<< „Din secolul al XVI-lea”, a scris jurnalista rusă disidentă Valeria Novodvorskaya, „existăm conform legilor psihozei maniaco-depresive”. Publicat la doi ani după prăbușirea Uniunii Sovietice, articolul doamnei Novodvorskaya a surprins o perioadă deosebit de haotică și tulburată din istoria Rusiei. Dar aduce și un argument pe termen lung despre societatea rusă. De pe vremea lui Ivan cel Groaznic, a susținut doamna Novodvorskaya, Rusia a suferit de psihoză maniaco-depresivă – „jupuind” guvernul slab și „sărutând biciul” autocratului feroce. Rezultatul a fost o țară „atârnată între fascism și comunism” și cetățeni incapabili să trăiască ca oameni normali>>, scrie într-un editorial din NY Times Farida Rustamova.
<< Folosirea metaforelor psihiatrice nu a fost o alegere inutilă. În 1969, doamna Novodvorskaya, pe atunci o studentă de 19 ani, a fost reținută pentru că a distribuit pliante antisovietice și condamnată la doi ani într-un spital de psihiatrie. Ea cunoștea la firul ierbii ororile sistemului KGB de psihiatrie punitivă pentru disidenți. Pentru ea, asta distila logica conducătorilor Rusiei, țarisți sau sovietici. Scopul a fost de a produce mase lobotomizate, alternând între pasiune și pasivitate – și niciodată în pericol de a amenința sistemul.
În ultimele două decenii, Vladimir Putin a reînviat sistemul de psihiatrie punitivă, atât la propriu, cât și la figurat. Asemenea medicului-șef al unei instituții de psihiatrie penală sovietică, domnul Putin folosește orice mijloace pe care le are la dispoziție pentru a-și păstra controlul și a înlătura disidența. În secția lui se află o societate în cea mai mare parte săracă, deprimată, de 144 de milioane de oameni, împărțită în 11 fusuri orare și patru zone climatice. Într-o stare de apatie anesteziată și de boală sedată, cea mai mare parte a societății ruse a aderat în liniște la domnia lui Putin – și la războiul său brutal din Ucraina.
Pentru domnul Putin, pacienții din secția lui sunt proprietatea lui: poate face ce vrea cu ei. Din când în când, îi hrănește – niciodată cu generozitate – pentru a se asigura că ratingul său de aprobare rămâne ridicat. Are obiceiul de a oferi sponsorizări, mai ales în perioada premergătoare alegerilor. Cadourile financiare țintite și plățile de beneficii sunt o tactică preferată. Scopul, desigur, nu este îmbunătățirea materială a rușilor. Este pentru a susține sprijinul pentru regim și pentru a se asigura că prezența la vot, la ciudatele pseudo-alegerilor din Rusia, rămâne suficient de mare.
Mulți dintre pacienții secției domnului Putin nu trăiesc, ci supraviețuiesc. Deși statistici fiabile sunt greu de găsit, o economistă independentă, Natalia Zubarevich, a estimat că în 2019, 15% dintre ruși trăiau în sărăcie, în timp ce alți 49% erau aproape de a intra în această categorie. Doi ani de pandemie nu au făcut decât să înrăutățească lucrurile. Vara trecută, 40% dintre ruși, conform Centrului independent Levada, nu au putut să se hrănească adecvat, în timp ce 52% nu și-au putut permite hainele și încălțămintea necesare.
În această stare groaznică, oamenii au tendința de-a se gândi în primul rând la stomacul lor. Pentru mulți dintre ei, politica este ca vremea, un fapt de viață de neschimbat și adesea de neînțeles. Toate oportunitățile pentru ei de-a înțelege de ce trăiesc astfel au fost complet blocate de propaganda de stat – iar politicienii care i-ar putea ajuta să înțeleagă sunt fie morți, fie în închisoare. Informațiile independente, disponibile online într-un număr tot mai mic de surse, sunt imposibil de găsit fără o cheltuială inaccesibilă de timp, energie și know-how.
O mare parte din clasa de mijloc a Rusiei se află în aceeași secție. O minoritate vulnerabilă provine din sectorul privat, dar o majoritate este dependentă de stat – sunt medici, profesori, funcționari publici, ofițeri de poliție, lucrători ai companiilor de stat. Pentru că trăiesc puțin mai bine decât clasele inferioare, îi mulțumesc domnului Putin pentru situația lor ceva mai bună. Nu vor schimbarea și nu știu de ce ar avea nevoie de schimbare: puțini dintre ei au fost în străinătate și au văzut cum trăiesc alți oameni. La televiziunea de stat li se spune că Europa este putredă și că oamenii ei sunt la sapă de lemn. Nicăieri nu este mai bun decât Rusia.
