Mihailo Drapatî este un inovator și un critic al stilului de conducere moștenit din epoca sovietică, notează The Economist.
Generali faimoși, de la George Patton, care se afișa în cizme de cavalerie și purta două pistoale cu mâner din fildeș, până la austerul Bernard Montgomery, au înțeles că moralul trupelor lor depinde în mare măsură de imaginea pe care o proiectează despre ei înșiși.
Puțini au preluat această funcție beneficiind de statutul legendar al lui Mihailo Drapatî, care a fost numit comandant-șef al forțelor armate ale Ucrainei pe 21 iulie, înlocuindu-l pe Oleksandr Sîrskîi.
Mulți speră că numirea sa va duce la modernizarea forțelor armate ucrainene. Deși acestea au demonstrat o capacitate neașteptată de inovare și adaptare în anii care au urmat invaziei rusești la scară largă din 2022, ele nu au reușit încă să se desprindă complet de rigiditatea paralizantă a vechilor structuri de comandă moștenite din epoca sovietică.
Generalul Drapatî, în vârstă de 43 de ani, a intrat pentru prima dată în atenția publicului în 2014, pe când era un tânăr maior, când separatiștii susținuți de Rusia au încercat să cucerească Mariupol, oraș situat pe coasta de sud-est a Ucrainei. Conducând din prima linie o coloană formată din patru vehicule blindate, el a străpuns baricadele rebelilor și a pătruns în oraș.
Mai târziu, în același an, și-a condus batalionul într-un raid de-a lungul graniței cu Rusia, cu scopul de a tăia liniile de aprovizionare ale luptătorilor separatiști. Unitatea sa, alături de altele, a fost atacată de trupele ruse și încercuită. După ce un batalion învecinat s-a predat, Drapatî a reușit să conducă aproximativ 260 de militari înapoi la liniile ucrainene.
Reputația sa se bazează nu doar pe curaj, ci și pe compasiune. La sfârșitul anului 2024, a fost numit comandant al forțelor terestre, o funcție axată pe instruirea și pregătirea trupelor, mai degrabă decât pe conducerea lor în luptă.
Primele sale ordine au urmărit îmbunătățirea condițiilor de viață ale militarilor, reformarea sistemului de recrutare și introducerea tehnologiei pentru reducerea pierderilor. De asemenea, el a încercat să implementeze un stil occidental de comandă, prin care subordonaților să li se acorde mai multă autonomie.
„Comanda trece treptat de la o cultură a fricii la o cultură a responsabilității”, scria el ulterior pe Facebook. „Pentru prima dată, inițiativa venită de jos a încetat să mai fie privită ca o amenințare și a început să fie considerată o resursă.”
Pe măsură ce le-a acordat mai multă responsabilitate subordonaților, s-a supus și el acelorași standarde. În 2025, după ce o rachetă rusească a ucis 12 soldați într-o bază de instrucție, și-a prezentat demisia, afirmând că trebuie să fie tras la răspundere.
Ulterior, a fost numit într-o funcție în care era implicat mai direct în planificarea operațiunilor de luptă, câștigând aprecierea comandanților de brigadă din subordine pentru faptul că îi asculta și le oferea sprijin. „Este un critic al mentalității de tip sovietic și al microgestionării”, a remarcat Rob Lee, expert în războiul din Ucraina.
Această abordare contrasta puternic cu cea a generalului Sîrskîi, care a fost demis de președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski, pe fondul unor proteste ample care cereau înlăturarea sa din funcție. Generalul Sîrskîi a primit, pe nedrept, porecla de „măcelarul”, în parte din cauza pierderilor suferite în timpul apărării îndârjite a orașului Bahmut în 2023.
Mulți comentatori prezintă diferența dintre generalii Drapatî și Sîrskîi drept o confruntare între generații: pe de o parte, un tânăr pasionat de tehnologie și de drone, iar pe de altă parte, un militar format în tradiția sovietică. Însă această interpretare ratează principalele diferențe dintre cei doi.
Generalul Sîrskîi a supervizat adoptarea pe scară largă a dronelor în cadrul forțelor armate ucrainene și dezvoltarea strategiei de utilizare a dronelor cu rază medie pentru izolarea Crimeei și a celor cu rază lungă pentru lovirea instalațiilor petroliere din adâncul teritoriului rus. Totodată, el considera esențială investiția în echipamente militare tradiționale, precum tancurile și artileria, deoarece acestea sunt indispensabile pentru oprirea și destructurarea atacurilor care ar depăși capacitatea de apărare a unor trupe echipate doar cu drone.
Generalul Sîrskîi este considerat, de asemenea, un comandant tactic talentat, care a condus cu abilitate apărarea Kievului în 2022 și ofensiva lansată doi ani mai târziu pe teritoriul rus, în apropiere de Kursk. Îngrijorările legate de conducerea sa vizează însă ceea ce unii consideră a fi greșeli strategice, precum și favoritismul în alocarea întăririlor și a altor resurse.
Ofițeri occidentali implicați în planificarea marii ofensive ucrainene din vara anului 2023 l-au acuzat că a deviat trupe către Bahmut, în loc să concentreze forțele pentru un atac în sud. Susținătorii generalului răspund că acesta urmărea să fixeze cât mai multe trupe ruse în zonă și că, dacă a existat într-adevăr o distribuire greșită a forțelor, responsabilitatea îi revine lui Valerii Zalujnîi, care era comandantul suprem la acea vreme.
Generalul Sîrskîi și-a câștigat, de asemenea, reputația de a microgestiona activitatea subordonaților și de a refuza să accepte pe deplin autoritatea ministrului apărării, Mihailo Fedorov, un alt reformator din generația tânără. Când Fedorov a încercat să consolideze unitățile slabe și prost conduse, generalul Sîrskîi a preferat să formeze brigăzi noi, dispersând astfel și mai mult resursele umane, deja insuficiente.
„Sîrskîi a luat câteva dintre cele mai bune unități ale Ucrainei și le-a desfășurat fragmentat, la capete opuse ale frontului”, a scris Jack Watling, expert al Royal United Services Institute, un centru de cercetare din Londra.
După ce s-a confruntat cu generalul Sîrskîi și nu a reușit să-l înlăture din funcție, Fedorov a fost demis pe 15 iulie de președintele Zelenski. Decizia a declanșat protestele în care s-a cerut atât plecarea generalului Sîrskîi, cât și revenirea lui Fedorov.
Potrivit informațiilor apărute în presă, Zelenski i-a oferit ulterior lui Fedorov o altă funcție, însă nu este clar dacă acesta o va accepta. Conflictul dintre cei doi a schimbat relația lui Fedorov cu președintele, care fusese până atunci una bazată pe încredere și loialitate.
Reacțiile puternice provocate de demiterea lui Fedorov și de haosul care a urmat au afectat autoritatea președintelui. La demonstrații au participat și militari, printre care Andrii Sîrîi, în vârstă de 27 de ani, care și-a pierdut un picior într-un atac cu dronă. El și-a prins de cârjă un afiș pe care scria: „Nu pot să stau în picioare, dar nu voi tăcea.”
Oricare ar fi calitățile noului comandant-șef, problemele cu care se confruntă nu au soluții simple.
