Nu aduce luna ce aduce ziua: șahul la PNL-USR, pe care nu a reușit să-l dea tandemul Dan-Grindeanu în câteva săptămâni de criză politică aiuritoare, l-a rezolvat justiția în doar câteva ore.
Principalul aliat, din partid, al lui Ilie Bolojan s-a trezit sub control judiciar, principalul aliat al lui Ilie Bolojan, dar din afara partidului lui Bolojan, a fost condamnat, iar decizii politice luate de partidul condus de Ilie Bolojan au fost infirmate de tribunal.
Încă una-două zile la fel de roditoare ca asta și – cine știe? – poate s-o degaja în sfârșit un canal de dialog “constructiv” cu zona PNL și USR, pentru a se degaja apoi și majoritatea necesară învestirii Guvernului Veștea.
Voi evita să comentez fondul celor trei spețe, mai ales că cei vizați au anunțat deja recurgerea la căi de atac – de la instanțele naționale până la CEDO.
Dar în același timp, ar fi o copilărie să nu remarci:
- Momentul politic în general incendiar în care au picat cele vești “justițiare”, moment politic încarnat de bătălia președintelui țării și a președintelui PSD pentru voturile PNL și USR, care-i sunt necesare ca aerul Guvernului Veștea.
- Momentul politic în mod particular de incendiar, din perspectiva PNL partid, care în câteva zile are un congres extraordinar dedicat aruncării jucăriilor lui Nicușor Dan și Sorin Grindeanu, din PNL.
- Sau viteza de navă spațială cu care o justiție autohtonă în general de o lentoare proverbială a judecat o speță pusă pe rolul său. Întâmplător, tocmai o speță legată de PNL, întâmplător și aproape în ajunul unui congres extraordinar.
- Ca și faptul deosebit de bizar, cel puțin la prima vedere, în care o instanță de judecată cenzurează o tactică pur politică a unui partid democratic dintr-o democrație aparent europeană. PNL rămâne, iată, un magnet irezistibil pentru ingerința celor mai de seamă puteri din stat – de la Președinție până la Justiție.
Eu nu zic că ar fi deplasat să apreciezi măcar răzlețele situații în care justiția românească pare să se miște rapid și curajos, fără mamă, fără tată. Căci, vorba aia, când n-ai nimic, nu mai faci nazuri, e bun și puținul.
Doar că într-o țară în care de ceva vreme dosarele mari apar din an în Paști, iar o grămadă de grei scapă de condamnări, de acuzații sau de executarea integrală a pedepsei, frenezia justițiară de joi nu pare a se potrivi nicicum în poza de ansamblu.
La fel, parcă din altă lume s-a parașutat și hărnicia de joi a Tribunalului Ilfov, pe speța pur politică anti-Veștea, din moment ce noțiunea de celeritate chiar nu reprezintă un punct forte al justiției românești. O simte cetățeanul, o evocă rapoartele interne și internaționale.
Nu mă voi apuca (încă) să speculez spre ce model năpăstuit de țară alunecăm (din nou), dar putem cu toții observa, pe baza evenimentelor de joi, că metehne vechi revin agresiv în actualitate. Iar jocul politic înregistrează, întâmplător tocmai în momente-cheie, magnifice ieșiri tactice din terenul de joc pur politic.
Într-o țară cu experiențele traumatice ale României în materie de concubinaj între politic și instituții, e natural și chiar semn de maturitate să privești cu toată suspiciunea coincidențele care îți ies în cale.
Pentru ca joia asta neagră să nu lase dubiu că a fost realmente neagră, președintele Nicușor Dan a pus chiar și el mâna pe trafalet trasând un strat gros și nu mai puțin negru: pentru prima oară, șeful statului a lăsat să se înțeleagă faptul că nu l-ar deranja voturi de la AUR dacă de voturi de la AUR va fi nevoie pentru instalarea Guvernului Veștea. Cum a făcut-o? Pasând ușor cu fentă: “Discuția îl vizează pe prim-ministru”.
Miercuri (link la final) îi reproșam președintelui tăcerea sfidătoare pe acest subiect. De joi, îi putem reproșa cu poftă ceea ce a spus când în sfârșit a deschis gura.
Se pare că învestirea lui Veștea și remorcarea/distrugerea PNL sunt marile obiective strategice ale primei bucăți din ceea ce Nicușor Dan speră a fi doar primul său mandat (de altfel, șeful statului nu s-a arătat până acum atât de hotărât pe niciuna dintre marile teme – de la justiție până la economie; cu notabila excepție a politicii externe, e drept, unde Nicușor Dan trage țara spre MAGA-Trump cu o determinare care, la un moment dat, n-ar fi exclus să-i stârnească preocupări serioase lui George Simion).
Prin urmare, dată fiind obsesia prezidențială pentru Guvernul Veștea și perforarea PNL, poate ar fi cazul ca Nicușor Dan să se explice public.
Căci în lumina prestației sale ca președinte, ceea ce se știa public până acum despre planurile și obiectivele lui Nicușor Dan, ca președinte, a devenit obsolet.
- PS: Pofta de muncă a justiției românești, atât de manifestă joi, merită remarcată și prin ironica prismă a “succesului” răsunător de luni, când în dosarul “10 august” au fost achitați șefii Jandarmeriei, acuzați de reprimarea violentă a protestului de atunci. Apropo și de celeritate: nu doar că în dosarul “10 august” n-au fost identificați vinovați de calibru, dar a fost nevoie de opt ani pentru a nu-i găsi.
