Rusia și Statele Unite ar negocia un schimb de deținuți de „calibru”, transmite RFE/RL. Americanii ar fi pregătiți să îl ofere rușilor pe Viktor Bout, un lord al traficului cu armament, în schimbul fostului pușcaș marin Paul Whelan, condamnat recent în Rusia la 16 ani de închisoare pentru acțiuni de spionaj.
Agenția Interfax, care a citat un oficial american sub condiția anonimatului, precizează că pe lângă Viktor Bout, autoritățile americane l-ar putea oferi rușilor și pe pilotul Konstantin Iaroșcenko.
Iaroşenko execută în SUA o pedeapsă de 20 de ani de închisoare, pentru asociere în vederea traficului de cocaină. El a fost arestat de forţele speciale americane în Liberia, în 2010. „Eliberaţi-l pe Iaroşenko, faceţi schimb cu orice american sau americani care îşi ispăşesc pedeapsa aici”, a cerut ministrul adjunct de externe Serghei Riabkov.
Însă „lingoul de aur” al afacerii este de departe Viktor Bout, ale cărui legături au trecut la începutul anilor 2000 și prin România.
Ruta Moscova-București
În primăvara lui 2001, garda de coastă din Cuba aresta trei cetăţeni americani înarmaţi cu pistoale mitralieră de fabricaţie românească AK-47. Incidentul survenise la puţine zile după ce poliţia britanică a descins la un depozit de muniţie al Armatei Republicane Irlandeze în care, printre alte arme, se afla şi un stoc consistent de AK-47. Acelaşi tip de arme a fost identificat şi în dotarea rebelilor congolezi. Nu mai puţin de 20.000 de astfel de pistoale mitralieră, fabricate la Cugir, fuseseră exportate în mod legal în Uganda, printr-un broker slovac – însă, cumva, din acel punct, au ajuns în mâinile insurgenţilor într-o zonă cu un conflict atât de sângeros ca cel din Congo.
În lunile ce au urmat acestor descoperiri, un anume personaj, considerat de unii ca fiind „mare” în piaţa contrabandei cu arme şi de alţii ca fiind, de fapt, doar un pion, a fost văzut navetând între Moscova şi Bucureşti.
Una dintre firmele lui Viktor Bout, reprezentată de unul dintre membrii familiei care stăpâneşte la Abu Dhabi, a fost prezentă şi în România şi a negociat cu Aerofina, producător de tehnică aeronautică. Atâta doar că „Flying Dolphin” se afla pe lista neagră a ONU din cauza încălcării embargourilor impuse zonelor africane aflate în stare de război. Mai mult, chiar, existau suspiciuni că printre clienţii reţelei lui Bout se numără şi fundamentalişti afgani. Autoritatea naţională în licenţierea tranzacţiilor de tehnică militară din România susţinea, însă, că Aerofina şi delfinii lui Bout nu ar fi primit acceptul derulării schimburilor comericale.
Alte firme controlate de Bout au fost, în schimb, extrem de active în România – în numeroase domenii, de la tranzacţii cu diamante provenite din surse neacceptate pe plan mondial până la comerţ cu avioane civile şi nu numai. Interesant este că filiala din Bucureşti a unei companii irlandeze aparţinând unor fraţi ceceni, funcţiona, în capitala României, la adresa la care activase şi cunoscuta firmă Valeologia din Republica Moldova, implicată în traficul cu arme şi deşeuri radioactive pe teritoriul României, parte activă în devalizarea Bancorex, prin accesul la credite neperformante, şi aparţinând aceloraşi fraţi ceceni.
Desigur, toate afacerile lui Viktor Bout şi gaşca lui au trecut pe la Tiraspol, placa turnantă a contrabandei grele de la marginea Europei. Câteva publicaţii specializate, dincolo de Ocean, în jurnalism de investigaţii, Mother Jones şi Canada Free Press, merseseră, însă, mai departe şi îl asociau, în preajma anilor 2000, pe Victor Bout cu ofiţeri din serviciile secrete de la Varşovia şi Bucureşti, un anume ofiţer Gigel Bratiloveanu, al cărui nume a apărut de-a lungul timpului în mai multe scandaluri din România, cum ar fi afacerea Ţigareta 2, dar şi în lista cu angajaţi ai Ambasadei României la Moscova.
Condamnarea lui Bout
În 2011, Viktor Bout a fost găsit vinovat de vânzare ilegală de arme către trupe de gherilă din Columbia, fiind condamnat de către o instanţă judecătorească din New York la 25 de ani de închisoare.
Arestat în prezent în statul Illinois, Bout, subiectul a diverse filme turnate la Hollywood, îşi trăieşte faima mondială între două porecle: aceea de „Lordul armelor” şi acee de „Negustorul Morţii”.
Deşi există îndoieli în privinţa locului de baştină şi a datei de naştere, cele mai multe surse spun că traficantul s-ar fi născut în Duşanbe, capitala Tadjikistanului, pe 13 ianuarie 1967. În perioada sovietică, Viktor Bout a lucrat ca translator militar, dar rampa sa de lansare a fost sfârşitul Războiului Rece. Banii au început să curgă potop în conturile „Negustorului” în anii 1990, în haosul crimei organizate declanșat de prăbușirea URSS.