Aceștia sunt nefericiții din azilul domnului Putin. Motto-ul lor nespus este: „Ține-ți capul în pământ, altfel lucrurile se vor înrăutăți”. În mare parte, nu-și fac griji că Rusia poartă război cu Ucraina în numele lor și că armata rusă a ucis civili într-o țară vecină în fiecare zi timp de aproape trei luni. În ceea ce îi privește, se desfășoară o operațiune specială undeva departe, condusă de un stat de care depind vital. Nu este nevoie să privești mai îndeaproape, și oricum sunt puține șanse de-a face acest lucru.
O instituție de psihiatrie nu este doar plină de pacienți. Sunt și îngrijitori. În Rusia lui Putin, aceste roluri sunt îndeplinite de oficiali guvernamentali, cei de apărare și de aplicare a legii, lucrătorii propagandei și oamenii de afaceri înstăriți, toți controlați cu atenție de oficialii de securitate. Membrii acestei cohorte, cernuți și filtrați de Kremlin, se consideră stăpânii țării și țara însăși proprietatea lor. Ei nu au altă ideologie decât cultul servil al superiorilor pentru propriul câștig.
Domnul Putin le ordonă să țină oamenii în frică, să incite la ură, să înăbușe libertatea de gândire – și fiecare dintre ei contribuie la acea misiune. Datorită lor, statul pătrunde în fiecare colț. În întreaga societate, ei construiesc imitații ale regimului Putin – în administrația locală, sectorul caritabil, chiar și-n asociațiile de voluntari – doar pentru a împiedica pe oricine să înceapă ceva care nu este supus statului. Domnul Putin le iartă acestor oameni corupția, tortura, câtă vreme ei păzesc cu succes secția. Toți lucrează în moduri diferite, dar împreună slăbesc voința cetățenilor și le întăresc supunerea. După cum se spune în Rusia, jumătate din țară se află în închisoare, iar cealaltă jumătate sunt gardienii.
Desigur, viața este mai complicată decât orice metaforă, mai ales în societatea atomizată a Rusiei. Există mulți oameni în Rusia care nu sunt nici pacienți, nici însoțitori în azilul penal al domnului Putin – așa cum arată o mare parte a societății care s-a opus imediat războiului. Oameni de știință, studenți, lucrători de caritate, arhitecți și chiar animatori celebri au ieșit în stradă și au semnat petiții. Când această demonstrație de rezistență a fost întâmpinată cu represiune, mulți dintre cei independenți au părăsit Rusia cu totul.
Dar metafora surprinde un adevăr fundamental despre Rusia de astăzi: domnul Putin deține puterea nu prin consimțământ, ci prin constrângere. Entuziasmul real pentru războiul președintelui, de exemplu, pare să lipsească. Altfel nu l-ar fi numit „operațiune specială”, nu ar fi închis puținele instituții de presă independente rămase, nu ar fi blocat rețelele de socializare, nu ar fi introdus noi legi draconice și nu ar fi persecutat oamenii pentru cele mai banale gesturi antirăzboi.
De asemenea, domnul Putin știe cu siguranță că a stat prea mult timp la Kremlin și își pierde o parte din controlul asupra țării. În februarie 2021, de exemplu, 41% dintre respondenții unui sondaj au spus că doresc ca președintele să părăsească mandatul după 2024 – un rezultat impresionant, având în vedere pericolul de a vorbi. Dar domnul Putin nu va pleca. El știe că, oricât de grandios s-ar fi pictat pe el însuși ca figură istorică, după plecarea lui va trebui să plătească pentru păcatele sale.
Peste doi ani se va confrunta cu alte alegeri decorative, pentru care a rescris Constituția. În Ucraina și-a dorit o victorie rapidă, astfel încât nimeni să nu se gândească nici măcar să-l înlocuiască cu altcineva. Planul său era să redirecționeze frustrarea și agresiunea publică acumulată departe de el și către „dușmanii” săi – Ucraina și Occidentul. În felul acesta și-ar fi putut valida dreptul de-a rămâne pe tron ca un mare lider care a schimbat ordinea mondială. Dar datorită opoziției dure a Ucrainei, planul său însetat de sânge nu a funcționat.
Este clar că domnul Putin plănuiește să-și prelungească războiul ucigaș, în speranța de a rezista adversarilor. Viitorul este imposibil de prezis. Dar ceea ce se poate spune fără echivoc este că societatea rusă, după atâția ani de psihiatrie punitivă a domnului Putin, va avea nevoie de o reabilitare foarte lungă.>>
