Acum Trump încearcă să-i alunge pe lucrătorii calificați cu vize de 100.000 de dolari. Atunci când politicile sunt atât de stupide, trebuie să te întrebi dacă nu cumva sabotajul este, de fapt, scopul
Se spune uneori că națiunile nu sunt învinse din exterior, ci putrezesc din interior. Privind la modul în care a doua administrație Trump își pune în operă programul economic, nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva asistăm la o încercare deliberată de a face din nou America săracă.
Un lucru e să fie doar niște pași greșiți ideologic, cu teorii prostești testate în timp real. Dar măsurile care sunt promovate sunt atât de uluitor de stupide, atât de contrare intereselor americane, încât este greu să scapi de suspiciunea că scopul lor ar putea fi sabotajul.
Cel mai recent și uimitor exemplu este „acțiunea executivă” de weekend-ul acesta prin care se impune o taxă anuală de 100.000 de dolari pentru vizele H-1B, principala cale pentru imigranții foarte calificați de a lucra în Statele Unite. Nu a mai existat niciodată așa ceva în istoria SUA și, practic, nu există niciun precedent sau echivalent în lumea civilizată. Cine știe? Poate că instanțele vor găsi o modalitate de a anula decizia.
America înțelesese de mai bine de un secol că este un atu strategic atragerea oamenilor celor mai buni și mai inteligenți din străinătate. Taxele impuse erau niște modeste suprataxe administrative sau, în cazul vizei EB-5 pentru investitori, legate de investiții directe. Iar beneficiile acestea au fost resimțite, conștient sau nu, de fiecare american.
Da, și alte țări vând rezidențe accelerate investitorilor bogați. Portugalia, Malta, St. Kitts — toate au scheme de tip „viză de aur”. Dar nicio țară serioasă nu le spune tuturor muncitorilor calificați că trebuie să plătească o avere doar ca să obțină un loc de muncă. Numai America, sub Trump, ar concepe o astfel de extorcare autodistructivă.
Părinții mei au fost migranți calificați și au adus un câștig net, lucrând în domeniul ingineriei civile și chimice. Tatăl meu a proiectat noua autostradă Schuylkill Expressway din Philadelphia, iar mama a condus laboratoare — nu au făcut niciun rău, ci doar bine, plătind apoi sume considerabile ca să ne trimită pe mine și pe fratele meu la școli de prestigiu din SUA. Nu și-ar fi putut permite niciodată o taxă de acest fel, în avans, și nimeni nu i-ar fi acoperit-o.
Înmulțiți asta cu multe mii. În fiecare an, SUA admit aproximativ 130.000–150.000 de noi lucrători H-1B, plus reînnoiri și alte vize pentru muncitori calificați, ceea ce aduce totalul la circa 200.000–250.000 de persoane cu salariu mediu de 118.000 de dolari. La acest nivel, un lucrător plătește anual 20.000–25.000 de dolari impozit federal pe venit, plus circa 9.000 de dolari contribuții la asigurările sociale și Medicare și încă 5.000–10.000 de dolari taxe de stat și locale. Cu alte cuvinte, guvernul american recuperează echivalentul taxei de 100.000 de dolari a lui Trump în doi-trei ani, prin impozitare normală.
Și spre deosebire de taxa pe viză, care va speria muncitorii, acele venituri fiscale curg constant an de an. Cu 600.000–700.000 de deținători de viză H-1B prezenți la un moment dat, imigranții calificați generează anual 20–25 de miliarde de dolari în venituri fiscale — finanțând, printre altele, întregi agenții federale. Și, între altele, plătind pentru sistemul de pensii.
Adăugați la asta cheltuielile de consum: cu circa 70.000 de dolari venit disponibil pe lucrător pe an, acești profesioniști pompează zeci de miliarde în locuințe, mașini, alimente, sănătate și servicii. Efectele în materie de inovare pe care le aduc sunt incalculabile.
Aproape jumătate dintre companiile din Fortune 500 au fost fondate de imigranți sau de copiii lor (gândiți-vă la Google). Imigranții depun brevete de două ori mai frecvent decât nativii. Lucrătorii născuți în străinătate reprezintă 26% din forța de muncă STEM din SUA, iar cetățenii non-americani obțin aproape 60% din doctoratele recente în domeniul inteligenței artificiale. Se estimează că fiecare 100 de lucrători H-1B creează 183 de locuri de muncă pentru cetățenii americani, prin creștere economică și complementaritate. Spitalele rurale s-ar închide, literalmente, fără medici străini care să acopere deficitul pe care absolvenții americani refuză să-l rezolve.