Se zice că Viktor Bout i-a dotat cu arme pe unii dintre cei mai zeloși dictatori post-sovietici şi că prin afacerile sale a aprins scânteia unora dintre cele mai sângeroase conflicte civile din ultimele două decenii, precum cele din Rwanda şi Angola.
„Bișnițarul-căpetenie al morții”
Porecla „Negustorul Morţii” îi parvine de la fostul ministru britanic de Externe Peter Hain, care îl descria astfel pe traficant: „Bout este bişniţarul-căpetenie al morţii şi este principalul dirijor de avioane şi rute de trafic din Europa de Est, în principal din Bulgaria, Moldova şi Ucraina spre Liberia şi Angola”.
Anchetele efectuate de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) au scos la iveală că Viktor Bout a fost creierul din spatele unei „pânze de păianjen” a dealer-ilor de arme, reunind în jurul său o vastă reţea de brokeri de diamante şi alte soiuri de traficanţi, folosind drept paravan pentru afaceri războaiele civile.
În 2014, regizorii Maxim Pozdorovkin şi Tony Gerber au lansat un film documentar intitulat „Celebrul Domn Bout”, o investigaţie a împrejurărilor care l-au transformat pe Viktor Bout într-un superstar al crimei organizate.
Una dintre ipotezele pe care şarjează cei doi regizori este aceea că, până la urmă, este posibil ca Viktor Bout să fi fost şi o marionetă în frâiele organismelor internaţionale. Mai precis, avioanele lui Viktor Bout nu cărau doar armament, ci uneori erau comisionate şi de agenţiile de ajutor ale ONU şi de guvernele occidentale pentru a transporta mărfuri legale în anumite zone de conflict.
Pozdorovkin şi Gerber sunt de părere că în momentul în care Viktor Bout a acumulat un capital de imagine prea mare, s-ar fi dat comanda ca acesta să fie transformat peste noapte în unul dintre cei mai vânaţi traficanţi de pe planetă.
În urma multelor întâlniri pe care le-au avut cu Bout pe durata realizării documentarului, cei doi cineaşti susţin că „Negustorul Morţii” se află într-o negare totală a realităţii. Din relatările lui Pozdorovkin şi Gerber reiese portretul unui individ care nu s-a considerat vreodată exponentul criminalilor în lege sau responsabil de alimentarea unora dintre cele mai înspăimântătoare conflicte armate din ultimii 20 de ani, ci s-a văzut mereu în rolul unui „director executiv vizionar”.
Ce spune fratele lui Paul Whelan
Fratele americanului Paul Whelan, condamnat luni la 16 ani de închisoare în Rusia pentru spionaj, se aşteaptă ca acesta să fie folosit ca monedă de schimb la Moscova, scrie AFP.
„Rusia l-a păstrat pe fratele meu pentru un singur motiv: să obţină o contrapartidă”, a declarat David Whelan într-un interviu acordat marţi.
În opinia sa, Moscova şi-ar dori să obţină în acest sens eliberarea lui Viktor Bout şi a aviatorului Konstantin Iaroşenko.
„Este o diplomaţie a ostaticului”, a acuzat David Whelan. „Folosesc cetăţenii ca pioni pentru a încerca să obţină o contrapartidă din eliberarea lor”, a adăugat el.
După ce a denunţat tratamentul „îngrozitor” la care este supus de autorităţile ruse cetăţeanul american Paul Whelan, Departamentul de Stat de la Washington a refuzat marţi să facă cunoscut dacă este avut în vedere un eventual schimb.
Washingtonul şi Moscova au schimbat numeroşi spioni în ultimele decenii, dar balanţa ar putea fi clar dezechilibrată în acest caz, şi-a exprimat temerea fratele geamăn al lui Paul Whelan.
„Nimeni nu crede că este un spion, nici măcar ruşii”, a mai afirmat el. „Nu este un comerciant al morţii, nici un individ care a strâns milioane de dolari din traficul de droguri”, a subliniat David Whelan.
Paul Whelan a fost arestat în decembrie 2018 în plin „act de spionaj”, potrivit Serviciului Federal de Securitate al Rusiei, FSB.
Acuzat că este un ofiţer bine antrenat al serviciilor secrete americane, fostul puşcaş marin de 50 de ani a susţinut că, în momentul arestării, se afla în Rusia pentru a participa la o nuntă.
Director de securitate al unui producător american de piese detaşate din industria auto, el a declarat a fost atras în capcană de una dintre cunoştinţele sale, care i-a transmis un stick USB conţinând ceea ce americanul credea că sunt fotografii făcute în timpul unui sejur precedent în Rusia în compania sa.
Luni, el a denunţat la Moscova un proces „politic” şi „ruşinos”, înainte de a fi condamnat la 16 ani de închisoare într-un lagăr cu regim sever.
David Whelan mai este de părere că fratele său ar putea servi şi ca pârghie pentru ca Moscova să obţină redeschiderea consulatului rus de la San Francisco, închis în 2017 ca răspuns la ingerinţa rusă în prezidenţialele americane din 2016.
Între timp, Tatiana Moskalkova, care este comisarul pentru drepturile omului, numit Kremlin, a declarat, pe 17 iunie, că nu poate confirma negocierile pentru un schimb de prizonieri, dar a subliniat pentru Interfax că „orice schimb, orice acțiune pentru a readuce compatrioții ruși în patrie este un act uman.”
