-
- “Eu nu sunt adeptul unor construcţii în pripă, pentru că există riscul foarte mare să faci ceva care să moară în zona de 1%‘”.
Acest citat îi aparține lui Nicușor Dan. E vechi de 12 ani și două luni (datează din octombrie 2012, a fost plasat într-un interviu pe care mi l-a acordat în România liberă).
Este un citat vechi de 12 ani și două luni, dar totodată și un citat atât de actual căci descrie senzațional de fidel abordarea pe care Nicușor Dan a avut-o în politică, în timpul scurs de atunci până azi.
Iar ceea ce a clădit Nicușor Dan în ultimii 12 ani, iată, a rămas în picioare și nu s-a topit în irelevantața lui “1%”.
- A construit un partid de anvergură națională și devenit parlamentar (USR).
- A părăsit acest partid, dar fără ca ulterior să se apuce să-și dărâme creația cu ciuda Creatorului frustrat (la acea vreme, 2017, avertizam că e imperios necesar ca Nicușor Dan să nu se afunde în mocirla unui astfel de comportament; nu a făcut-o și a demonstrat deja de pe atunci că este un lider și un politician de o factură radical diferită față de ceea ce găsești în general pe piața liberă a politicii românești).
- A candidat cu o tenacitate ieșită din comun la Primăria Capitalei și a candidat până când a fost ales primar.
- A construit, evitând să facă lucrurile în “pripă”, iar abordarea a dat roade constant: după un mandat de edil general a mai obținut unul, cu un scor remarcabil.
- Iar acum, căci circumstanțele s-au configurat de așa natură, Nicușor Dan atacă și Cotroceniul și o poate face tocmai grație capitalului politic pe care l-a acumulat clădind ceea ce am reliefat mai sus că a clădit.
De altfel, dacă îi urmărești parcursul din ultimul deceniu și jumătate, vei observa ușor că nu e nimic pripit în demersul de a aborda acum și Cotroceniul.
E doar o actualizare a strategiei acestui matematician transformat în animal politic, de rezolvare a ecuației în condițiile în care datele problemei au suferit modificări fundamentale.
Luni, 16 decembrie 2024, Nicușor nu doar că nu s-a “pripit” anunțându-și candidatura la prezidențiale, dar nici o surpriză la modul absolut nu a produs.
Cum așa?
Pentru răspuns revin o clipă la același interviu din 2012.
Acolo, discret, din vârful limbii, Nicușor Dan a lăsat de intuit faptul că dincolo de cele două planuri ale sale – deja ele însele extrem de ambițioase (de a crea un partid de anvergură națională dintr-un ONG de anvergură locală, respectiv de a deveni primarul Capitalei) – existau și germenii unui al treilea, germenii unui plan care țintea mult mai sus – planul de a fi ales președinte.
- RL: V-aţi gândit vreo clipă şi la acest scenariu?
- ND.: Foarte puţin. Pentru moment, miza este să reuşim să structurăm această opoziţie la ceea ce se întâmplă în Bucureşti şi să le dovedim oamenilor că promisiunile din campanie nu au fost doar vorbe.
Desigur, pentru ca planul trei să treacă de la posibilitate teoretică la probabilitate practică era necesară parcurgerea organică a etapelor preliminare: realizarea primelor două planuri. Iar primele două, lucrurile sunt limpezi azi, au fost realizate.
Prin urmare decizia de a candida la prezidențiale avea din vreme, de foarte multă vreme, locșorul ei natural în logica macro a lui Nicușor Dan (“V-ați gândit? Foarte puțin” – acel “foarte puțin” însemna așadar că se gândise, dar cu justă măsură, vorba vechilor greci; justa măsură care era realistă la acea dată, octombrie 2012).
Cu alte cuvinte, criza politică și de securitate, fără precedent, pe care o traversează în acest moment România doar a accelerat ajungerea la maturizare a unui proces deja, demult, intrat pe cursul său: procesul de realizare a celui de-al treilea plan.
Dacă lui Nicușor Dan îi va reuși și acest plan, așa cum s-a întâmplat cu primele două, desigur, asta rămâne de văzut. Depinde în foarte mare măsură de Nicușor Dan, dar depinde într-o extrem de mare măsură de înțelepciunea electoratului român, ca și de onestitatea și de simțul istoriei partidelor care formează azi arcul democratic și pro-Vest.
Ca de fiecare dată când Nicușor Dan pornește la un drum deosebit de greu, Nicușor Dan se găsește, în primă fază, singur. Pe parcurs, însă, firescul jocului politic amenajează punți care inițial păreau de neimaginat. Cel putin, acesta a fost tiparul de până acum.
