Premierul italian îl curtează pe Donald Trump și se pregătește să încline politica europeană în favoarea sa, scrie Politico.
Atunci când Giorgia Meloni a ajuns la putere în Italia în 2022, elitele occidentale au avut îndoieli față de un prim-ministru care își mărturisea cândva admirația pentru fascism.
Cu toate acestea, după doi ani, politicianul de extremă-dreapta a reușit o performanță politică.
Ea i-a convins pe liderii occidentali de sprijinul său ferm pentru Ucraina în lupta acesteia împotriva Rusiei, în timp ce și-a valorificat respectabilitatea într-o poziție de lider în rândul forțelor de dreapta din Europa.
Presiunea exercitată de Meloni, alături de alți lideri de dreapta, a fost cea care a obligat Bruxelles-ul să renunțe la restricțiile planificate privind utilizarea pesticidelor și să reducă pachetul de măsuri privind clima. De asemenea, presiunea exercitată de Meloni a fost, în mare măsură, cea care a schimbat poziția Europei în privința migrației, de la o poziție axată pe azil și redistribuire între statele UE, la plata țărilor terțe pentru a ține migranții în afara granițelor blocului.
Ea continuă să exercite o influență discretă, dar puternică, asupra unor politicieni de top din UE, precum președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Duminică, Meloni va zbura în Egipt pentru a fi alături de von der Leyen la semnarea unui acord privind migrația, conform căruia UE va plăti Cairo până la 7,4 miliarde de euro pentru a consolida finanțele publice și a reduce migrația (deși ministrul egiptean de finanțe a avansat o cifră mai mică – între 4,6 și 5,5 miliarde de euro).
Influența lui Meloni are mult spațiu de manevră.
În iunie, europenii votează în cadrul unor alegeri la nivel de bloc, care ar putea rezulta într-un bloc de dreapta extins în Parlament, potrivit sondajului de opinie al Politico. Prim-ministrul italian este pe cale să devină liderul spiritual al acestui bloc, împingând Bruxelles-ul spre dreapta în toate domeniile, de la politica de migrație la Green Deal, un pachet legislativ privind clima care a devenit un sac de box pentru dreapta.
Criticii se grăbesc să-și exprime scepticismul în ceea ce privește influența lui Meloni pe scena mondială. În ciuda unor titluri optimiste, economia Italiei este blocată în viteza a doua, ceea ce slăbește credibilitatea Romei în ceea ce privește deciziile politice importante. Și, în ciuda stării actuale sumbre a relațiilor franco-germane, Parisul și Berlinul sunt încă, din punct de vedere structural, cei care stabilesc ritmul politicii europene, iar Polonia, sub conducerea premierului Donald Tusk, este un actor din ce în ce mai important.
Opozanții din Italia avertizează, de asemenea, că guvernul lui Meloni se folosește de o campanie împotriva sarcinilor-surogat pentru a eroda discret drepturile LGBTQ+. „Așa cum era de așteptat de la un conservator marca „Dumnezeu, patrie și familie”, Meloni și partidul său au fost mult timp ostili avansării egalității LGBTQ+ în domeniul vieții domestice, opunându-se cu ardoare paternității între persoane de același sex”, a scris Andrea Carlo, un cercetător italo-britanic, într-un articol de opinie pentru Politico anul trecut.
În noiembrie, alegătorii americani vor alege între actualul președinte Joe Biden și fostul președinte Donald Trump. Dacă primul va învinge, Meloni ar putea duce mai departe o relație pe care atât Casa Albă, cât și propriul ei cabinet o definesc ca fiind „pozitivă”. Dacă va fi Trump, ea ar putea să încaseze puncte după luni de eforturi discrete de curtare a dreptei MAGA, devenind un aliat european mai puțin toxic decât Viktor Orbán din Ungaria – un fel de Maggie Thatcher pentru Ronald Reagan, pentru a folosi o analogie extrem de imperfectă.
„În Italia, ea este de departe politicianul cel mai apropiat de Trump”, a declarat Marco Damilano, un analist politic italian. „Iar la nivel european, guvernul ei ar fi cel mai bine poziționat” pentru a construi legături cu administrația Trump.
