniune a Uniunii Europene programată pe 12 februarie, pentru a discuta cum să fie stimulată competitivitatea uniunii. Mulți lideri europeni împărtășesc sentimentul său de urgență, dar dacă și sunt de acord cu soluțiile propuse, asta e o altă chestiune. Ca semn al unor potențiale dezbateri tensionate, liderii Germaniei, Italiei, Belgiei și ai altor state au convocat o întâlnire „pre-summit”, așadar înainte de reuniunea principală. Macron a acceptat să li se alăture.
Apelul președintelui francez pentru ca Europa să accelereze creșterea economică și să reducă dependența externă se concentrează pe patru puncte.
Întâi, el argumentează în direcția unui efort mai mare pentru simplificarea multitudinii de reglementări pentru care UE este pe bună dreptate renumită.
În al doilea rând, diversificarea furnizorilor pentru a reduce dependența de grupuri restrânse de furnizori non-europeni. Această strategie ar trebui să includă, spune Macron, întărirea rolului internațional al monedei euro — prin dezvoltarea, de exemplu, a linilor de swap valutar în euro cu partenerii comerciali — și reducerea dependenței de active critice din străinătate, cum ar fi gazul natural american și serviciile de cloud computing.
Al treilea ar fi o politică de „preferință europeană”, pentru protejarea „industriei critice” a uniunii, precum sectorul siderurgic, chimic și apărare. Aceasta presupune legarea subvențiilor de stat de un procent minim de inputuri europene, în funcție de sector, precum și aplicarea regulilor „cumpără european” în achizițiile publice.
În fine, ar i vorba de un efort mult mai mare al UE pentru investiții în inovație, deopotrivă publică și privată, în conformitate cu recomandările raportului din 2024, redactat de Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene. Macron dorește lansarea unor „eurobonduri pentru viitor”, care să fie investite în apărare și securitate, tehnologii verzi și inteligență artificială, valorificând parțial rata ridicată de economisire a europenilor.
Astfel de apeluri la reforme europene au mai fost făcute de-a lungul timpului, dar Macron nu este singurul lider care simte acum un sentiment mai apăsat de urgență. Președintele francez vorbește despre un „moment Groenlanda”: europenii au început să înțeleagă gravitatea mizei. Există riscul, avertizează el, ca momentul inițial de traumă — pe măsură ce europenii se îngrijorează că America îi abandonează — să se transforme într-un „seniment laș de ușurare” odată ce criza trece. Ar fi o greșeală. Europa se confruntă acum cu o administrație americană „deschis ostilă”, care dorește „dezmembrarea” sa. „Toată lumea trebuie să înțeleagă”, spune Macron, „că criza prin care trecem este o ruptură geopolitică profundă”.
Pe alocuri, din perspectiva președintelui, UE se îndreaptă deja în direcția indicată de Franța. De exemplu, SAFE, noul program comun al uniunii pentru achiziții de apărare, prevede — la insistența Franței — ca măcar 65% dintre componentele multor sisteme pe care le finanțează să provină din țări membre UE sau cu care există acorduri de asociere.
Îi va fi mai dificil lui Macron să obțină un acord privind regulile de „preferință europeană”. Franța se confruntă cu opoziție față de dorința sa de reguli stricte care favorizează firmele europene în „Legea Acceleratorului Industrial” a UE, negociată de Stéphane Séjourné, comisarul european pentru industrie (și prieten vechi al lui Macron). Germania și Italia se tem că acestea ar putea echivala cu un protecționism. Țările baltice, nordice și Olanda au avertizat împreună că astfel de reguli riscă „să anuleze eforturile noastre de simplificare” și „să împingă investițiile în afara UE”. Legislația ar putea fi un „factor de schimbare” și un „mare succes pentru Franța”, spune Mujtaba Rahman, de la Eurasia Group, o companie de consultanță în risc, „dar încă există îngrijorarea că este vorba de protecționism francez mascat ca autonomie strategică”.
Macron respinge acuzația. „Nu cred deloc că este protecționist”, argumentează el, declarând că dorește pur și simplu să protejeze firmele europene prin „neimpunându-le reguli pe care nu le impunem importatorilor”.
Președintele francez a mai făcut un apel la cooperarea europeană, reafirmând angajamentul față de un program comun de apărare aeriană aflat în dificultate. Future Combat Air System, un proiect comun între Franța, Germania și Spania, ar trebui să includă un avion de generația a șasea, drone autonome și un „combat cloud” de comunicații. După ani de tensiuni amare între firmele implicate, mulți analiști l-au dat ca pierdut. „Noi credem că este un proiect bun, și nu am auzit niciun comentariu german care să sugereze că nu este bun”, insistă Macron. De fapt, el vrea să atragă parteneri europeni suplimentari, pentru a crea sisteme competitive cu cele americane.
În final, Macron susține că Europa nu ar trebui să își subestimeze punctele forte: ca piață de 450 de milioane de persoane, dar și ca regiune guvernată de statul de drept. Provocarea constă în transformarea acestor puncte forte în pârghii de putere geopolitică, înainte ca alte puteri să se distanțeze prea mult și Europa să nu mai poată concura. Îngrijorarea că Europa este exclusă din manevrele marilor puteri l-a determinat recent pe Macron să-și trimită consilierul diplomatic la Moscova. Acesta s-a întors, firește, cu mesajul că Rusia nu este interesată de pace.
Va exista mult scepticism față de unele apeluri ale lui Macron. Situația sa politică internă este slabă. Nu are majoritate în parlament și mai are doar 15 luni pentru a-și promova ideile. În multe capitale europene există confuzie că Franța a refuzat în ianuarie să sprijine acordul comercial UE–Mercosur cu țările din America Latină, chiar dacă liderul său pleda pentru diversificarea comerțului european în numele autonomiei strategice. Dar puțini ar contesta avertismentele lui Macron că Europa este prea lentă și prea fragmentată și că timpul pentru rezolvarea problemelor sale se epuizează. În același timp, și timpul său se apropie de final.
