Puține sunt ocaziile pe care le ratează AUR pentru a-și asigura monopolul nelegitim asupra patriotismului, românismului, simbolurilor naționale, religiei strămoșești, puritanismului de orice fel și tradiției ancestrale.
Nu trebuie nici măcar să ceri, că AUR, în virtutea unui sfânt sentiment al misiunii, te va apăra de unguri și de ucraineni, de evrei, de europeni și de americani, de falangele ocultei mondiale – NATO, UE, „marea finanță” – de păcatul lumesc și de greșițele de toată ziua. În mod curios, însă, AUR nu te apără și de ruși, cu toate că, până una-alta, tocmai rușii fac prăpăd în vecinătate, iar dacă nu suntem pe fază ar putea extinde prăpădul și la noi.
Nechemat, dar mereu la datorie, AUR te apără invariabil de ceea ce nu te amenință și mai ales de ceea ce pe tine te-a făcut în ultimele trei decenii să prosperi și să îți poți depăși condiția, iar pe el, pe AUR, să fie azi un jucător al spațiului public, unul care se poate face auzit, unul de care ar fi neproductiv spre stupid să faci abstracție.
Pe fond, însă, problema cu AUR rămâne pe mai departe aceeași pe care am mai atins-o aici: distanța astronomică dintre ceea ce zice și promite, pe de o parte, și efectiv face, pe de alta.
Azi, de pildă, aș propune să fim cu băgare de seamă la distanța astronomică dintre pretinsa luptă a AUR cu revizionismul maghiar (perfect agresiv promovat de regimul Viktor Orban) și respectiv declarațiile, pe linia asta, ale reprezentanților AUR și ai curentului încarnat de el.
Pentru că, spre deosebire de lideri precum George Simion și Claudiu Târziu, noi nu „vorbim vorbe”, am selectat, mai jos, luări de poziție care trădează tocmai alinierea și pe alocuri sincronizarea dintre AUR și regimul Orban.
Cum s-a ajuns aici, în punctul în care să nu mai poți distinge între ceea ce zice și propune curentul AUR de la București și ceea ce zice și propune curentul FIDESZ de la Budapesta? Cum s-a ajuns să ne apere de revizionismul orbanist un partid și niște lideri care, implicit, sunt de fapt nu detractorii, ci promotorii lui?
Cum poate accepta o minte sănătoasă ca acești vectori ai disoluției să-și răspândească mesajul, înveliți fiind în tricolorul și portul național?
Dacă nu vrem să dăm cu capul de surprize cu adevărat grotești, am face bine să recunoaștem că naționalismul românesc de grotă traversează azi un moment sublim: cel în care acuzatorul trudește cot la cot cu acuzatul, cel în care prezumtivul apărător face, în realitate, jocul potențialului agresor.
E noaptea minții, fără îndoială, dar SF-ul a devenit realitate: nimeni și nimic din România zilelor noastre nu sprijină în asemenea hal agenda aripii nesătule din Ungaria contemporană.
Mutanții au nume cum nu se poate mai nepereche: George Orban și Viktor Simion, Claudiu Szijjarto și Peter Târziu. S-au corcit într-atât încât probabil nici ei nu mai pot face prea ușor distincția.
Iată, în selecția de mai jos, cum arată fața hâdă a monstrului rezultat din împerecherea contra firii dintre frații de haos: AUR și FIDESZ, Simion și Orban, Târziu și Szijjarto:
- „Pentru a fi considerat un european bun, trebuie să-l disprețuiești pe Putin ca și cum ar fi diavolul„, spunea Viktor Orban în 2018. Într-o notă similară, IPS Teodosie, marele aliat din sânul BOR al curentului promovat de AUR și al liderului acestui partid, George Simion, grăia astfel în 2022: „Şi de ce să n-o spun, domnul Putin, care este atât de vehiculat în zilele acestea şi e văzut atât de negru, nu e negru cum îl prezintă toată lumea”.
- Călin Georgescu, la un moment dat uns președinte de onoare al AUR și chiar desemnat premier, afirma în 2022 că „Vladimir Putin este un om care-și iubește țara. E o persoană care, din punctul meu de vedere, cunoaște foarte bine unghiurile diplomatice, le stăpânește și este înconjurat de foarte buni profesioniști”. Anterior, în 2018, Viktor Orban se exprima nu mai puțin admirativ: „Trebuie recunoscut faptul că Putin și-a făcut țara din nou măreață, iar Rusia este iarăși un mare jucător pe scena internațională”.
- În 2023, George Simion acuza Bucureștiul că i-a lăsat pe români fără bani întrucât finanțează Kievul. „De ce nu sunt bani la buget? România a cheltuit prea mult pentru războiul din Ucraina”. În 2024, Viktor Orban spunea ceva similar, dar spre deosebire de Simion plusa la nivelul reperului: „Dacă vrem să ajutăm Ucraina, ceea ce cred că trebuie să facem, trebuie să o facem într-un mod care să nu dăuneze bugetului UE. (…) Dar a oferi 50 de miliarde de euro din bugetul UE cu patru ani în avans este o încălcare a suveranității și intereselor naționale ale UE”.
