Noul dușman de moarte al Chinei

Știm asta: Taiwan este pentru China ceea ce Ucraina este pentru Rusia. Și ce mai știm? Că dacă ești politician și vrei să găsești cea mai rapidă cale spre lista neagră a comuniștilor de la Beijing, du-te la Taipei și exprimă-ți susținerea pentru independența taiwaneză. Nu vei primi din țara lui Xi doar niște huiduieli și înjurături, ci și o simulare de thriller. Asta a făcut un personaj aproape anonim până deunăzi în presa internațională.

În februarie 2019, plăpândul Milos Vystrcil, membru al Partidului Democrat Civic (liberal-conservator, euroscpetic), devenea șeful Senatului Cehiei, după moartea lui Jaroslav Kubera. Victoria cu 52 de voturi „pentru” vs. 21 „împotrivă” a trezit furie în rândul găștii președintelui Milos Zeman, care s-a văzut faultată într-un careu vital al puterii.

Astfel, fostul primar al micuțului oraș Telc și fost guvernator al regiunii Vysocina făcea pasul la categoria grea.

Opt luni mai târziu, Milos Vystrcil provoacă Beijingului o criză de nervi. Vizita sa la Taipei îl urcă vijelios pe primul raft cu păpuși voodoo din biroul lui Xi Jinping.

Titlurile încep să curgă pe agențiile de presă: Vystrcil este primul președinte de Senat dintr-o țară aliată fără relații diplomatice cu Taiwanul care ține un discurs în Legislativul de la Taipei. Imediat, ministrul de Externe chinez, Wang Yi, nu doar că renunță la mănușile diplomației, dar o dă de-a dreptul pe golăneală nord-coreeană, amenințându-l pe oficialul ceh că „va plăti un preț mare pentru comportamentul lui obtuz”.

Subliniere: această vizită trebuie citită în conjuncție cu o altă vizită la nivel înalt care i-a bătătorit terenul. Cea a lui Alex Azar la începutul lunii august, secretarul american al Sănătății, cel mai înalt responsabil SUA care a pus piciorul la Taipei din 1979 încoace.

În momentul în care Vystrcil, în discursul din Parlamentul taiwanez, parafrazează celebra replică din ‘63 a lui Kennedy – „Ich bien ein Berliner” -, spunând în mandarină sunt „Sunt taiwanez”, parlamentarii izbcunesc într-un ropot de aplauze, ca hipioții slăvind chitara lui Hendrix la Woodstock.

Gestul a agitat iarăși hormonii Partidului Comunist Chinez, care a precizat încă o dată că Vystrcil va plăti „un preț mare pentru comportamentul său miop”. Bine că nu i-au trimis o înregistrare cu familia sa captivă într-un beci și amenințată cu pistolul la tâmplă de niște matahale cagulate. Căci accentul mesajului spre astfel de fantezii hollywoodiene înclină. Global Times, oficios al PC, intră pe turnantă cu un ferpar și-l acuză pe ceh că „calcă în picioare civilizația diplomatică” și că este „un huligan politic”. Și că „nu iese fum fără foc”. Și că Vystrcil este, de fapt, o marionetă cu baterii controlată de SUA ca parte a unui desant de război rece împotriva Chinei.

Ce-i drept, chinezii sunt ușor șocați, ca treziți cu bormașina dintr-o siestă în hamac. Prezența lui Vystrcil la Taipei este considerată mai ales o jignire a orgoliului investițional al Chinei, care a vărsat suficienți bani în Praga încât s-o poată considera, la nevoie, o colonie financiară. Universul.net a scris în repetate rânduri despre cum binomul Petr Kellner (patronul ProTV și cel mai bogat om din Cehia)-Milos Zeman a întins Chinei covorul roșu în economia cehă.

