Polonia, Suedia și alte țări cumpără submarine pentru a proteja conductele, notează The Economist.
<< Comparat cu submarinele masive ale Rusiei, propulsate nuclear, modelul suedez A26, cu o lungime de doar 66 de metri, este un model compact. Însă ceea ce submarinul construit de Saab pierde la capitolul dimensiuni câștigă prin capacitățile sale de camuflaj și supraveghere. Un portal integrat în prova îi permite să lanseze pe fundul mării drone subacvatice, senzori sau scafandri. Pentru apele tulburi ale Mării Baltice și pentru războiul rece care se desfășoară sub ele, A26 oferă cel mai bun raport cost–eficiență. Cel puțin aceasta a fost concluzia la care a ajuns guvernul Poloniei pe 26 noiembrie, când a decis să cumpere trei astfel de nave pentru o sumă estimată la 2,8 miliarde de dolari.
Pentru țări precum Polonia, a avea «ochi» deasupra și sub apele Mării Baltice este o chestiune urgentă de securitate națională. Marea este plină de infrastructură de telecomunicații și energie. O conductă de gaze naturale, Balticconnector, leagă Finlanda de Estonia. O alta, Baltic Pipe, transportă gaze din Norvegia către Polonia. Cabluri de comunicații și de electricitate acoperă fundul mării. La începutul acestui an, Estonia, Letonia și Lituania și-au deconectat sistemele energetice de la rețeaua Rusiei; din cele patru legături care le conectează la cea europeană, trei sunt submarine. Deasupra suprafeței apei, sute de turbine eoliene se ridică în largul coastelor Danemarcei și Germaniei, iar altele noi apar în largul Poloniei. Țărmurile Mării Baltice găzduiesc zece terminale de GNL, cu încă două în construcție.
Pe hârtie, prezența NATO în Marea Baltică nu a fost niciodată mai puternică. Dintre cele nouă state riverane mării, toate, cu excepția Rusiei, fac parte din alianță. Însă, deși NATO are un avantaj clar în Baltică în ceea ce privește puterea navală convențională, Rusia dispune de mijloacele necesare pentru a provoca haos. Din 2023 au avut loc cel puțin 11 acte suspecte de sabotaj asupra infrastructurii din Marea Baltică, multe dintre ele fiind legate de flota din umbră a Rusiei — rețeaua de petroliere pe care țara o folosește pentru a ocoli sancțiunile occidentale. Cele mai grave au fost avarierea conductei Balticconnector și a unui cablu electric care leagă Finlanda de Estonia, probabil cauzate de nave care și-au târât ancorele pe fundul mării. Ambele au necesitat luni întregi pentru a fi reparate.
Serviciile secrete rusești ar putea folosi unele dintre aceste nave și pentru operațiuni derulate deasupra nivelului mării. În septembrie, drone care par să fi fost lansate de pe nave asociate Rusiei au fost observate deasupra aeroporturilor din Danemarca. Incidente similare au avut loc ulterior în Franța și Germania.
Atacurile hibride îi permit Rusiei să nege implicarea, să testeze clauza de apărare mutuală a NATO și să evalueze apetitul fiecărui stat membru pentru confruntare. Însă regimul lui Vladimir Putin începe tot mai mult să acționeze și la vedere. La începutul lunii octombrie, serviciul de informații militare al Danemarcei a dezvăluit că nave de război rusești și-au îndreptat armele către nave și elicoptere ale marinei daneze și au navigat în direcția vaselor daneze, simulând o coliziune.
Rusia va avea în curând și mai multe ținte din care să aleagă. Germania, Danemarca, Suedia și Finlanda construiesc noi parcuri eoliene în Marea Baltică. Polonia este și mai expusă. Ea se bazează pe conductele și porturile baltice pentru aproape jumătate din importurile sale de energie, iar această dependență este în creștere. Până în 2040, țara ar putea investi cu mult peste 100 de miliarde de dolari în parcuri eoliene offshore și în noi terminale GNL. Prima centrală nucleară a Poloniei, estimată să fie deschisă până în 2036, va fi situată la mai puțin de 2 km de țărm.