Într-adevăr, deși unii ar putea pretinde că muncitorii H-1B „fură locuri de muncă”, dovezile arată contrariul. Ei ocupă în principal posturi pe care americanii nu le pot acoperi, mai ales în STEM și sănătate, unde cererea depășește cu mult oferta de absolvenți americani. Fără vize, posturile fie rămân vacante, fie sunt relocate la Toronto, Berlin sau Bangalore — mutând în străinătate impozite și inovație. Studiile arată că H-1B creează locuri de muncă, nu le iau: fiecare 100 de lucrători generează 183 pentru cetățenii americani.
Publicul, care în majoritatea zilelor anului se dovedește mai inteligent decât în ziua alegerilor, pare să fie conștient de acest lucru și, prin urmare, sprijină migranții calificați. Și acest lucru este valabil în orice țară care are o economie suficient de atractivă pentru ei. Oamenii raționali înțeleg că aceștia nu sunt migranții care îți subminează cultura și îți golesc bugetul de asistență socială, ci reprezintă un câștig net în toate privințele.
Aceasta este recompensa pe care Trump propune să o taie. Rezultatul practic nu va fi un câștig de 8,5 miliarde de dolari din taxe pe vize (85.000 ori 100.000, așa cum calculează acești naivi) — ci mai degrabă sw va prăbuși cererea. Angajatorii nu vor plăti o astfel de răscumpărare, iar lucrătorii nu pot.
În schimb, companiile vor face lucrul logic: vor angaja talent în străinătate, nu în America. În era muncii la distanță, asta este suficient de simplu. Un inginer din Bangalore sau Varșovia poate scrie cod pentru Google sau Pfizer fără să pună piciorul în California. Taxele vor merge către India sau Polonia, nu către IRS. Iar dacă lucrătorul insistă să se mute, compania îl va trimite la Toronto, Londra sau Berlin — unde vizele sunt ieftine, sistemele eficiente, iar guvernele chiar își doresc talent.
Aceasta nu va redirecționa doar cariere individuale, ci întregi ecosisteme de inovație. Odată ce Google sau Moderna își dezvoltă următorul laborator la Toronto în loc de Boston, startup-urile, vor urma furnizorii și finanțările de risc. Clusterele se vor dezvolta în străinătate, nu în Silicon Valley. Statele Unite vor fi exportat chiar motorul prosperității lor. Ceea ce pare a fi „America First” este, în practică, un program de accelerare a exodului de creiere din țara care a inventat economia tehnologică modernă.
Ar fi comic, dacă nu ar fi tragic. Singurul avantaj constant de care SUA s-au bucurat timp de decenii fusese faptul că cele mai bune minți din lume erau atrase acolo și erau bine primite. Să arunci asta pentru un slogan ieftin despre „protejarea locurilor de muncă” — un punct contrazis de zeci de ani de cercetări care arată că H-1B extinde ocuparea forței de muncă pentru nativi — reprezintă un act de vandalism. Nu este atât un demers anti-imigrație, cât anti-afaceri, anti-creștere și anti-american.
Între timp, iată ce a avut Trump de spus, din bizarul său bastion de la Biroul Oval: „Avem nevoie de lucrători grozavi, iar asta practic asigură că asta se va întâmpla… În multe cazuri aceste companii vor plăti o mulțime de bani pentru asta. Și sunt foarte fericite cu asta”.
Desigur, unii oameni (niciunul dintre cititorii AQL, sunt sigur) vor mușca la această prostie. Este o șmecherie a tiranilor și populiștilor de pretutindeni, pe care am văzut-o peste tot în lume. Ei pur și simplu pariază că numărul celor care pot fi păcăliți este mai mare decât al celor care vor descoperi minciuna. Din păcate, asta se dovedește adesea adevărat.
O întrebare mai interesantă este de ce ar vrea Trump să facă asta. O teorie este aceea că omul este un imbecil, incapabil de logică. Deși recunosc că atunci când îl asculți vorbind ai adesea impresia că modul în care o face vine în sprijinul unei asemenea idei, tind să nu cred asta. Pare mai probabil că joacă un fel de joc complex cu corpul politic american — aruncând idei toxic de imbecile doar pentru a le abandona mai târziu, în schimbul unei concesii reale pe o problemă cu adevărat complicată. Sau, poate, o face la ordinul lui Putin.
Această ultimă teorie sună ca o glumă și, de fapt, nu o cred. Mă feresc de teoriile conspiraționiste. Dar lucrul exasperant la epoca Trump este că aceasta are, de fapt, mai mult sens, sau cel puțin la fel de mult sens, precum celelalte scenarii. Întrucât șantajul cu vizele este doar cel mai recent episod dintr-un tipar de politici trumpiste care trădează o ostilitate fundamentală față de modul de viață american.