Cu Nicușor Dan, partidele, de pildă, se trezesc subit în mare încurcătură căci calculele lui Nicușor Dan au acest har de a da numeroase calcule peste cap, în fiecare partid – fie că e vorba de USR, fie că e vorba de PNL. În cazul PSD, se lasă chiar cu crize de nervi.
Dar spre deosebire de pro-rusul Călin Georgescu, care plănuiește distrugerea partidelor, democratul pursânge, Nicușor Dan, nu își imaginează nimic fără partide: nici realitatea politică și nici capacitatea de a construi pentru binele general.
Cu toții și din plin i-am putut observa această viziune de când este primarul Capitalei.
A fost adesea subminat de partide când a candidat și după ce a fost ales. Dar a arătat mereu că e conștient de faptul că, totuși, fără ele, fără partide, nu poate și nu se poate. Primarul e un împărat gol dacă nu știe sau nu vrea să lucreze cu consilierii generali, indiferent cât de neplăcut sau foarte neplăcut poate fi acest lucru.
De când este primarul Capitalei, Nicușor Dan nu s-a rodat doar ca edil, ci a avut și ocazia de a se antrena, în condiții de “război” real, pentru ceea ce ar presupune tocmai funcția de președinte al țării. Căci asta a însemnat avansarea proiectelor sale în condițiile unui Consiliu General compus din partide din care el nu face parte. Tot asta a presupus și avansarea proiectelor sale în condițiile în care ostilitatea nu l-a ocolit nici dinspre primarii de sector.
În niciun caz carisma glossy nu a fost cea care i-a asigurat lui Nicușor Dan realegerea (cu un scor zdrobitor) în funcția de primar.
La baza succesului său electoral reeditat au stat parțial rezultate palpabile din primii patru ani de mandat, iar parțial contra-oferta modestă, iar pe alocuri execrabilă, produsă de partidele împotriva cărora a concurat.
Faptul că a fost votat și pentru reușite înseamnă că a avut capacitatea de a negocia cu cei ce îi sunt ostili, din moment ce a avut reușite. Și mai înseamnă că a negociat suficient de abil încât pe de o parte să îi fie sprijinite unele proiecte, iar pe de alta să nu fi creat percepția că s-a compromis făcând compromisuri.
În fine, ce vor face de acum încolo partidele democratice, cum se vor raporta ele la noua versiune de Nicușor Dan, cea de prezidențiabil?
Două elemente – trecutul, respectiv prezentul/viitorul – oferă indicii suficiente cu privire la ceea ce ar trebui ele să facă.
TRECUTUL. În 2024, PNL și PSD au eșuat lamentabil în fața lui Nicușor Dan. Iar în 2020, PLUS a căutat să îl impună pe Vlad Voiculescu drept candidat comun al Alianței USR-PLUS, deși varianta Nicușor Dan se impunea de la sine.
PREZENTUL/VIITORUL. Dacă înțeleg magnitudinea pericolului derivei autoritare și pro-ruse care paște România, niciunul dintre partidele asumat pro-Vest nu ar trebui să ezite în a-l sprijini pe Nicușor Dan în cursa pentru Cotroceni. Iar lucrurile ar trebui să fie și mai limpezi dacă USR ia în calcul calitățile prezidențiabilului inițial (Elena Lasconi), iar PSD ia în calcul același lucru (legat de Ciolacu).
Ba mai mult, pentru PNL, un Nicușor Dan ajuns președintele țării deschide drumul către adjudecarea Primăriei Capitalei, prin aruncarea în luptă a primarului de la Sectorul 6, Ciprian Ciucu. Întrunește destule calități esențiale pentru a-i succeda lui Nicușor Dan la PMB, trebuie doar ca partidul său să nu cedeze ispitei unor jocuri insalubre de culise. Am menționat aceste lucruri acum câteva zile – AICI.
Dacă nici trecutul, nici prezentul și nici viitorul nu vor fi parametri suficient de convingători pentru USR, PNL și PSD, atunci, pe de o parte ele riscă să se mai facă o dată de rușine, iar pe de alta, țara însăși riscă să ajungă pe mâna rușilor și a găștilor apropiate de ei, pe fondul unei fragmentări a votului pro-Vest și a unei restimulări a percepției publice că partidele pro-Vest reprezintă o adunătură de certăreți de doi bani.
Ca Nicușor Dan să devină președintele care poate obtura canalul momentan oribil de larg pe care navighează interesele Rusiei și interesele mafiei, este nevoie ca măcar USR și PNL să dea semne de maturitate și autentic respect pentru interesul național.
PSD… ei bine, cu PSD lucrurile sunt mult mai complicate. Sprijinul său nu e imposibil să devină realitate, la un moment dat. În mod istoric, acest partid nu are obiceiul de a trage autentic pentru țară fără a i se forța eficient mâna.
