America cheltuie miliarde de dolari cu întreținerea docurilor uscate neavariate, dar astfel de costuri ar fi mult mai mari în cazul în care s-ar impune înlăturarea daunelor produse de bombardamente, remarca Forbes, într-o analiză din toamna lui 2023.
Or, războiul din Ucraina a relevat până acum ceea ce revista citată numește „uimitorul eșec militar” al Rusiei de a apăra o infrastructură atât de critică și, implicit, povara financiară fenomenală la care au supus-o deja atacurile reușite ale ucrainenilor.
„Fără sprijin pentru întreținere, întreaga flotă de la Marea Neagră a Rusiei va deveni, în câteva luni, ineficientă din punct de vedere operațional și efectiv scufundată”, conchide Forbes, notând totodată că situația de fapt sugerează că apărarea aeriană a Rusiei este fie inadecvată, fie dezactivată, fie ambele.
Iar pentru Moscova, situația este cu atât mai deplorabilă spre imposibilă cu cât nu are unde altundeva să își repare sau întreține navele Flotei Mării Negre decât în aceste facilități puternic expuse tirului ucrainean (întreaga analiză Forbes – AICI)
Altfel spus, flota rusă de la Marea Neagră este deja extrem de vulnerabilă „pe uscat”.
Mai mult, întâmplarea face ca doi dintre partenerii-cheie ai Ucrainei, SUA și Marea Britanie, să acorde în mod istoric o atenție specială incapacitării docurilor militare uscate ale inamicului, fapt demonstrat la scară mare încă de acum opt decenii, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Beneficiind de astfel de consultanți, de sprijinul lor de intelligence în detectarea țintelor și de o parte din armamentul necesar pentru a le lovi, nu este de mirare că Ucraina, fără a avea o flotă militară, a redus drastic capacitatea Rusiei de a o folosi pe a sa pentru sprijinirea invaziei și pentru a domina Marea Neagră.
Dar navele rusești din Flota Mării Negre s-au „înecat” și când operau în larg, iar nu doar atunci când se aflau la mal.
Cel mai celebru este cazul navei amiral, Moskva, dar pe fond problema Kremlinului a fost aceea că elimiarea celebrului vas nu a reprezentat un episod izolat.
Interesant este faptul că pentru războiul total cu Ucraina, declanșat în 2022, Rusia începuse cu aproape un deceniu înainte pregătirile de a-și asigura dominația imperială asupra Mării Negre.
Principală între mecanismele dezvoltate de Moscova în acest sens era configurarea unor zone extinse se excludere aeriană, capacitatea lor extraordinară în luptă fiind glorificată la acea vreme chiar de gen. Valeri Gherasimov, șeful Statului Major General.
În martie 2017, scriam următoarele, pe această temă:
- Marea Neagră, Marea Baltică, estul Mediteranei, zona Arcticii – patru regiuni strategice şi tot atâtea locuri în care apar „bule” ruseşti, mai mici sau mai mari.
- În limbajul analiştilor şi strategilor militari, bulele sunt codificate drept A2/AD.
- Iar concret este vorba de zone de excludere aeriană, de perimetre securizate şi cvasi-impenetrabile, în care forţele armate inamice nu doar că nu pot conduce atacuri-surpriză, dar nu îşi mai permit nici să planifice vreo formă de atac. Cel puţin nu fără să îşi asume pierderi grele.
- Într-o analiză publicată recent, The National Interest (TNI) pune în lumină cât de radical pot schimba aceste bule echilibrul de forţe într-o anumită regiune. Iar în vizor sunt cele două mari puteri din bazinul Mării Negre – Rusia şi Turcia.
- Marea Neagră este, prin tradiţie, de importanţă strategică pentru România. În ultimii ani, regiunea a fost marcată de o consolidare, fără precedent după Războiul Rece, a prezenţei militare ruse.
- După anexarea Crimeei, strategii ruşi au amplasat aici un complex de armament care ar trebui să împingă mult în largul mării „ochii”, „urechile” şi puterea de foc a flotei ruse.
- Începând cu anul 2014, Moscova a anunţat un program de modernizare a flotei de la Marea Neagră de peste 2,4 miliarde de dolari, a amplasat mai multe tipuri de rachete pentru consolidarea apărării anti-aeriene, dar şi staţii radar şi echipamente de război electronic.
- Practic, arată cei de la TNI, ruşii au „tranformat Crimea în epicentrul unei zone A2/AD aproape impenetrabile, la Marea Neagră”.
- Şi îl citează, mai departe, pe generalul Valeri Gerasimov, şeful Statului Major al armatei ruse: „Flota Mării Negre ar trebui să fie capabilă – şi a demonstrat-o deja – să distrugă o potenţială forţă amfibie inamică încă din stadiul în care aceasta se află pe drum, începând din porturile de îmbarcare”. Ar fi acest lucru posibil? The National Interest citează tot din spusele generalul Gerasimov: „Flota Mării Negre deţine toate mijloacele esenţiale de recunoaştere capabile să identifice ţinte aflate la 500 de kilometri distanţă, ca şi mijloacele de atac”. (întregul text – AICI)
Contrastul dintre planurile și așteptările Rusiei, pe de o parte, și realizările sale în condiții de război real cu Ucraina, pe de alta, nu putea fi mai izbitor.
În ciuda reclamei agresive și mai ales a miliardelor investite, cu evidenta sacrificare a bunăstării rușilor de rând, „ochii” și „urechile” cu care armata lui Putin urma să facă din Marea Neagră propria gârlă au orbit și au surzit tocmai când trebuiau să înfăptuiască minunea – în timpul războiului real început la 24 februarie 2022.