Înaintea de-a fi ales ca șef al Senatului, Vystrcil declara că nu exclude o vizită în Taiwan, dar că o asemenea mutare ar trebui mai întâi consultată cu un grup de experți. Precauția sa inițială venea după ce Ambasada Chinei de la Praga îi trimisese lui Zeman o scrisoare de șantaj (ca s-o spunem p-aia dreaptă) în care i se aducea la cunoștință acestuia că decizia lui Jaroslav Kubera, predecesorul lui Vystrcil, cel care a aranjat vizita la Taipei, nu va rămâne nepedepsită. Chinezii își aleseseră deja țintele: subsidiara din China a Skoda Auto, Klaviry Petrof și – surpriză! – Home Credit Group, compania-mamut a lui Petr Kellner, care a prestat masiv pentru Xi Jinping servicii de propagandă în Cehia.

Ambientul de la Praga este, însă, mult mai darnic în întâmplări. La puțină vreme după scrisoarea Ambasadei, premierul ceh Andrej Babis – adăpat și el, ca magnat, tot din șmenuri oligarhice, dar de factură „eurocentrică”, adică manipularea de fonduri europene – le cerea chinezilor să-și retragă ambasadorul. Vine apoi primăvara lui 2020: primarul Pragăi, Zdenek Hrib, care a făcut parte din delegația lui Vystrcil, intră sub protecția specială a poliției. Motivul? Un agent rus poposise pe tărâmul lui Kafka ca să-i facă felul, înarmat cu o punguță cu ricin, substanță folosită în combinații neurotoxice. Ocazie cu care mai aflăm încă ceva: o poveste de la o sindrofie.

Zdenek Hrib se avea rău și cu chinezii, nu doar cu FSB-ul.

Noiembrie 2019: la etajul unei clădiri Art Deco din Praga are loc un dineu organizat de Zdenek Hrib. Crema politicii pragheze se află la petrecere. Primarul umblă cu un pahar de vin prin mulțime și dă noroc. Cristalul de Boemia emite un clinchet fin, aproape mătăsos. La un moment dat, paharul lui Hrib se oprește lângă paharul ambasadorului chinez, la o distanță care trădează încordarea.

„Mi-a cerut să-l dau afară pe reprezentantul Taiwanului”, își reamintește scena Zdenek Hrib într-un articol din The New York Times. „I-am răspuns: «Nu ne dăm afară oaspeții»”. Ambasadorul Chinei s-a făcut roșu ca racul la față și a ieșit valvârtej din clădire.

Acum, două concluzii de etapă.

Prima: Milos Zeman nu prea știe pe unde să scoată cămașa. Compania Home Credit nu este doar o poartă a Beijingului spre Europa Centrală, ci și unul dintre cele mai puternice scuturi politice ale sale. Milos Vystrcil pune, de asemenea, la Taipei în șah și un acord profitabil de vasalitate din 2016, semnat între Praga și Beijing, prin care acoliții lui Zeman din administrația locală se angajau să pupe condurul principiului „O singură Chină”, care implică nerecunoașterea statalității Taiwanului.

A doua: de ce este Beijingul zilele astea un elefant care se leagănă pe-o pânză de păianjen? Ieșirea din pepeni a ministrului chinez de Externe, Wang Yi, este de înțeles. Fiindcă momentul Vystrcil pică în toiul, și strică apele, unui maraton de vizite diplomatice prin Europa, prin care China încearcă să reducă daunele produse nu doar de responsabilitatea „paternă și maternă” asupra pandemiei, ci și de scandalurile legate de lagărele de uiguri din Xinjiang, plus călcarea în picioare a Hong Kong-ului.

Toate acestea l-au determinat pe Joseph Borrell, șeful diplomației europene, să trântească un verdict dur, în termeni diplomatici, într-un editorial, în care numește China un „nou imperiu” la fel de periculos pentru Europa precum Rusia. În plus, Wang Yi este și-n situația delicată în care se poate naște un precedent. Căci dacă Beijingul nu taxează dur lovitura spectaculoasă a lui Vystrcil, și alți oficiali europeni, descotorosindu-se de presiunea încrengăturilor China-UE, ar putea profita de acest trend al vizitelor în Taiwan.

Prinsă în corzi, China pare măcinată de-o dilemă: cum e mai bine, să încasezi un uppercut sau un cross de dreapta?