Coaliția partidelor asumat democratice, pro-europene și dedicate fără rest orientării strategice “Vest” a României se află în plin proces de recrutare a unui candidat comun la prezidențiale.
Procesul este unul fără precedent de complicat, având în vedere contextul tensionat în care se derulează, având în vedere eterogenitatea celor patru formațiuni implicate, având în vedere că persoana selectată trebuie să corespundă la sânge unei ștachete devenite brusc extrem de înaltă, având în vedere că, în final, persoana selectată trebuie să câștige încrederea a milioane de români debusolați, iar asta va trebui să se vadă detașat la urne.
Anularea alegerilor prezidențiale, pe fondul informațiilor privind ingerința rusă în cursa electorală, a avut, așadar, și acest efect colateral sănătos: a repus în discuție tema calității. A calității oamenilor politici, în general, a calității candidaților, în particular.
Este de ordinul axiomei faptul că pentru ca o țară să performeze, iar societatea să aibă o reală încredere în instituții este nevoie de mai mult decât de “fără penali în funcții publice” (asta e o condiție necesară, dar nu și suficientă). Este nevoie și de o resursă umană de calitate, de politicieni și de funcționari școliți, cu un istoric profesional și de integritate relevant.
Privit din acest unghi, deznodământul dramatic al acestor alegeri prezidențiale a fost eminamente un sălbatic și meritat decont pentru contraselecția din mediul politic și din aparatul de stat, care s-a perpetuat agresiv în ultimii 35 de ani.
Toți cei care, din interiorul și din afara politicii, au acuzat în ultimele trei decenii practicile împământenite ale hiper-politizării (de la școală și până la spital, din justiție și până în diplomație) și ale cumetriei/nepotismului (din partide până în cele mai mici pliuri ale aparatului de stat și ale companiilor cu capital de stat) au fost răzbunați.
Viața le-a dat în cel mai dur stil dreptate tuturor celor care avertizaseră până la sațietate că statul devine mai slab și mai vulnerabil cu fiecare individ nepregătit, dar bine conectat, care e propulsat în funcții publice pe bază de șpagă, pile, cunoștințe și relații.
Prin urmare, partidele democratice care azi caută cu ardoare o variantă comună câștigătoare de prezidențiabil sunt forțate ca niciodată până acum să aibă în vedere mai presus ca orice calitatea celui ales pentru a fi ales. Circumstanțele extraordinare în care se află România au forțat în sfârșit ușa pentru intrarea sau revenirea în politica mare a unor persoane cu CV prezentabil și statură morală fără pată.
Pe internet se vehiculează deja nume. Unele dintre numele vehiculate și-au manifestat deschis disponibilitatea de a participa la selecție, alții au creionat în prealabil condiții pentru a se aventura, alții încă tac – fie pentru că n-ar vrea, fie pentru că tatonează discret terenul, fie pentru că sunt angajați în faza contactelor nepublice.
E posibil ca multe dintre numele deja vehiculate (mai mult sau mai puțin la întâmplare), ca și dintre cele încă neapărute la bursa informală a pariurilor să corespundă criteriilor macro care iau ochii: CV, integritate, credibilitate, oarece notorietate.
Totuși, pentru ca rezultatul procesului de recrutare să fie cel optim devin imperios necesare atenția la detalii, luciditatea, realismul politic.
Pentru ca România să nu cunoască un al doilea (și probabil definitiv și cu costuri inacceptabile) eșec strategic atunci când va fi reluat scrutinul prezidențial, în candidatul pe care va miza partida pro-Vest trebuie să se împletească aproape de perfecțiune dimensiunea idealistă și cea realistă.
Asta înseamnă că există două seturi de criterii pe care să le satisfacă persoana recrutată pentru prezidențiale.
Două seturi de criterii care sunt de o egală importanță, două seturi care doar luate împreună pot garanta atingerea celor două obiective strategice. Căci da, în realitate, există două obiective strategice, nu doar unul. Miza nu se reduce doar la succesul electoral în alegerile prezidențiale, ci rezidă referă și în ceea ce urmează după.
Le luăm pe rând.
Cele două obiective strategice sunt:
- Câștigarea alegerilor prezidențiale de către partida pro-Vest.
- Exercitarea puterii prezidențiale de o manieră care să țină ferm România pe drumul asumat – asta însemnând un președinte cu putere reală, nu unul de vitrină. Un președinte legitim, experimentat în jocul politic intern și capabil intelectual și politic pentru jocul geopolitic, așadar jocul politicii externe.
Iar cele două seturi de criterii pe care trebuie să le satisfacă persoana recrutată de coaliția pro-Vest, pentru alegerile prezidențiale, sună după cum urmează:
A. Figură publică cu o reputație ireproșabilă – asta însemnând o sumă de calități evidente:
- Școlit
- Cultivat
- Pregătit profesional
- Carieră solidă până la intrarea în politică
- Ocolit de controverse
- Avere transparentă
- Stăpân cel puțin pe limba engleză (da, am văzut în oferta din campania trecută că până și la acest capitol a existat, în cazul unora, un mare deficit).
B. Nu mai puțin important este ca persoana care va candida la președinție din partea arcului democratic și pro-european să mai fie:
- O figură deja foarte bine cunoscută românilor, dar unei plaje largi, cuprinzătoare de oameni.
- O figură care a confirmat deja nu doar în cariera sa profesională, ci și în cariera politică, figură bine înfiptă în mediul politic.
