Maia Sandu a a câștigat alegerile prezidențiale. “Emoționant” – e puțin spus. “Istoric” – e cât se poate de adevărat, deși, stilistic, chiar și acest termen poate suna ușor fad. “Fundamental” – absolut, asistăm la un fundamental.
După ce Rusia a dezlănțuit războiul în Ucraina, Republica Moldova a fost în sfârșit scoasă din anonimat.
Din 24 februarie 2022, ceea ce se întâmplă la Chișinău nu a mai putut rămâne de autentic interes doar pentru Chișinău, nici doar pentru București, după cum nici numai pentru Moscova.
Oribilul război din vecinătate a teleportat mica republică în prim-planul politicii globale. Fiecare lună petrecută de ruși în Ucraina a făcut din realitatea și actualitatea, din idealurile și potențialul moldovenilor un punct mai distinct și mai îngroșat pe agenda Europei și pe agenda Americii.
După ce o țară-pirat întinsă pe două continente a tratat-o timp de decenii ca pe un prizonier condamnat la cătușe pe viață, Republica Moldova a basculat peste noapte în perla strategică pe care se zbat să o protejeze și să o dezvolte cele două continente care întruchipează lumea liberă.
Emoționant, istoric, fundamental! Să nu ne ferim azi de cuvinte mari!
Victoria Maiei Sandu la prezidențiale este în primul rând victoria moldovenilor însetați de decență, de liniște, de omenie, de onestitate și de onoare. Este în primul rând victoria moldovenilor sătui de sacrificiile, impuse, sălbatice și inutile la care i-a obligat trecutul și totodată atât de dornici de asumarea unor sacrificii raționale, cu sens, asumate, în prezent și în viitor.
Dar în același timp, victoria Maiei Sandu este înfrângerea binemeritată a unei lungi suite de moșnegi odioși care au populat în ultimul secol azilul puturos numit Kremlin.
Victoria Maiei Sandu este o umilire în plus și foarte personală a moșneagului-titular, Putin.
Este o sfidare de mare clasă a serviciilor secrete ruse, este o sfidare impetuoasă a armatei ruse, armată care, de trei decenii încălcând acorduri și înțelegeri validate internațional, încă păstrează trupe și muniții pe teritoriul suveran al Republicii Moldova. Și este aici o sfidare cu atât mai ieșită din comun cu cât armata rusă face o atât de sângeroasă demonstrație de forță în țara vecină nu doar Rusiei, ci și Republicii Moldova – anume, Ucraina.
Victoria Maiei Sandu este, apoi, un omagiu adus de moldoveni vecinilor ucraineni, ca și nefericiților de georgieni, două popoare pe care Rusia nu încetează să le mutileze cu binecunoscuta sete pentru supliciu, care-l încearcă pe orice călău ce se respectă și care-și adoră meseria.
În fine, victoria Maiei Sandu este și o victorie prețioasă și plină de învățăminte a Occidentului, căci sprijinul multidisciplinar pe care i l-a oferit în ultimii doi ani Chișinăului și mai ales în ultimele luni, săptămâni, zile și ore, a fost cu siguranță crucial în rezultatul de la referendum și în rezultatul de la prezidențiale. Sprijinul occidental va fi crucial și de aici încolo în ceea ce privește, mai larg, stabilitatea și viabilitatea statului moldovean, a societății moldovenești.
Putin a fost înfrânt și umilit la Chișinău și va fi obsedat să nu ierte asta. Și va încerca să submineze în toate felurile câștigurile moldovenilor.
Urmează o perioadă de neliniști mari la Moscova, care inevitabil se vor răsfrânge (rămâne doar de văzut cum și cât de eficient) asupra Chișinăului, probabil și asupra Bucureștiului. Căci Bucureștiul însuși a jucat partitura sa povestea de succes a Chișinăului.
Dar Moscova ar fi procedat ca un terorist și dacă oamenii săi ar fi câștigat prezidențialele moldovenești. Cu diferența că, într-un asemenea scenariu, rușii ar fi operat de pe poziții mult consolidate, cu instrumente mult mai ofertante, cu șanse incomparabil mai periculoase de a face totul ireversibil și de un tragism colosal.
Alegerile prezidențiale, câștigate de Maia Sandu, și referendumul pentru aderarea la UE, câștigat de forțele pro-occidentale coagulare în jurul lui Sandu, nu sunt finalul, ci mai degrabă începutul. Un nou început, un autentic început, un început deloc lipsit de noi și de autentice încercări. Un început, însă, care în sfârșit merită efortul. Un început care nu mai trebuie privit în termeni de costuri, ci ca o investiție. Cea mai mare investiție a moldovenilor în ei înșiși de la dobândirea independenței, odată cu prăbușirea URSS.
