Mark Galeotti: Nu există nicio axă Rusia-China

Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple, așa sună vechiul clișeu. În diplomație, în acest moment, se pare că ar trebui să fii atent la amenințările pentru care te pregătești, căci vei ajunge să le provoci, scrie analistul Mark Galeotti într-un editorial din The Spectator.

🔷 Există o tendință în creștere în Occident spre a trata Rusia și China drept un unic „Urso-Dragon” (o referire la animalele naționale ale celor două țări). Acest lucru subestimează tensiunile reale dintre Moscova și Beijing și riscă să le agraveze.

Cel mai recent exemplu a fost interviul secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, în Financial Times, în care a criticat „toată această idee că fie privim către Rusia, fie către China… pentru că ele merg împreună”. S-ar deduce că există o axă sino-rusă care reprezintă o provocare unică și coerentă pentru Occident.

Aceasta este o poziție probabil de înțeles – dar și una problematică.

În mod clar există o apropiere crescută între cele două, dar o mare parte din aceasta este simbolică sau tranzacțională. China și Rusia sunt suspicioase în ceea ce privește ordinea globală condusă de Occident. Ele văd suveranitatea națională ca fiind mai importantă decât normele internaționale, iar încercările occidentale de-a le schimba prin sancțiuni și prin superioritate morală au provocat o iritare comună.

Au motive practice de cooperare, nu în ultimul rând pentru că o vorace economie chineză dorește energie și materii prime rusești, precum și arme avansate, cum ar fi rachetele antiaeriene S-400. Planurile lor economice merg mână-n mână: ambele sunt dornice să reducă dominația dolarului în finanțele globale.

Dar adevărul este că China contează pentru Rusia mult mai mult decât invers. Ceea ce dorește China de la Rusia poate cumpăra în mare măsură – iar rușii sunt nevoiți să vândă. Ponderea Chinei în comerțul Rusiei aproape s-a dublat din 2013.

Deci, cui îi plac cu adevărat creditorii sau debitorii lor? Moscova este fericită să pozeze alături de Beijing pentru a atrage atenția Occidentului, dar știe, de asemenea, că riscă să devină „fratele mai mic”. În prezent, China dictează termenii: este din ce în ce mai prezentă în sfera tradițională de influență a Moscovei, Asia Centrală, cel mai recent în Afganistan.

Anul trecut am văzut și Beijingul devenind din ce în ce mai agresiv. Deși Rusia s-a limitat în mare măsură la simpatia liniștită pentru pozițiile Beijingului în chestiunea Taiwanului, de exemplu, există și o preocupare tot mai mare la Moscova că s-ar putea să fie atrasă într-o viitoare dispută SUA-China. Beijingul n-a recunoscut niciodată anexarea Crimeei: dacă Xi încearcă să ia Taiwanul, nu se știe dacă rușii vor oferi sprijin chinezilor.

În plus, în timp ce militarii ruși au cooperat public cu omologii lor chinezi, relația lor este mult mai limitată decât se presupune adesea. În spatele ușilor închise, ei încă luptă cu potențialele conflicte dintre cele două țări de-a lungul frontierei.

Serviciul Federal de Securitate al Rusiei devine din ce în ce mai vocal în privința spionajului chinez, în special a ciberspionajului. Condamnarea din acest an a lui Alexei Vorobev sub acuzația că transmitea secrete Chinei a fost o declarație publică apăsată a acestei exasperări.

Tendința de-a lua la pachet Rusia și China și de-a nu le considera drept ceea ce Alexander Gabuev a numit „provocări din ce în ce mai interconectate, dar totuși separate” este dăunătoare pentru Occident. Asta nu înseamnă că puterile occidentale ar trebui să adopte un design prea sofisticat de undeva-la-mijloc, cum ar fi „producerea unei pene” între Beijing și Moscova. Moscova nu este pe cale să devină pionul Occidentului.

Mai degrabă, ar trebui să recunoaștem că Rusia nu este pe cale să devină un vasal chinez – dacă o poate evita. Ceea ce ar putea genera o axă Rusia-China ar fi sancțiunile occidentale grele care obligă Kremlinul să vadă Beijingul ca fiind cel mai mic dintre două rele sau, mai probabil, să creeze condițiile politice, tehnologice și de piață care interconectează cele două țări tot mai strâns.

Într-un asemenea context, forța gravitațională colosală a economiei chineze va captura Rusia ca orbita Lunii. Iar noi am fi răspunzători pentru asta.🟦 

1 COMENTARIU

  1. Pai …de chestia asta se ocupa Germania. De aia Germania este unde este. De aceea are legături favorizate cu Rusia. Nu cred ca vrea sa ceara înapoi Prusia Orientala redenumita Kaliningrad de rusi. Dar chinezilor le-ar surâde Siberia…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here