Șocul binevenit al anulării alegerilor prezidențiale a blocat pentru moment tentativa Rusiei de capturare integrală a statului român. Totuși, după cum ziceam în precedentul editorial (link la final), România câștigat o batalie importantă, dar e încă departe de a fi câștigat războiul (hibrid).
De altfel, forțele pro-ruse din politica autohtonă semnalează deja că, în ciuda loviturii recent încasate, nu au depus armele, ci caută să se doteze cu unele de calibru mai mare.
O ilustrare a evoluțiilor cristalizate în acest sens o reprezintă apelul lansat luni de liderul AUR, George Simion.
În esență, acesta cheamă “să intre în AUR” electoratul lui Călin Georgescu, dar – aspect interesant și demn de semnalat – practic cere și “să intre în AUR” electoratul celorlalte partide de teapa AUR – SOS, POT, cele neparlamentare și, ca atare, (aproape) necunoscute.
Iar pentru ca niciun cititor al acestor rânduri să nu aibă dubii că Simion nu doar îndeamnă la unificarea a ceea ce el numește “toți patrioții din această țară”, ci îi și roagă să se lase înghițiți de partidul său, plasez AICI declarația lui integrală.
În ce măsură aceasta e o strategie indusă de Moscova suveraniștilor români ori doar semn al oportunismului de rechin canibal al lui George Simion, asta rămâne să deducem în perioada care vine.
Dacă, dinspre zonele SOS-Șoșoacă și POT-Georgescu, apelul lui Simion va fi tratat cu critici furibunde și încercări vizibile de a descuraja oamenii de la a-i da curs, atunci se va putea deduce că Simion doar încercase să înghită exemplarele mai slabe din propria turmă într-un moment, cinic vorbind, oportun.
Dar dacă Șoșoacă va fi blândă, iar POT-Georgescu cooperanți ori indiferenți, atunci ar fi mai isteț să înțelegem că apelul lui Simion e mai mult decât impuls de rechin canibal, așadar că nu este exclus ca păpușarii de la Moscova să fi transmis semnale de regrupare, iar marionetele de la București să fi trecut imediat la implementare.
În orice caz, pe fond, apelul lansat luni de Simion are o țintă clară, prioritară și pătrunsă de sentimentul urgenței: recuperarea în timp util, acum cât fierul încă mai e cald, a electoratului călinist, care încă nu are “casă”.
Două detalii din declarația-apel a lui George Simion nu lasă urme de îndoieli că miza cea mare e captarea căliniștilor într-un cadru suveranisto-legionaroido-putinist organizat (AUR).
Iată cele două detalii:
- Invocarea unei “lovituri de stat” (a cărui victimă ar fi, se subînțelege, Călin Georgescu, implicit și electoratul care l-a votat).
- Însușirea de către Simion a cuvintelor-cheie din vocabularul lui Călin Georgescu – “pace” & “iubire” (“Este timpul să fim uniţi prin iubire, prin unire, prin pace”).
Fiți pe pace, între taberele politice ale curentului suveranisto-legionaroido-putinist, reprezentate de AUR, SOS și POT, nu există disensiuni de nedepășit, iar asta cu atât mai mult dacă Moscova trimite ordin de reconciliere strategică și executată fulger.
Cele prezentate mai sus constituie, așadar, motive necesare și suficiente pentru ca arcul partidelor pro-europene și pro-NATO să se mobilizeze fără ezitări și fără prejudecăți. Să facă politică radical altfel decât cum ne-au obișnuit, politica lor de până acum sfârșind pe punctul de a duce la o tragedie națională.
La acest capitol, din ceea ce am văzut în ultimele trei zile, putem observa că există deopotrivă semnale proaste și semnale încurajatoare. E fundamental ca primul set să se diminueze accelerat, iar cel de-al doilea să sporească accelerat.
E semn prost că la decizia CCR de anulare a alegerilor Elena Lasconi a reacționat emoțional (din nou emoțional!) și inadecvat până la limita confundării poziției sale cu cea a lui Călin Georgescu și a taberei pro-ruse mai largi.
E semn prost că Lasconi i-a trimis lui Trump o scrisoare care a ridicat din nou și poate chiar mai apăsat problema pregătirii sale deficitare pentru funcția supremă în stat.
E semn prost și faptul că PSD încă sondează adâncurile mocirloase ale excluderii USR de la guvernare, ca atare și scenariul unui guvern de autentică uniune națională, într-un moment de autentic atentat extern la siguranța națională.