Multe dintre aceste proiecte au fost concepute într-o perioadă în care amenințarea din partea Rusiei părea abstractă. Acum, guvernele se grăbesc să le protejeze — o provocare dificilă. Radarele și sateliții pot monitoriza cerul și pot urmări navele, chiar și atunci când acestea își opresc transponderele. Însă urmărirea a ceea ce se întâmplă sub suprafața apei este mult mai dificilă, ceea ce face din fundul mării un teren ideal pentru atacuri hibride.
O mare parte din tehnologia de supraveghere existentă, bazată pe sonar, este slab adaptată condițiilor din Marea Baltică. Fundul mării, puțin adânc și aglomerat, generează zgomot, traficul maritim maschează activitatea subacvatică, iar schimbările bruște de salinitate distorsionează undele sonore. Soluții noi vor acoperi o parte din aceste lacune, inclusiv senzori hidroacustici, submarine precum A26 și vehicule subacvatice fără pilot (UUV-uri). Însă dezvoltarea unui sistem de supraveghere integrat — un obiectiv-cheie al NATO pentru Marea Baltică — va dura ani de zile.
Proiecte precum A26 se confruntă cu întârzieri îndelungate. Marina Suediei plănuise să primească primul dintre cele două submarine comandate de la Saab în 2022. Acest termen a fost însă amânat până în 2031. (Necesitatea modernizării șantierului naval în care sunt construite submarinele este menționată drept unul dintre motivele întârzierii.) Polonia, a cărei marină dispune de un singur submarin vechi, din epoca sovietică, va trebui să aștepte până în anii 2030 pentru cele trei A26 comandate. Între timp, principala agenție britanică de informații militare a concluzionat recent că Rusia își modernizează flota pentru a viza cablurile și conductele submarine.
Astfel, chiar și cu tehnologii noi menite să îmbunătățească monitorizarea, detectarea și reparațiile, NATO trebuie să facă mai mult pentru a arăta Rusiei că atacurile sale hibride nu vor rămâne nepedepsite. Răspunsul de până acum a fost în mare parte reactiv. În cadrul operațiunii Baltic Sentry a NATO, lansată la începutul anului 2025, alianța și-a intensificat patrulele în Marea Baltică. Însă, deși navele NATO pot soma vasele comerciale pentru a verifica dacă au o înregistrare validă, conform dreptului internațional echipajele lor nu au voie să le abordeze sau să le inspecteze.
Unele țări au luat în considerare măsuri mai drastice. În urma incursiunilor dronelor deasupra Danemarcei, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a sugerat închiderea Mării Baltice pentru petrolierele din flota clandestină. Ministrul eston al Apărării, Hanno Pevkur, propusese același lucru cu câteva luni mai devreme.
O astfel de blocadă ar încălca însă aproape sigur dreptul internațional. Convenția ONU privind Dreptul Mării garantează navelor, chiar și celor sancționate, dreptul de a traversa strâmtorile internaționale, atât timp cât nu amenință cu forța sau nu încalcă regulile de siguranță. Rusia, care folosește Marea Baltică pentru 60% din exporturile sale maritime de țiței, ar considera probabil închiderea strâmtorilor daneze pentru petrolierele din flota clandestină un act de război. Un răspuns mai prudent ar fi să li se refuze accesul navelor care nu respectă standardele tehnice, spune Jacek Siewiera, fostul șef al consiliului național de securitate al Poloniei.
Această abordare câștigă teren. În octombrie, Danemarca a intensificat controalele asupra petroliereleor din ancorajul Skagen, care leagă Marea Nordului de Marea Baltică. Între timp, Polonia își întărește descurajarea navală. Un proiect de lege adoptat de parlamentul țării în noiembrie permite marinei să folosească forța pentru a proteja infrastructura critică, chiar și în afara apelor teritoriale ale Poloniei.
Protecția este costisitoare, dar nu se compară cu pagubele provocate de atacuri. Un studiu recent realizat de RAND a estimat costul zilnic pentru repararea unui cablu de telecomunicații subacvatic la 24 milioane de euro (28 milioane de dolari), al unei conducte petroliere la 36 milioane de euro și al unei conducte de gaze la 75 milioane de euro. Astfel de reparații durează de obicei luni întregi. Pierderea aprovizionării cu energie și a conectivității agravează daunele. Câteva provocări de acest fel și un submarin sau două încep să pară o investiție convenabilă. >>
