Presiunea Chinei și reacțiile împotriva imigrației ar putea duce la trimiterea multora înapoi în China, notează The Economist.
<< Guan Heng a riscat totul pentru a filma locuri din regiunea Xinjiang, din nord-vestul Chinei. Odată încărcate online, videoclipurile sale au arătat lumii locuri în care autoritățile chineze rețineau uigurii și alte minorități etnice. În 2021, prima administrație Trump a declarat drept formă de genocid campania Chinei din Xinjiang. Câteva luni mai târziu, Guan a fugit din China și a traversat granița americană pentru a cere azil. Dar asta l-a făcut ținta celei de-a doua administrații Trump, care l-a reținut pe Guan în august pentru că a trecut ilegal granița.
Pe 15 decembrie, un avocat care reprezenta departamentul american pentru securitate internă a spus că Guan ar putea fi trimis în Uganda pentru a solicita azil acolo. Însă Uganda l-ar trimite foarte probabil înapoi în China, estimează avocatul său, Chen Chuangchuang. Acest lucru s-ar întâmpla în ciuda principiului nereturnării, care interzice statelor să trimită persoane într-o țară unde ar putea fi supuse abuzurilor, adaugă el.
Se estimează că aproximativ un milion de uiguri și alte minorități etnice au fost reținuți în lagăre de „reeducare” în timpul unei operațiuni de securitate derulate de China între 2017 și 2019. Unele dintre lagăre au fost ulterior închise; altele au fost transformate în fabrici sau închisoare, iar cei care trăiau în ele fie au fost eliberați, fie trimiși la muncă forțată, fie închiși. Uigurii care au plecat în străinătate au fost separați de familiile lor; mulți au cerut azil în țări precum Canada, unde guvernele au accelerat procesele de stabilire pentru ei.
Acum, uigurii care au fugit își pierd protecția, pe măsură ce China exercită presiuni asupra altor țări ca să-i predea, iar America și Europa au devenit mai ostile față de refugiați. China promovează Xinjiang ca un paradis turistic și ca un loc sigur în care uigurii ar trebui să se întoarcă. Autoritățile sale neagă faptul că în provincie ar fi avut loc vreodată abuzuri ale drepturilor omului. Astfel de acuzații sunt „minciuna secolului”, spune Lin Jian, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe. „Xinjiang se bucură de creștere economică, stabilitate socială și armonie între toate grupurile etnice, iar oamenii de acolo duc o viață mai bună”.
În februarie, în ciuda protestelor ONU, Thailanda a deportat în China 40 de uiguri care fuseseră reținuți în Bangkok timp de un deceniu. Turcia, un centru tradițional pentru uigurii exilați, datorită rădăcinilor turcice comune, a început să anuleze permisele de ședere ale unor uiguri, să-i rețină în centre de deportare și să-i preseze să semneze formulare de „întoarcere voluntară”, potrivit Human Rights Watch (HRW), un organism de monitorizare a acestor situații. Din 2024, instanțele turcești au decis că principiul nereturnării nu se aplică uigurilor, pentru că aceștia, în realitate, s-ar putea să nu fie expuși riscului de maltratare sau tortură în China. Luna trecută, Germania a deportat o femeie uigură în China după ce i-a respins cererea de azil. Autoritățile germane au declarat că fusese o eroare, iar femeia a reușit să părăsească rapid China și să ajungă în Turcia, dar incidentul a stârnit temeri mai largi, spune Louisa Greve, de la Uyghur Human Rights Project, o organizație caritabilă din Washington.
Între timp, China permite unor uiguri să călătorească în și din Xinjiang, pentru a-și susține astfel afirmațiile cu privire la normalitate. Mass-media oficiale au prezentat, în ultimele luni, uiguri reveniți din străinătate în tururi sponsorizate de stat în Hotan, Kashgar, Urumqi și Turpan, adesea fluturând steaguri chinezești, făcând fotografii cu bannere pe care scria „Mulțumiri partidului” și declarând că sunt mândri de dezvoltarea Xinjiangului sub conducerea chineză. Uigurii care participă la aceste tururi „știu că totul este fals”, dar cooperează pentru a-și putea vedea familiile, susține Yalkun Uluyol, cercetător HRW, care a realizat interviuri cu 23 de uiguri care călătoreau în și din China.
Autoritățile chineze prezintă țintele repatrierii ca fiind infractori care au încălcat legile prin traversarea granițelor țării sau ca potențiali teroriști care ar putea ataca China. Sunt deosebit de preocupate de uigurii din Siria, care au experiență în luptă și vorbesc amenințător despre răzbunarea împotriva Chinei. Guvernul sirian a promis că nu va permite ca teritoriul său să fie folosit pentru „activități care subminează securitatea națională, suveranitatea și interesele Chinei”. În noiembrie au apărut zvonuri că Siria plănuia să deporteze 400 de uiguri în China, după ce ministrul de externe al țării a efectuat o vizită oficială la Beijing, deși autoritățile siriene au negat acest lucru.
Siria se află într-o situație delicată. Mii de luptători uiguri au fost încorporați în noua armată a țării. Un comandant uigur pe nume Abdulaziz Dawood Khudaberdi, cunoscut și sub numele de Zahid, ar fi fost, de asemenea, numit general de brigadă. Cel mai mare grup militant uigur, cunoscut anterior ca Partidul Islamic Turcistan, și-a schimbat și el imaginea. Acum se prezintă ca o organizație comunitară care sprijină școlile cu predare în limba uigură, explică Abduweli Ayup, un cercetător care a vizitat nord-vestul Siriei în octombrie. Dar el a întâlnit și uiguri mai radicali care încă doresc să „lupte cu China cât mai curând posibil”. Atât timp cât această amenințare există, urmărirea globală a uigurilor de către China va continua. >>
China și-a arătat punctele forte în 2025, iar Donald Trump a ajutat-o