- De când Rusia a declanșat războiul în Ucraina, Budapesta a atacat constant Kievul pe tema minorității maghiare, exploatând tema pentru a completa galeria de pretexte în baza cărora pe de o parte cultivă o relație privilegiată cu țara agresoare, iar pe de alta sabotează ajutorul transatlantic pentru țara agresată. Regimul Orban a ajuns până acolo încât să acuze statul ucrainean de… „atrocităţi anti-ungare (…) hărţuirea şi lipsirea minorității etnice (ungare) de drepturile sale”. Astfel se exprima, în ianuarie 2023, Tamas Menczer, secretat de stat în MAE maghiar. La sfârșitul aceluiași an, unul dintre liderii AUR, Claudiu Târziu, punea și el la zid Kievul, dar pe un ton ușor mai moale: „Cei peste 500.000 de etnici români aflați în teritorii cândva ale României și astăzi în granițele statului ucrainean sunt supuși unui proces de asimilare forțată extrem de dur”.
- AUR este totodată partidul românesc lăudat fără perdea de către statul rus, prin ambasadorul său la București, Valeri Kuzmin. Ungaria lui Viktor Orban a beneficiat și ea de un tratament similar, dar de la un nivel „calitativ superior”, cel al purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, și chiar de la cel al lui Putin. De reținut, în context, nota comună a odelor rusești la adresa AUR-Simion și FIDESZ-Orban: „abordarea independentă”.
- Revizionismul rămâne o temă comună pe axa AUR-FIDESZ. Liderii celor două formațiuni poftesc la teritorii ucrainene (n-ar fi surprinzător dacă l-ar și invidia pe Putin că, spre deosebire de ei, el a trecut totuși la acțiune). În orice caz, Moscova nu a ezitat în acești doi ani de război ca, pe diverse canale, să stimuleze libidoul geopolitic al vecinilor Ucrainei. Iată ce zicea zille trecute, la Iași, Claudiu Târziu: „Nu vom fi suverani cu adevărat decât după ce vom reîntregi statul român în granițele lui firești. Basarabia trebuie să vină acasă. Bucovina de nord nu poate fi uitată, sudul Basarabiei, ținutul Herța, Transcarpatia, tot ce a fost și este al națiunii române trebuie să se întoarcă în granițele statului. Acesta e idealul pe care nu avem voie să îl uităm. Moldova e ciuntită. Moldova lui Ștefan trebuie să fie acasă, în România”. Iată și ceea ce zicea cam în același timp cu liderul AUR și Laszlo Toroczkai, liderul unui partid de extrema-dreaptă din Ungaria: „(…) permiteţi-mi să semnalez că revendicăm Transcarpatia”. Dar mai ales, să nu uităm că Viktor Orban a recurs nu o dată la perversiunea fularului: fularul cu harta Ungariei Mari care conținea inclusiv teritorii ucrainene. Iar ministrul său de Externe, Szijjarto, a făcut la un moment dat declarații critice la adresa NATO având în spate o imagine în care erau suprapuse harta Ungariei de azi și cea a Ungariei Mari. Ei bine, în acest context, întrebarea este dacă AUR și liderii săi sunt doar naivi și incompetenți sau, din contră, știu ce fac, înțeleg prea bine consecințele, deci fac un joc vinovat. Ei manifestă față de Ucraina același tip de logică revizionistă pe care o manifestă și Ungaria lui Orban față de Ucraina. Doar că Ungaria lui Orban manifestă același tip de logică și de revizionism nu numai față de Ucraina, ci și față de România. În visul autocratului de la Budapesta, apare nu doar „repararea” frontierei cu Ucraina ci și a frontierei cu România. Bineînțeles, Rusia lui Putin este perfect conștientă, perfect pe fază și perfect interesată să angajeze România și Ungaria pe curs de coliziune în acest dosar, iar extremiștii din ambele țări îi fac Moscovei toată treaba. Încerc să detectez patriotismul AUR, dar nu dau de el. I-aș invita pe Simion și Târziu să ne livreze revelația și să lămurească acest important aspect: Unde de vor fi câștigul, reparația și suveranitatea României dacă ceea ce ar smulge cu mâna dreaptă de la Ucraina, i-ar ceda cu mâna stângă Ungariei?
- În martie 2022, adică la nici două săptămâni de când Rusia invadase Ucraina și tocmai în luna în care armata lui Putin comitea masacrele de la Bucea și Irpin, tot Claudiu Târziu era cel care îi deschidea ușa lui Putin în România: „Cred că e nevoie de dezghețarea relațiilor dintre România și Rusia, admit necesitatea unei bune colaborări dintre România și Rusia, sunt gata să pun umărul în acest sens, dar numai după ce Rusia va da dovadă că și ea vrea toate acestea (etc)…”. Varianta lui Viktor Orban sună astfel: „Ungaria nu a vrut niciodată să se confrunte cu Rusia, Ungaria a fost întotdeauna dornică să-și extindă contactele”.
Închei textul de față cu aceleași cuvinte cu care încheiam un text din aprilie 2023, în care exploram Ce ar însemna o victorie a Rusiei pentru aspirațiile Ungariei lui Orban vizavi de Transilvania:
- „Feriți-vă, așadar, de Orban, Putin și ai lor, dat feriți-vă și de „ai noștri”; de românii – politicieni, vectori anti-sistem sau figuri culturale apolitice – care zilele astea promovează pacea rusească în Ucraina. Fac pe patrioții, dar în realitate fac nu doar jocul lui Putin, ci și pe cel al Ungariei Mari la care visează rusnacul budapestan, profund revizionist, Viktor Orban”.
