De la apariția dezvăluirilor privind zborurile sale cu avioane private închiriate de compania Nordis au trecut câteva luni până când liderul PSD, Marcel Ciolacu, să prezinte ceea ce el susține că ar fi facturile ce dovedesc faptul că și-a plătit singur biletele.
În tot acest timp, pe acest sibiect, premierul a zburdat din controversă în controversă: a început prin a nu recunoaște că s-a aflat la bord, a revenit ulterior, pe un ton șmecheresc, admițând că a figurat printre pasageri, apoi a plasat pe TikTok niște hârtii din care nu distingeai mare lucru, iar ceea ce s-a putut totuși distinge a ridicat noi și nu mai puțin grave semne de întrebare. În fine, subit, Ciolacu a apărut miercuri în fața jurnaliștilor, iar pe un ton de victimă eternă a arătat niște facturi și niște chitanțe.
Dar și aici apar noi întrebări:
- Întrebări legate de sursa din care au fost făcute plățile, ca și de cuantumul bizar de redus al acestora (în G4Media.ro, Dan Tapalagă a evidențiat convingător despre ce este vorba)
- Și întrebări legate de momentul ales, și el bizar, respectiv ziua în care cuplul Vicol-Ciorbă și alte persoane din lotul Nordis, au fost eliberați după ce în ajun fuseseră reținuți, iar la finalul zilei au fost iarăși încarcerați, de data asta ca arestați preventiv.
Apoi, iată un alt cadru: săptămâni bune s-au scurs și între momentul în care PSD a anunțat că sprijină candidatura comună a lui Crin Antonescu la prezidențiale și momentul în care PSD a validat în forul relevant această decizie politică.
De notat că serioase controverse au apărut și pe parcursul acestor săptămâni de îndelungi și sugestive ezitări:
- Crin Antonescu și-a ieșit din pepeni și și-a exprimat public frustrarea că povestea candidaturii sale s-a cam blocat pe drum. Era perioada în care plutea din nou în aer senzația că liderul PSD ar putea fi totuși tentat de a-și încerca din nou norocul la prezidențiale. Era totodată perioada în care Victor Ponta părea că începuse a tatona ideea propriei sale candidaturi și totodată a tatona chiar disponibilitatea PSD de a agrea și asuma o asemenea idee. În orice caz, merită luat notă de faptul că dintre cele trei formațiuni care și-au asumat candidatura lui Crin Antonescu, PSD a fost ultima care s-a mobilizat pentru a o și valida.
- Nu în ultimul rând, nu poate fi trecut cu vederea faptul că validarea lui Antonescu de către PSD-ul condus de Marcel Ciolacu a survenit cu doar câteva zile înainte ca pe șeful PSD să-l lovească două “avioane” care au darul de a-i submina calculele și poziția în partid: reținerile și arestările din lotul Nordis, cu o parte dintre acești oameni Ciolacu petrecând zile frumoase în afara țării și în avioane private; respectiv, anunțul lui Victor Ponta, potrivit căruia “cu știința și acordul meu, sunt mulți voluntari care strâng semnături, conform legii! Voi anunța, în cel mai scurt timp, care este decizia mea privind modul în care mă voi implica în alegerile prezidențiale din mai 2025”.
Cu dosarul Nordis în plină și spectaculoasă evoluție în justiție, având totodată în vedere și legăturile premierului și a unor apropiați ai săi din conducerea partidului (Sorin Grindeanu, de pildă) cu cei mai importanți doi oameni din lotul Nordis, (cuplul Vicol-Ciorbă) și, nu în ultimul rând, cu concurența pe care începe să o facă extrem de deschis Victor Ponta candidatului asumat de PSD la prezidențiale, devine evident că, în ceea ce îl privește pe Marcel Ciolacu, datele problemei au un real potențial de a se modifica dramatic.
De a se modifica dramatic și în ceea ce privește capacitatea sa de a-și exercita pe termen lung funcția de președinte al PSD, dar și în ceea ce privește capacitatea PSD de a gira până la capăt ori măcar de a fi un bun girant și de a lucra onest și în mod autentic pentru candidatura unui non-pesedist la funcția supremă în stat.
Problemele lui Ciolacu sunt așadar abia la început, iar evoluțiile lor ar putea fi, în anumite circumstanțe, chiar spectaculoase.
Dar totodată, aceste probleme au potențialul lor demn de luat în seamă de a se răsfrânge și asupra coaliției de partide, formată în jurul candidaturii lui Crin Antonescu.
De exemplu, două elemente ies deja în evidență, deopotrivă prin orizontul lor de posibilitate și prin capacitatea lor transformatoare:
- Dacă în viitorul nu prea îndepărtat, povestea Nordis se va transforma într-un coșmar și mai mare decât deja este, pentru Marcel Ciolacu.
- Dacă Victor Ponta, fost șef al PSD, va candida într-adevăr la prezidențiale. Această eventuală candidatură a sa va fi fie din partea PSD, fie din afara PSD. Însă în oricare dintre situații (în prima, cât se poate de evident, iar în a doua poate mai puțin evident, dar nu mai puțin problematic), și Crin Antonescu, și coaliția care (încă) îl sprijină se vor găsi sub presiuni nou-nouțe și cu efect malign. Victor Ponta le ridică în cale – coaliției și lui Antonescu – obstacole majore nu doar prin simplul fapt că le va face concurență, ci și prin simplul fapt că ar putea tenta anumite segmente din PSD să joace, în subteran, la două capete (asta, în scenariul mult mai prietenos în care Ponta nu va candida din partea PSD, ci din afara partidului). Până la urmă, PSD are un “cazier” încărcat în acest sens, ultima oară când pesediștii au jucat la mai multe capete cu candidații la prezidențiale fiind tocmai la scrutinul din 24 noiembrie 2024.
Așadar, cu evoluția dramatică din dosarul Nordis, pe de o parte, și cu eventuala intrare în cursa prezidențială a unui fost șef al PSD, Victor Ponta, pe de alta, perioada care urmează ar putea lejer plonja sub zodia vorbei: nu aduce anul ce pot aduce câteva săptămâni.
Căci pentru coaliția PSD-PNL-UDMR și pentru Crin Antonescu însuși, două scenarii de lucru tocmai s-au deschis ca aripile unei lebede negre:
- În scenariul “soft”, Crin Antonescu rămâne candidatul comun, iar coaliția continuă până la capăt să și-l asume. Totuși, devine posibil spre probabil ca povestea Nordis să sape la temelia imaginii liderului PSD, așadar și la temelia întregii coaliții, ca și la temelia candidatului ei. Iar variabila Ponta poate face ca sprijinul mașinăriei de partid a PSD să nu mai funcționeze la randamentul scontat, ceea ce, în condiții de competiție acerbă și de deficit natural de imagine a partidelor din coaliție și a candidatului lor comun, se poate traduce la urne printr-un deficit decisiv de voturi.
- În scenariul “hard”, coroborarea celor două noi variabile – Nordis și Ponta – se poate traduce chiar prin redefinirea priorităților și a strategiei pentru prezidențiale a celor trei partide din coaliție – PSD, PNL, UDMR – și prin declanșarea de dinamici neașteptate în interiorul a două dintre cele trei partide – PSD și PNL. Iar acestea, la rândul lor, se pot traduce prin scoaterea din ecuație a lui Crin Antonescu. Crin Antonescu, un personaj pe care, așa cum am mai prognozat în acest spațiu editorial, încă îl paște pericolul de a mai pierde o dată prezidențialele chiar înainte de a fi apucat să își depună oficial candidatura.
