Succesul Netflix s-a bazat în mare parte pe existența unui singur Netflix; ca și editorii de știri, furnizorii de streaming vor înțelege că nu te poți abona la toate
Permiteți-mi să mă abat de la politica globală pentru a aborda o problemă mult mai apropiată de sufletul majorității: TV. Sau, mai precis, modul în care tehnologia schimbă din nou televizorul.
Luați în considerare evoluția: odată existau doar câteva canale TV, chiar și în Statele Unite. Până în anii 1980 erau deja câteva sute, distribuite prin cablu, în abonamente unice – asta este prima dovadă a conceptului de a-i determina pe oameni să plătească. Dar în fiecare regiune, trebuia să plătești doar un abonament pentru a obține toate canalele.
Au apărut apoi canale premium precum HBO și Showtime, pentru care plăteai puțin în plus și le primeai prin cablu; nu mulți au plătit pentru mai mult de unul dintre acestea.
Pe repede-înainte, până în 2023 și vedem că majoritatea conținutului pe bază de scenarii de calitate este pe platforme de streaming. Acesta este rezultatul succesului spectaculos al pariului Netflix, vechi de un deceniu, că serialele TV – începând cu versiunea americană a „House of Cards” din Marea Britanie – ar putea fi transmise online, cu sezoane întregi puse disponibile instantaneu. A schimbat propunerea ca prin conținut să fie atrasă audiență pentru care să fie vândută publicitate cu o propunere în care conținutul vinde abonamente.
Este ușor să uiți cât de ciudat suna pe atunci, această abandonare a programului TV. Dar precum smartphone-ul, streaming-ul fie a accesat un monstru ascuns al psihologiei umane, fie – asemănător lui Frankenstein – a creat unul. În zilele noastre, pare absurdă ideea de a aștepta difuzarea la anumite ore a conținutului (sau înregistrarea pentru a fi vizionat abia apoi).
Dar succesul s-a bazat și pe ideea că exista un singur Netflix. Dar asta se destramă: acest model a fost atât de larg imitat încât serviciile de streaming încep să semene, conceptual, cu vechile canale TV premium.
Publicul care caută „White Lotus” trebuie să se înscrie la HBO (prin cablu sau streaming). „Ted Lasso” și „Bad Sisters” necesită un abonament la Apple TV. Pentru a vă bucura de franciza „Star Wars„, trebuie să plătiți pentru Disney+. În ceea ce privește cel mai recent film de mister, „Knives Out”, este doar pe Netflix, împreună cu „Emily in Paris” și „Dead to Me”.
Și cum funcționează asta?
Netflix încă este profitabil – cel mai recent venit net disponibil, pe 12 luni, a fost de peste 5 miliarde de dolari – dar pierde abonați; acțiunile sale au scăzut la mai puțin de jumătate din valoare, la începutul anului 2022. Acest lucru îl face pe furnizorul de streaming să ia în considerare opțiunile susținute de reclame și reprimarea partajării parolelor, niciuna dintre acestea neavând darul de a genera popularitate.
Între timp, se crede că toți concurenții săi pierd bani chiar dacă, spre deosebire, câștigă cotă de piață. Divizia direct-to-consumer a Disney, care include și Hulu și ESPN+, a raportat luna trecută o pierdere operațională trimestrială de aproape 1,5 miliarde de dolari.
Consumatorii se simt agasați și nu este o imagine frumoasă.
Ceea ce ne aduce la comparația cu jurnalismul. În urmă cu aproximativ 25 de ani, organizațiile de știri au început să pună online, gratuit, mult și chiar majoritatea conținutului online, crezând că nu este decât o vitrină pentru vânzarea tipăriturii.
În curând, majoritatea consumului de știri a trecut în online, dar oamenii s-au obișnuit să nu plătească pentru el, chiar dacă vânzările de tipărituri au scăzut. Peste tot în lume, redacțiile au fost eviscerate, iar unele publicații s-au închis. În termeni reali, veniturile Associated Press au scăzut la jumătate, pe parcursul unui deceniu.
Inițial, media online s-a orientat către publicitate ca principală sursă de venit. Dar reclamele sunt fluctuante.
În primul rând, spionajul pe care îl necesita țintirea publicului a invitat la intervenții de reglementare, în special din partea Uniunii Europene, care găzduiește suficient trafic și servere din lume pentru a duce un război efectiv împotriva „cookie-urilor” care ne urmăresc online. Companiile de tehnologie publicitară se străduiesc acum să se adapteze. Pe de altă parte, publicitatea este atrasă la scara rețelelor sociale și a căutării; Facebook și Google obțin mai multe venituri din reclame decât primele 10 firme media la un loc.
Deci, paywall-urile devin omniprezente. Dar jurnalismul – profesioniști educați care fac eforturi greu de replicat – este costisitor (deși experimentele AI ar putea oferi în curând o eficiență mai mare). Un studiu recent, realizat în șapte țări-cheie, a arătat că media paywall-ului pentru știri ajunge la 200 USD pe an.
Acest lucru creează o situație analogă cu cea a canalelor de streaming: consumatorii vor să o întâlnire cu un conținut; dar li se cere să se căsătorească într-o publicație sau pe o platformă.
Există mai multe startup-uri care încearcă să abordeze problema grupării, comercializării și livrării în mod eficient a conținutului jurnalistic. Unele modele pot implica plata pentru articole individuale. Alții încearcă să-i ispitească pe editori să facă parte din pachetele feliate și tăiate cubulețe.
Industria muzicală și-a gestionat propria provocare de streaming în mod interesant: conținutul nu este, în general, exclusiv pentru o singură platformă. Problemele încă abundă – Spotify și Apple Music sunt un fel de duopol, iar artiștii necunoscuți se plâng de o afacere brută. Dar consumatorului nu i se cere să se aboneze la un serviciu pentru a asculta Beatles și la un altul pentru Rolling Stones. Platformele au același conținut, dar experiențe de utilizator (și branding) oarecum diferite. S-ar putea să existe lecții în asta.
În acest peisaj instabil mărșăluiește revoluția surprinzător de neobservată a televizoarelor inteligente conectate, care în esență funcționează de pe internet și acționând ca un computer.
Nu cu mult timp în urmă, televizoarele erau dispozitive pasive care recepționau și prezentau videoclipuri. Acum sunt centre de informare și divertisment online, chiar dacă sunt controlate de o telecomandă și nu de o tastatură sau un ecran tactil. Din ce în ce mai mult, ceea ce va conta vor fi sistemele de operare cu care vin și ce servicii de conținut și alte experiențe rulează.
Televizoarele conectate arată o creștere anuală compusă a vânzărilor de 15%, chiar dacă prețurile scad; piaţa a fost evaluată anul trecut la aproape 13 miliarde de dolari; Asia-Pacific a condus această revoluție, iar industria are un mare impuls acum în Statele Unite.
Schimbarea tiparelor de conținut este întotdeauna atașată de inovațiile tehnologice, de la dezvoltarea presei de tipar până la imaginile în mișcare pâlpâind. Dar, pe măsură ce Legea lui Moore continuă, drama de astăzi este de un alt nivel: date bazate pe cloud pentru stocarea întregii culturi; inteligență artificială pentru a anticipa preferințele fiecăruia; aplicații metaverse pentru experiențe comune.
Până unde vor ajunge toate acestea va afecta modul în care miliarde de oameni înțeleg civilizația. Se vor face noi averi. Dacă avem noroc, societatea umană va avea de câștigat, nu de pierdut.
- Acest articol a apărut inițial în MediaIte și în varianta engleză pe Universul.net