În ciuda unei recente înfrângeri electorale în Sardinia, rata de aprobare a lui Meloni – 41% – rămâne uimitor de ridicată pentru un premier italian la doi ani de la preluarea mandatului. Întrebarea este următoarea: ce va face cu capitalul ei politic și dacă va rămâne fidelă taberei pro-Ucraina și pro-NATO în cazul în care Trump se întoarce la Casa Albă și ea devine Marea Preoteasă a dreptei europene?
Deocamdată, Meloni se dovedește deosebit de pricepută în tradiția diplomatică italiană de a juca la ambele capete. În loc să devină un bau-bau european à la Orbán, Meloni a rămas în careu, exercitând în același timp o influență tot mai mare asupra politicii UE în ultimii doi ani.
Trump sau Biden? Amândoi!
Rugat să descrie rezultatul său preferat pentru alegerile prezidențiale din SUA, Nicola Procaccini, care este co-lider al fracțiunii lui Meloni în Parlamentul European, a declarat: „Sperăm ca Trump să câștige”, dar a adăugat rapid: „Dar, în mod evident, Giorgia este și liderul guvernului italian și are o relație foarte bună cu președintele Statelor Unite, Joe Biden.”
Tabăra lui Meloni încearcă să împace și capra, și varza. Pe de o parte, ea face multe pentru a se asigura că acreditările sale pro-Ucraina și pro-NATO sunt în ordine, inclusiv călătorind la Kiev în februarie și găzduind o reuniune specială a țărilor G7, axată pe Ucraina, în aceeași lună.
Pe de altă parte, ea face tot posibilul să curteze republicanii MAGA anti-Ucraina, construind legături cu tabăra lui Trump datorită membrilor din Florida ai partidului său de extremă dreapta Frații Italiei.
Meloni a atras mulțimile atunci când a participat la CPAC 2020 din Florida. Iar tabăra ei lucrează din greu pentru a crea legături cu anturajul lui Trump în Statele Unite. „În calitate de lider al unei economii europene importante, ea ar fi punctul de referință pentru Trump în Europa”, susține Andrea di Giuseppe, un deputat al Fraților stabilit în America de Nord, care se ocupă de relația cu republicanii americani.
Deschiderea lui Meloni față de Trump va adânci cu siguranță suspiciunea în rândul celor mai aprigi aliați ai Ucrainei din Europa cu privire la poziția ei pe termen lung, mai ales după ce premierul italian a fost surprins în noiembrie anul trecut plângându-se de „oboseala ucraineană” unui lider african care s-a dovedit a fi o farsă telefonică.
Dar, în mijlocul unui impas între Bruxelles și Ungaria cu privire la ajutorul alocat Ucrainei, Meloni a fost cea care a ajutat la convingerea lui Orbán să semneze un pachet de ajutor de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina – o realizare care își are rădăcinile într-o ofensivă de farmec de luni de zile pentru a-l cuceri pe liderul rebel.
Meloni a fost invitatul vedetă la reuniunea lui Orbán cu personalități conservatoare de la Budapesta din septembrie anul trecut. Ulterior, cei doi lideri au împărțit o declarație comună de condamnare a agresiunii Rusiei în Ucraina – o dovadă a influenței lui Meloni.
Cei care au avut de-a face cu Meloni de aproape subliniază o diferență esențială între ea și oameni precum Orbán sau fostul prim-ministru al Poloniei, Mateusz Morawiecki. Ea este scrupuloasă în a nu depăși liniile roșii ale blocului în ceea ce privește statul de drept sau a nu părea neloială față de ordinea NATO condusă de SUA.
Adăugați la aceasta cunoașterea limbilor străine – superioară multora dintre predecesorii săi – și maniera sa cuceritoare și informală în cadrul reuniunilor internaționale (este cunoscută pentru faptul că își poziționează servieta, ca o studentă, în fața ei în timpul reuniunilor liderilor), și veți avea un înalt exemplar al diplomației italiene.
Am o rugăminte…
Dacă von der Leyen va obține un al doilea mandat, ea va avea de-a face, cel mai probabil, cu un Parlament European în care, potrivit sondajului de opinie al Politico, partidele de dreapta vor deține un număr substanțial mai mare de locuri decât în actuala legislatură – și în care Meloni, încă o dată, este posibil să joace un rol crucial.
