Cu pași repezi, Europa mută decisiv spre Republica Moldova, iar Republica Moldova se mută, fără echivoc, în Europa.
Drumul a fost lung, șerpuit, accidentat, iar ceea ce se întâmplă deja de câteva luni plutea pe oceanul de neimaginatului. Nu neapărat pentru moldoveni (și, odată cu ei, pentru frații români), cât mai cu seamă pentru europeni.
Dar pe 24 februarie 2022, îngusta înțelegere a politicii externe, boală abia acum fatală, dar de care suferea de multă vreme establishement-ul de la Moscova, a pus în drepturi noile premise. Iar modul în care, până în vara aceluiași an, a curs războiul ruso-ucrainean a pus în drepturi concluzia.
“Pe 1 iunie vom fi în Moldova pentru al doilea summit al Comunității Politice Europene. În Moldova, vom discuta despre energie, migrație, securitate, infrastructură și geopolitică. Împărtășim același continent. Am propus, acum un an, să creăm această comunitate politică europeană pentru că avem nevoie de acest forum pentru a aduce alături toți liderii pentru a decide pentru noi înșine și să construim o Europă mai puternică și mai unită. De aceea, mulțumesc dragei mele prietene, Maia Sandu, pentru că a acceptat să găzduiască a doua ediție a summitului Comunității Politice Europene. Chișinăul va fi centrul Europei pe 1 iunie! Sper că vom lua importante decizii pentru viitorul nostru comun”, spunea președintele francez, Emmanuel Macron, într-un video postat zilele trecute pe Twitter.
Summitul pe care îl găzduiește Republica Moldova, sub președinția „dragei mele prietene, Maia Sandu”, nu este un punct inaugural, de plecare – până la acest 1 iunie 2023, mai existaseră, în lunile precedente, reuniuni internaționale și inițiative diplomatice axate pe situația grea de peste Prut și pe cristalizarea unui sprijin politico-economic și de securitate țintit spre Chișinău. Nu este nici punctul culminant și cu atât mai puțin cel de final, căci drumul european cu șanse reale al moldovenilor este abia la început, iar obiectivul e unul infinit mai ambițios decât găzduirea unui asemenea summit.
Dar momentul e colosal prin simplul fapt că are loc, dar și prin aceea că vine în prelungirea și consolidarea altui aspect colosal: faptul că în Republica Moldova se vorbește ca niciodată mai mult, mai natural și mai profund despre Europa și totodată se fac pași fără precedent în direcția conturării unui asemenea destin; și faptul că despre Republica Moldova, în Europa, se vorbește și se acționează cu un entuziasm, respectiv cu un curaj și cu o deschidere fără precedent.
A fost totuși nevoie de scrierea ultimului act al „operei” unui tiran, de scrierea acestui ultim act de către tiranul însuși, pentru ca lumea liberă să înțeleagă în sfârșit și irevocabil de câtă forță dispune ea cu adevărat, iar moldovenii să conștientizeze faptul că acomodarea cu amenințarea rusă nu va oferi vreodată altceva decât pericol în creștere.
La Chișinău, pe 1 iunie 2023, summitul Comunității Politice Europene statuează, poate mai mult ca oricând în ultima vreme, desprinderea totală de orbita rusă a moldovenilor, concomitent cu saltul lor ireversibil spre orbita europeană.
Obișnuiți cu amenințarea, infatuarea și subdezvoltarea injectate de ruși, de-a lungul a peste opt decenii, moldovenii primesc acum semnalele necesare și perspectiva indubitabilă a respectului, securității și șanselor la bunăstare.
Trei elemente cruciale pentru un orizont care promite o viață mai bună, pe care Europa, cu sprijinul vital al SUA și nu fără eforturi uriașe făcute inclusiv de beneficiarul final, le-a „dezlănțuit”, la un moment dat, și asupra fraților de peste Prut.
Și, lucru valabil pentru Romania ca pentru Republica Moldova, Europa, sprijinită de SUA, le-a putut „dezlănțui” nu oricând, ci tot atunci când contextul geopolitic mai larg a permis-o.
