Cel mai bun mod de a-l condamna pe Putin este să le arătăm rușilor obișnuiți că îi iubim, le respectăm cultura și admirăm admirabilul din istoria lor, scrie Mark Galeotti, pentru The Moscvow Times.
<< Pe măsură ce Kievul arde, suflă un vânt rece. Furia pe deplin de înțeles și justificată față de atacul vicios al lui Vladimir Putin asupra Ucrainei și a prietenilor și oficialilor care l-au făcut puternic și l-au încurajat – cum ar fi, de exemplu, rostind replici de propagandă goale la reuniunea acum infamă a Consiliului de Securitate de luni – metastazează și într-o furie față de rușii obișnuiți. De la miasmele toxice ale Twitter până la propunerile de politică oficială, pare să existe un sentiment că sunt complici la crimele de război ale lui Putin.
Asta în ciuda faptului că alegerile din Rusia au fost trucate în tot acest timp. A faptului că mii de ruși curajoși s-au confruntat cu certitudinea arestării – și tot ceea ce înseamnă asta, de la condamnări penale, la bătăi – pentru a protesta împotriva războiului. A faptului că 170 de experți și jurnaliști au semnat un apel deschis pentru a opri războiul. A faptului că peste 150 de deputați municipali, în mare parte din Moscova și Sankt Petersburg, au condamnat public războiul.
Între timp, Letonia a anunțat suspendarea vizelor pentru ruși, iar Sammy Mahdi, secretarul de stat al Belgiei pentru azil și migrație, a afirmat că „rușii nu sunt bineveniți aici” și astfel „o interdicție generală a vizelor pentru ruși nu ar trebui să fie un tabu”.
Cu riscul de a-mi câștiga, în unele sfere, o reputație de blând naiv, permiteți-mi să sugerez că acest lucru nu este nici moral corect, nici, de altfel, o bună manieră de a conduce afacerile de stat. Este clar că Occidentul nu este dispus să bombardeze în numele pedepsirii Kremlinului pentru acțiunile sale; poate – împreună cu alte mijloace la fel de necesare, precum ar fi sancțiunile – ar trebui să ia în considerare și meritele bombardării cu dragoste a Rusiei.
Odată, mulți ruși crezuseră, într-adevăr, că Putin este liderul de care Rusia avea nevoie și, cu sinceritate, mulți lideri occidentali crezuseră la fel, cândva, dar legitimitatea regimului său a intrat în declin. Da, rușii au salutat anexarea Crimeei, o peninsulă pe care o credeau de drept a lor, despre care credeau că reflectă dorința reală a Crimeei de a „veni acasă”. Cu toate acestea, poate fi acesta considerat un păcat iremediabil?
De atunci, rușii nu au avut la inimă retorica din ce în ce mai belicoasă și toxică a lui Putin. Sondajele independente pe care le avem sugerează că, chiar dacă sunt – sau cel puțin au fost – dispuși să creadă că Occidentul este de vină pentru criză, asta cu siguranță nu s-a tradus în nicio dorință de a vedea Ucraina invadată, cu atât mai puțin în a-și vedea băieții murind în luptele cu omologii lor ucraineni.
Kremlinul ar fi încântat dacă i-am trata pe toți cei 144 de milioane de ruși ca pe colaboratorii săi, ca și când nu ar exista nicio diferență între oligarhii care gestionează fondurile murdare de la Kremlin și jurnaliștii care îi justifică retorica potrivit căreia Occidentul este rusofob cu ură.
Există, la urma urmei, unul dintre motivele pentru care este bucuros să reducă dimensiunea ambasadelor, astfel încât obținerea unei vize să fie dificilă, aproape imposibilă, limitând astfel tentativele străine de a sprijini ONG-urile locale implicate chiar și în cele mai inofensive sau umanitare întreprinderi.
O transformare soft în Coreea de Nord
Aceasta este o Coree de Nord soft și ar trebui să facem tot ce putem pentru a o respinge. În timp ce refuzăm vizele chiar și celor mai bogați dintre potențialii investitori – în special celor mai bogați – și oficialilor de orice tip, parlamentarilor și propagandiștilor, haideți să le facem mai ușor ca niciodată rușilor obișnuiți să călătorească. Kremlinul stoarce și mai mult departamentele consulare? Oferiți călătorii fără viză pentru o lună sau șase, astfel încât să nu aveți nevoie de același accesoriu de documentare.
Mai mult, cum rămâne cu bursele pentru studenți sau cu programele speciale pentru educatori, oamenii care ajută la formarea următoarelor generații? Atunci nu trebuie să faceți tot posibilul pentru a-i îndoctrina – ceea ce, în orice caz, le pune o țintă pe spate când ajung acasă – doar să aveți încredere în soft power-ul Occidentului.
Pe măsură ce Putin trage Rusia în direcția repornirii francizei Brejnev, lăsați-i să compare libertatea și prosperitatea pe care le-au văzut în străinătate cu stagnarea politică, socială și economică, în creștere, cu care probabil se confruntă Rusia.
Pentru cei mai buni și cei mai străluciți dintre ei – iar Rusia are mulți din ambele categorii – ce ziceți de acces accelerat la vizele de muncă și chiar la granturi pentru a le începe? Anul trecut, de exemplu, Regatul Unit a convenit asupra unui program special pentru tinerii profesioniști, care oferă șansa de a trăi și de a lucra acolo pentru până la 3.000 de indieni cu abilități lingvistice și profesionale relevante. Nu ar putea fi acesta un model pentru a atrage rușii cu abilitățile de care are nevoie orice națiune modernă, atât în beneficiul direct al Occidentului, cât și, să fim sinceri, în dezavantajul economic suplimentar al Rusiei?
Între timp, atâta vreme cât este posibil, și în toate modurile posibile, un mesaj cheie ar trebui să fie lansat. Îl condamnăm pe Putin pentru ceea ce le face ucrainenilor, desigur – și, de asemenea, rușilor, a căror economie el și prietenii săi au jefuit-o și al căror viitor riscă să îl distrugă. Dar că iubim rușii, le respectăm cultura și admirăm ceea ce este de admirat din istoria lor.
Este lucrul corect de făcut. Este, de asemenea, lucrul inteligent de făcut. Este foarte bine să te bazezi pe puterea economică a Occidentului atunci când pedepsești Kremlinul pentru războiul său împotriva Ucrainei, dar nici soft power-ul nu trebuie neglijat. >>