După cum, prost și extrem de prost este ceea ce opinia publică a putut afla, luni, din dezvăluirile G4Media.ro, despre șeful SIE. Nu doar că șeful spionajului pare să aibă obiceiul de a se plimba cu jet-ul privat la curse de Formula 1 (e pesedist la origine, se pare că avem în față un fetiș la vârful social-democraților pentru jet privat+F1 / LATER EDIT: SIE a publicat un răspuns la acuzațiile aduse în presă). Ba mai mult, în zilele în care România și aliații ei erau în plină criză de securitate, Gabriel Vlase zbura la un alt Grand Prix se Formula 1. Fantastic! Fără cuvinte! Era totuși situație de război hibrid declanșat de ruși, se presupune că decidenții de vârf ai structurilor sensibile din stat, măcar ei, dorm puțin spre deloc în astfel de perioade și, evident, au preocupări corespunzătoare. Nu și șeful SIE, din câte putem vedea!
Dar, după cum ziceam, există și semne de bun augur. Încă insuficiente pentru a liniști suficient spiritele, dar merită trecute în revistă.
Acolo unde sefa sa pe linie de partid, Elena Lasconi, a reacționat pur emoțional și totalmente lamentabil la anularea alegerilor, primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a avut o poziționare cerebrală, matură și constructivă, contrabalansând însăși poziția partidului. Profilul său evoluează, trebuie marcat acest lucru, tot mai consistent către un profil de viitor președinte al USR, iar 2025 e posibil să aducă lămuriri de substanță în acest sens.
Apoi, un alt primar, cel al Sectorului 6, liberalul Ciprian Ciucu, a avertizat pe toată lumea, inclusiv propriul partid, în care e de bănuit că nu toți au înțeles semnificația perioadei pe care o traversăm, că:
- „SUNTEM DEJA INTR-O ALTĂ LUME! Dacă continuăm să ne purtăm în aceeaşi logică şi arătăm că nu am înţeles ceea ce se întâmplă, vom pierde. Şi aici nu este vorba de noi politicienii, este vorba despre noi toţi. Situaţia este radical schimbată! Ceea ce a pornit, nu se va opri uşor”.
În fine, element de o importanță deosebită, încep să apară mugurii unei formule de prezidențiabil în persoana lui Nicușor Dan – iată, alt primar.
Edilul de la Capitală nu mai ascundea demult faptul că nu exclude un asemenea angajament, precum candidatura la Cotroceni – demult adică cu ceva luni înainte de criza prin care trecem și, la acea vreme, avea în vedere o perspectivă la termen.
Contextul radical schimbat este de natură să-i accelereze calculele în acest sens. Momentan, suntem în faza activării inițiativelor și apelurilor publice în acest sens, rămâne de văzut cum evoluează negocierile politice.
Însă ideea unui Nicușor Dan ca prezidențiabil din partea arcului partidelor democratice prezintă câteva avantaje teoretice ușor de întrevăzut încă de pe acum:
- Este un om cu succes electoral validat și revalidat.
- Este un om a cărui intrare în cursa pentru Cotroceni poate înlătura scenariul unui președinte dat de PSD.
- Plecarea sa la Cotroceni deschide un orizont serios pentru ca scaunul de primar general al Capitalei să fie ocupat tot de un personaj pregătit politic și administrativ pentru așa ceva (l-aș pomeni, în speță, pe Ciprian Ciucu, de la PNL).
- Nicușor Dan, și s-a văzut asta în anii săi de mandat la PMB, știe cum și că trebuie discutat cu un arc larg de partide cu agende și interse adesea divergente.
- În fine, eventualitatea ca Nicușor Dan să candideze la președinția țării poate tranșa elegant și eficient neliniștile remanente privind adecvarea Elenei Lasconi.
Mai e mult până departe, desigur, dar toate cele schițate mai sus – și mobilizarea curentului pro-rus (cu relele ei), și mobilizarea arcului pro-ocidental (cu bunele și cu relele ei) – subliniază o dată în plus gravitatea și complexitatea momentului pe care îl traversează România.
Aliații externi pot contribui de minune, în bine, spre a ne ajuta să îndreptăm situația, dar fără înțelepciune și autentic patriotism din partea factorilor interni, ajutorul prietenilor e natural unul limitat. Iar șansele dușmanilor n-ar face decât să crească.
