Liderul republican al Camerei Reprezentanților este blocat de conservatorii inflexibili din propria sa tabără, notează The Economist.
<< Fie-vă un pic milă pentru împotmolitul Mike Johnson, președintele Camerei Reprezentanților. Un congresman relativ obscur, catapultat acum șase luni într-o poziție de lider într-un moment în care majoritatea republicană neguvernabilă l-a înlăturat pe fostul lider, Kevin McCarthy, Johnson ar putea fi înlăturat și el dacă va face ceva ce pare să creadă că trebuie să facă: să ofere ajutor militar suplimentar Ucrainei, în ciuda obiecțiilor aripii izolaționiste din partidul său.
În timp ce Uniunea Europeană și statele membre au contribuit semnificativ la bugetul și nevoile umanitare ale Ucrainei, America a fost cel mai mare furnizor de ajutor militar pentru Ucraina, în valoare de 44 de miliarde de dolari, de la invazia declanșată de Rusia, în februarie 2022. Dar ajutorul suplimentar este blocat de luni bune. În octombrie 2023, președintele Joe Biden a propus Congresului să aprobe 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina, ca parte a unei legi privind securitatea, care ar fi cheltuit încă 45 de miliarde de dolari pentru securizarea frontierei sudice a Americii și pentru înarmarea unor aliați precum Israel și Taiwan.
Au urmat șase luni de Sturm und Drang în Congres, dar nimic nu a ajuns pe biroul președintelui. Un senator republican, James Lankford, din Oklahoma, a petrecut luni întregi negociind un compromis mai dur privind frontiera sudică, menit să însoțească pachetul de ajutor, doar ca propriul său partid să-l torpileze în trei zile de la dezvăluirea sa, în februarie, deoarece Donald Trump, nominalizaților partidului la prezidențiale l-a respins pentru că i-ar fi oferit un câștig electoral lui Biden. Senatul a adoptat apoi un proiect de lege de ajutor în valoare de 95 de miliarde de dolari fără nicio prevedere privind frontiera, pe care Johnson l-a respins și a refuzat să-l supună la vot.
Atunci când politica externă este subordonată politicilor interne, așa cum s-a întâmplat în privința Ucrainei și Israelului, incoerența adesea urmează în siaj. Se poate vedea acest lucru în scurta istorie a propriilor vorbe rostite de Johnson. Înainte de a fi numit lider, Johnson era sceptic față de Ucraina, urmând linia lui Trump, votând împotriva unui mic proiect de lege de ajutor militar, de 300 de milioane de dolari, în septembrie 2023. În octombrie, după ce a obținut funcția de top, a părut mai susținător, spunând că Vladimir Putin nu trebuie să câștige. În decembrie, a spus că acest ajutor necesar trebuie să fie însoțit de reforme ample ale politicii de frontieră a lui Biden, care ar fi fost „colina pe care să mori”. În februarie, când Biden a anunțat planuri de securizare a frontierei prin acțiuni executive după eșecul acordului bipartizan din Senat, Johnson le-a denunțat drept „trucuri electorale” – în ciuda faptului că anterior ceruse să facă exact asta. În martie, a spus că va dezvălui un nou plan pentru ajutorul destinat Ucrainei, după Paște.
Johnson încă nu și-a făcut public planul, ale cărui detalii nu sunt împărtășite în mod larg. Multe dintre componentele sale sunt concepute pentru a calma izolaționiștii din partidul său: ajutorul pentru Ucraina ar fi etichetat ca un împrumut de rambursarea căruia Ucraina poate fi scutită, în loc de ajutor direct (urmare a unei sugestii a lui Trump); o parte din finanțare ar fi recuperată prin confiscarea activelor rusești care sunt în prezent blocate (deși mult mai multe dintre acestea se află în UE decât în SUA); și Biden ar trebui să îndure o lovitură peste ochi prin prin anularea recentului său moratoriu asupra proiectelor noi de export de gaz natural lichefiat.
Democrații ar putea accepta, cu nemulțumirile de rigoare, chiar și slăbirea măsurilor de protecție a mediului înconjurător; însă adevărata piedică pentru Johnson va fi propriul său partid. Marjorie Taylor Greene, o membră republicană a Camerei Reprezentanților, din Georgia, a depus o „moțiune de revocare” împotriva lui Johnson din poziția sa de lider, în cazul în care ar obține finanțarea pentru Ucraina bazându-se pe sprijinul democrat. Greene este probabil cel mai prietenos cu Putin membru al partidului – spunând în mod bizar într-un interviu la radio, săptămâna aceasta l, că Ucraina atacă creștinismul în timp ce Rusia îl „protejează” – dar majoritatea republicană este extrem de slabă, ceea ce înseamnă că o mână de dezertori ar putea să-l înlăture pe Johnson.
Unii cred că Johnson ar putea pur și simplu să accepte că nu poate și înarma Ucraina, și să-și păstreze funcția. „Atunci va intra în istorie ca fiind un exemplu de curaj care a făcut ce trebuia. Acum avem nevoie de personaje ca Winston Churchill, nu de genul [Neville] Chamberlain”, spune Don Bacon, un congresman republican care reprezintă Nebraska. Bacon a fost un susținător ferm al finanțării Ucrainei, elaborând o așa-numită petiție de declanșare care l-ar putea ocoli pe lider și ar aduce un proiect de lege direct pe masă pentru vot dacă o majoritate a membrilor Camerei ar semna. Petiția de declanșare, care a fost urmărită cu atenție de diplomații europeni anxioși din Washington, este un instrument parlamentar neconvențional. Reprezintă o șansă mică, dar existența ei îi oferă lui Johnson cel puțin o anumită influență asupra propriilor săi conservatori inflexibili.
Este puțin probabil că criticii precum Greene să fie mulțumiți. Dar costul ezitării din Congres în acest caz este destul de real. Săptămâna trecută, ministrul Apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, a anunțat că armata sa a capturat 400 de kilometri pătrați de teritoriu de la ucraineni, care au fost nevoiți să economisească muniția (Ucraina are peste 600.000 de kilometri pătrați, dar tendința nu este bună). Președintele Ucrainene, Volodimir Zelenski, a declarat că „dacă Congresul nu ajută Ucraina, Ucraina va pierde războiul”. >>
Aflată în criză de recruți, Ucraina ar putea adopta modelul israelian de chemare a femeilor la arme