- O figură care înțelege nu doar dimensiunea idealistă a politicii, ci și pe cea “mecanicistă”. Altfel spus: o persoană deja familiarizată cu ceea ce se întâmplă în spatele ușilor; o persoană care a dovedit deja că vrea și știe să negocieze în medii dintre cele mai ostile și cu tabere dintre cele mai variate; o persoană care știe să și înțelege că trebuie să creeze consens pentru a-și putea urmări cu succes obiectivele; o persoană capabilă să construiască acest consens fără a se îndepărtata periculos de și fără a sacrifica obiectivele strategice; o persoană deja rodată și experimentată în practicarea artei compromisului care face să avanseze, în mod legitim, lucrurile.
- În fine, o figură cu propria tracțiune electorală, tracțiune confirmată și, ideal, reconfirmată la urne, ideal în curse electorale cu miză ridicată. Altfel spus, o persoană ea însăși capabilă să tragă după ea partidele care i-au dat credit, care poate ea însăși să convingă oamenii să îi dea votul, independent de contribuția mașinăriilor de partid pe care le are în spate.
Coaliția formată de PSD, PNL, USR și UDMR e una teribil de complicată, iar opoziția suveranistă din Parlament va fi teribil de ostilă și impregnată de servituți față de interese străine (a se citi rusești).
Numai un candidat experimentat politic și pe picioarele lui (profesional și politic) poate crea condiții optime de posibilitate pentru ca forțele pro-Vest să câștige scrutinul. Și numai un președinte experimentat și pe picioarele lui poate servi cu adevărat interesele României, căci experimentat și pe picioarele lui fiind va putea să surmonteze și potențialele bețe în roate puse, pe parcurs, de cei care l-au sprijinit inițial, ca și inevitabilele bețe în roate puse de opoziția pro-Putin atât de densă din viitorul Parlament al României.
Numai un președinte care reprezintă el însuși deopotrivă o forță morală și politică poate în același timp să joace sincron cu partidele și să se ridice, de câte ori va fi cazul, deasupra partidelor.
Un astfel de om trebuie să fie el însuși un animal politic, nu doar un iepure scos din jobben în vremuri extraordinare.
Nu toți cei care corespund criteriilor idealiste – CV, renume, caracter, oarece notorietate – pot fi și animalul politic de care este nevoie la Cotroceni. După cum nu toți cei experimentați și rodați politic corespund milimetric criteriilor din sfera idealistă.
Doar unul capabil să fie sinteza celor două dimensiuni va fi în stare să reprezinte eficient interesele strategice ale românilor și să mențină fără abateri orientarea strategică a României.
Nu degeaba există indicii că, în PSD cel puțin (dar nici unii din PNL nu par mai puțin deranjați), trezește iritare ideea unui candidat comun la prezidențiale în persoana lui sau de profilul unui Nicușor Dan. (LATER EDIT: Luni 16 decembrie, Nicușor Dan a anunțat că va candida independent la prezidențiale)
Primarul Capitalei întruchipează, probabil ca nimeni altul, această necesară sinteză: școlit, cu carieră, ocolit de controversele obișnuite, cunoscut, experimentat în politică, bun negociator, animal politic pe zi ce trece mai feroce, validat și revalidat la urne în București (ultima oară cu un rezultat magistral), aplecat spre fondul problemelor, greu de intimidat de mașinării redutabile de partid, într-un final și imposibil de învins de către acestea.
E drept, președinția nu este primărie, dar totuși primăria (mai ales cea a capitalei) este una dintre cele mai redutabile cărți de vizită pentru accesul la președinție (fapt dovedit în numeroase democrații solide, fapt dovedit din plin și în mai firava noastră democrație).
- PS: Liderii coaliției pro-Vest ar face bine să nu scape din vedere lecția eșecului Partidului Democrat la recentele prezidențiale americane. Din multe puncte de vedere, cazul Biden-Harris li se aplică la literă, dar mai ales în spirit.
- Candidatul inițial, neperformant. Candidatul inițial, înlocuit pe ultima sută de metri, tot în circumstanțe extraordinare, chiar dacă de altă natură.
- Candidatul final corespundea rezonabil la o serie de criterii-cheie: școlit, carieră solidă, cunoscut, nici ocolit, dar nici sufocat de controverse.
- Dar candidatul final, deși cunoscut după nume, era totuși puțin cunoscut pe fond (în SUA, funcția de vicepreședinte te ține deopotrivă în lumina reflectoarelor și în umbră).
- Candidatul final a avut foarte puțin timp la dispoziție pentru a recupera tot terenul care rămăsese de recuperat.
- Candidatul democrat final nu era, propriu-zis, un animal politic.
- Contracandidatul republican era, în schimbul, un personaj fantastic de bine profilat, fantastic de lipsit de scrupule, fantastic de tractor electoral. Contracandidatul republican era o instituție în sine și era capabil să tragă partidul după el.
- Contracandidatul republican avea totodată și ceva ce i-a făcut pe ruși să îi dea o mână de ajutor.
- Apoi, un număr enorm de americani erau suficient de furioși pe clasa politică mainstream pentru a fi predispuși la a fi pescuiți de un personaj excentric, carismatic, lipsit de complexe.
- Cu genul acesta de provocări s-au luptat în primul tur al prezidențialelor și se vor lupta pe mai departe în runda următoare forțele pro-Vest care azi caută un candidat care nu doar să se bată, ci și să câștige.
- Istoria altora se repetă doar dacă îți lași pe ochi ochelarii de cal și faci abstracție de lecțiile pe care ți le-au lăsat spre rumegat.
România, în convulsii istorice. O poză a momentului, cu ce arată bine și ce arată rău