Ce a mers prost pentru ruși, deși fuseseră siguri că mecanismul de excludere aeriană le va cimenta dominația asupra Mării Negre? Cu siguranță, un răspuns comprehensiv poate avea multiple straturi, unele mai tehnice ca altele.
Dar într-o explorare a problemei făcută în vara lui 2022, Nikkei Asia semnala, pe de o parte, valoarea de „export” a eșecului rusesc, sub forma unei lecții dure inclusiv pentru China, iar pe de alta cita analiza unor experți turci și japonezi.
Iată pasajele-cheie:
- Can Kasapoglu, directorul programului de studii de securitate și apărare la Centrul pentru Studii Economice și Politici Externe (EDAM), a declarat că Rusia a cunoscut până acum trei eșecuri majore de informații în operațiunile de la Marea Neagră.
- „Ei au crezut că rachetele Neptun ale Ucrainei nu sunt încă operaționale, iar acest lucru i-a costat crucișătorul Moskva. Au subestimat modul în care capabilitățile dronei Ucrainei ar fi aplicabile într-un cadru naval. În cele din urmă, nu au putut anticipa cât de rapide și cât de variate ar putea fi armele trimise de Occident pentru stabilirea descurajării apărării de coastă”.
- Ozberk a declarat că pierderea Insulei Șerpilor a diminuat semnificativ șansele unui atac amfibiu rusesc asupra portului Odesa.
- „A existat o astfel de șansă la începutul războiului”, afirmă Ozberk. Rusia ar fi putut întâmpina unele pierderi din cauza minelor marine, dar ar fi putut trece mai departe. „Dar acum ucrainenii au dezvoltat un sistem de apărare stratificat cu noi-sositele sisteme de apărare de coastă de diferite raze de acțiune”, inclusiv rachete antinavă Brimstone, Neptun și Harpoon.
- „Acum, un atac amfibiu este foarte dificil, deoarece aceste arme sunt mobile și se schimbă constant. Optzeci la sută din marina rusă se va scufunda înainte de sosirea” la Odesa, a spus Ozberk.
- Cursa contra-cronometru ar putea fi un element pe care chinezii îl urmăresc, a remarcat Ichiro Shinkai, specialist senior la NTT, din Japonia. „Cred că China studiază războiul din Ucraina din mai multe unghiuri, dar încetinirea armatei ruse la începutul operațiunii și faptul că nu au putut bloca întăririle venite în Ucraina din alte țări trebuie să fie o concluzie majoră”, a spus el.
- Shinkai a menționat că armata americană se concentrează pe străpungerea A2/AD al Chinei prin dispersarea activelor, creșterea vehiculelor aeriene fără pilot, utilizarea inteligenței artificiale și îmbunătățirea capacităților de ascundere. „Totul ține cont de A2/AD”, a spus el.
- Arda Mevlutoglu, un analist turc al industriei de apărare, a spus că afirmația Rusiei că este o putere navală dominantă în Marea Neagră cu capabilități A2/AD s-a dovedit greșită și că acest lucru se datorează eșecului său de a desfășura o operațiune tip rețea în zonă.
- Ozberk a spus că, după ce a luat Crimeea, Rusia a investit masiv în marina sa, în ceea ce privește armele și echipamentele, dar nu atât în pregătire, logistică și comandă și control.
- „Chiar dacă ai rachete, fără personal instruit corespunzător, ai parte de multe pierderi”, a spus ea.
- „Vedem că nu țin pasul cu standardele NATO în termeni de educație și formare”. (întreaga analiză – AICI)
În privința transformării „necorespunzătoare” a Mării Negre, nefericirea Moscovei tinde probabil spre cote paroxistice.
La sfârșitul lui 2023, Congresul SUA a adoptat legea privind strategia de securitate și dezvoltare a Marii Negre.
Un pas uriaș, având în vedere tradiționala lipsă de atenție cu care fusese tratată această zonă de către aliați, zonă pe care invazia rusă din Ucraina a făcut-o însă atât de stridentă, în cele din urmă.
Cu câteva luni înainte, într-un interviu acordat Digi24, gen. Ben Hodges, fost comandant al trupelor americane în Europa, rezuma elocvent importanța documentului care, la acea vreme, mai avea de parcurs cativa pași:
- În sfârșit, pentru prima oară în istorie, guvernul SUA trebuie să redacteze o strategie cuprinzătoare despre zona Mării Negre.
- Vorbim aici despre planuri pentru dezvoltarea economică, acțiuni la nivel diplomatic și cooperare în domeniul militar și al securității. Toate acestea ridică regiunea Mării Negre la un nivel ridicat de prioritate, ceea ce ne va permite să trimitem mai multe resurse în zonă.
- Este, în sfârșit, o recunoaștere a faptului că această regiune, parte a Europei, este importantă pentru interesele strategice ale SUA.
Pentru România, este esențială spre vitală cât mai puțină și cât mai impotentă prezență militară rusească la Marea Neagră.
Acum 80 de ani mizele, atât de actuale azi, au fost evidențiate și de Gheorghe I. Brătianu, în Chestiunea Mării Negre.
Românii au toate motivele să sprijine cu entuziasm și maximum de forță lupta Ucrainei cu Rusia, demersurile Kievului de a recupera Crimeea și, extrem de important, să țină cu dinții de Parteneriatul Strategic cu SUA și Marea Britanie, de calitatea sa de membru NATO și UE.
Pentru o Mare Neagră mai limpede, pentru o securitate autohtonă dincolo de dubiu!
Este nevoie de și mai mult la Belgorod și de mai mult decât Belgorod