Influența lui Meloni asupra afacerilor europene pare să crească, nu să se reducă, în lunile următoare. Iar von der Leyen va avea nevoie de sprijinul lui Meloni pentru a obține o majoritate în rândul celorlalți 26 de lideri UE în favoarea acordării unui al doilea mandat.
În calitate de membră a celei mai mari grupări din Parlamentul European, Partidul Popular European, von der Leyen va avea probabil sprijinul automat a 12, posibil 13 lideri conservatori, dacă Mariya Gabriel va deveni prim-ministru al Bulgariei înainte de alegeri. Dar pentru a atinge pragul de 15 țări, pentru o majoritate calificată, ea va avea nevoie de sprijinul a cel puțin încă doi lideri care nu sunt membri ai PPE.
Potrivit unei surse din PPE, care a vorbit sub condiția anonimatului, cei doi lideri pe al căror sprijin von der Leyen se va baza cel mai probabil pentru a depăși linia de demarcație sunt Petr Fiala, premierul Cehiei, și Meloni.
De aici și programul agitat al lui von der Leyen de deplasare în Italia. Ea a fost la Roma de două ori în 2023 și o dată la începutul lui 2024, de două ori în Emilia Romagna și o dată în Lampedusa, un punct fierbinte pentru migranții care sosesc cu barca în largul Siciliei, la care se adaugă mai multe întâlniri individuale în marja unor conferințe internaționale.
Deși gruparea lui Meloni nu va fi nici pe departe cel mai mare partid din Parlamentul European (această onoare va rămâne probabil în continuare celor din PPE, care sunt pe cale să obțină 177 de locuri, potrivit sondajului de opinie al Politico), este din ce în ce mai mult văzut ca un motor ideologic care forțează PPE spre dreapta. La fel ca von der Leyen, președintele PPE, Manfred Weber, a curtat-o pe Meloni în timpul unei serii de întâlniri individuale, alimentând discuțiile potrivit cărora premierul italian i s-ar putea face o ofertă pentru a se alătura grupării conservatoare.
Surse din PPE discută despre posibilitatea ca Meloni să se alăture oficial grupului lor. Nu există nicio interdicție împotriva alianțelor ad-hoc cu blocul conservator – o idee pe care Procaccini, copreședintele grupului, pare să o îmbrățișeze.
„Discut zilnic foarte sincer cu Manfred Weber”, a declarat el. „Avem multe puncte în comun cu PPE. De asemenea, avem o strategie în comun. Majoritățile în Parlamentul European nu sunt la fel ca în parlamentele naționale – se pot schimba la fiecare vot”.
De asemenea, Meloni ar putea prezida un grup semnificativ mai mare al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, dacă partidul lui Orbán, Fidesz, se va alătura, aducând cu el cel puțin 12 legislatori (Fidesz a fost dat afară din PPE în 2019). În timp ce Procaccini a declarat că este „prea devreme pentru a spune” dacă Fidesz ar putea adera la ECR, el a spus că o decizie va fi luată după alegeri, asta dacă Fidesz depune o ofertă oficială de aderare.
Cu Fidesz de partea sa, Meloni – în calitate de lider al unei țări din G7 – ar prezida o facțiune de dreapta extinsă în Parlamentul European, care ar putea forma alianțe ad-hoc cu gruparea de extremă dreapta ID.
„Ea [Meloni] a fost explicită în legătură cu ceea ce vrea să facă”, a declarat Leo Goretti, expert în politica externă italiană la Institutul de Afaceri Internaționale din Roma. „Vrea să reunească conservatorii și naționaliștii, reflectând înclinațiile propriei sale coaliții de centru-dreapta.”
Întrebat cum și-ar putea exercita Meloni influența nou descoperită pe scena europeană și mondială după alegerile europene, un alt oficial al PPE a declarat, sub rezerva anonimatului: „Ca prim-ministru și președinte al ECR, ea va cere unele lucruri, probabil un portofoliu foarte mare pentru comisarul european italian.”
Rămâne de văzut dacă acest lucru se va întâmpla în hățișul fragmentat de partide de dreapta și de extremă-dreapta care alcătuiesc Parlamentul European, a adăugat oficialul. Dar Meloni va încerca, a spus oficialul.
