Aproape 30 de nave rusești au fost pierdute de Rusia, mai mult sau mai puțin ireversibil, de la declanșarea războiului în Ucraina.
Chiar zilele trecute, Kievul a scufundat o corvetă purtătoare de rachete.
Cu fiecare succes de acest gen, înregistrat de armata Ucrainei, slăbește nu doar controlul Rusiei pe front, ci este diminuată și amenințarea pe care flota moscovită de la Marea Neagră o reprezintă pentru țările riverane, inclusiv România.
De altfel, până la declanșarea invaziei, pentru România Marea Neagră constituia unul dintre cele mai sensibile puncte de presiune la adresa securității naționale. Amenințarea rusă era un element omniprezent de fundal – de pe coastă, din adâncuri, de pe luciul apei. Situația s-a agravat odată cu anexarea ilegală a Crimeei. Iar după debutul invaziei totale, punctul sensibil a devenit cu adevărat unul fierbinte.
În mod curios, însă, și înainte și după ordinul de luptă dat de Putin, în România cei mai tăcuți dintre cei tăcuți, pe tema amenințării flotei ruse, s-au dovedit a fi tocmai cei mai patrioți dintre cei patrioți: AUR, cu liderii săi-lance, Simion și Târziu, respectiv Șoșoacă, cu partidul ei remorcă.
Deși cu lipici la o gamă largă și pestriță de subiecte, din chestiunea pericolului pus de flota rusă de la Marea Neagră extremiștii noștri nu au făcut niciodată un punct de discuție prioritar nici înainte de 24 februarie 2022, nici după.
Nu i-am auzit celebrând reușitele ucrainene din ultimii doi ani, de pe urma cărora beneficiar este nu doar Ucraina, ci și România. În schimb, i-am putut auzi atacând Kievul din diverse unghiuri.
În același timp, nu e cazul să-i suspectăm pe extremiștii pro-ruși din România (cu mască de suveraniști) de un dezinteres față de Marea Neagră. Ba din contră, par foarte interesați. Desigur, par foarte interesați nu de flota rusă ca factor de stres și destabilizare pe unica mare la care avem deschidere, ci de subminarea capacității României de a profita de acest colosal dar făcut de natură.
Mai precis:
- De subminarea capacității României de a deveni un puternic jucător în domeniul energiei, prin exploatarea hidrocarburilor („întâmplător”, marele câștigător, dacă România pierde avantajul, este Rusia).
- De subminarea consolidării apărării României și de pe mare (căci asta ar însemna, în ultimă instanță, denunțarea sau diluarea parteneriatelor strategice cu Vestul „colonizator”, inclusiv cu NATO, pentru care extremiștii noștri militează în aplauzele Moscovei).
- De subminarea unei relații sănătoase cu Ucraina, poate chiar de crearea unei atmosfere de conflict politico-militar cu această țară (căci la ce altceva ar duce, până la urmă, punerea în operă a revizionismului recent ventilat de Claudiu Târziu? Ce altceva semnalează refuzul lui Simion, Târziu, Șoșoacă de a aplauda la scenă deschisă pierderile flotei ruse de la Marea Neagră și mai ales refuzul lor de a explica electoratului binefacerile pe care i le aduce României o prezență militară rusă slăbită pe acest strategic ochi de apă?).
Este suspectă până la culpă această apatie a extremiștilor pro-ruși din România, când vine vorba de Marea Neagră și flota rusă care patrulează pe ea.
Este din cale afară de neînțeles, în lipsa unei agende subterane sincronizată cu agenda transparentă a Kremlinului, lipsa lor de apetit în a promova în spațiul public românesc înfrângerile pe mare încasate de Rusia.
Este cu totul nelalocul lui să nu ai activitate de conștientizare, la nivelul opiniei publice autohtone, despre atât de remarcabilul succes al unei țări fără flotă convențională în fața unei țări a cărei flotă militară maritimă și oceanică era, teoretic, surclasată doar de cea a Americii. Iar ca partid de opoziție este incalificabil să nu ai luări publice de poziție în care să interoghezi guvernul cu privire la ceea ce face pentru a întări flota românească în context de război, să nu îl întrebi dacă ia notițele care se impun și ce notițe a luat deja din lecția furnizată în timp real de Ucraina.
Totuși, în condiții de conflict armat, atacurile de pe mare sunt parte intrinsecă a jocului. Nu de ieri, de azi, ci din vechime.
Iar în vremurile noastre atât de moderne, dat fiind progresul tehnologic, raza de acțiune a loviturilor date de pe navele de război afectează uscatul mult în adâncime, iar nu doar zonele de coastă. În plus, e evident din experiența contemporană a Ucrainei că atacurile rusești de pe mare afectează în mod disproporționat și dincolo de criminal populația civilă. Nemaivorbind aici și de potențialul distructiv al unui eventual desant al trupelor terestre.
Având în vedere toate aceste aspecte, nu este oare de domeniul păcatului originar faptul că toți acești patrioți de pripas – Simion, Târziu, Șoșoacă – tratează cu dosul un astfel de dosar?
Geografic, rușii au uluit mereu prin întinderea teritoriului și cantitatea de armament de care dispun. Nu rareori, însă, Moscova s-a văzut trădată de marele ei dușman din intern: calitatea.
• De pildă, calitatea administrării teritoriului (formează un popor, în ansamblu, atât de sărac și de înapoiat, deși trăiește pe un teritoriu atât de vast și de bogat).
• De pildă, calitatea armamentului. Rușii înșiși resimt azi acest handicap în Ucraina. Dar, după cum amintește jurnalista Sylvie Kauffmann, în recenta sa carte, „Les Aveuglés”, rușii au înțeles că au probleme cu calitatea și acum peste 15 ani, în Georgia. Imediat după războiul de agresiune de atunci, Moscova a încercat să pună mâna pe două nave Mistral pe care Parisul lui Sarkozy se lăsase inițial convins să i le vândă. Era vorba de cele mai mari nave din flota franceză, după portavionul Charles de Gaulle. Marina franceză însăși nu deținea decât două exemplare. Ei bine, amintește Kauffmann în cartea sa, în timpul discuțiilor pentru de la șantierul naval STX din Saint-Nazaire, șeful de stat major al marinei ruse observa la acea vreme un fapt revelator: cu asemenea nave și-ar fi putut regla operațiunile în Georgia „în 40 de minute în loc de 26 de ore”.
Suveraniștii români par să se fi lăsat impresionați de Rusia putinistă precum fecioara neieșită vreodată din sat, la prima ei experiență în discoteca orășenească. Ăsta e scenariul benign. În scenariul malign, probabil mai probabil, suveraniștii noștri numai fecioare nu sunt.
