Dacă nu se ajunge la un acord până la sfârșitul verii, este probabil să apară daune economice pe termen lung, notează The Economist.
<< Ceea ce a început ca un armistițiu temporar a durat până acum aproape la fel de mult ca luptele care l-au precedat. America și Iran se apropie de a șasea săptămână a armistițiului anunțat pe 8 aprilie. Mulți din Golf sperau că acesta va pune capăt rapid războiului și perturbărilor economice pe care le-a provocat. În schimb, se află într-o stare de incertitudine. Războiul poate fi considerat suspendat, în ciuda câtorva ciocniri în Strâmtoarea Ormuz și a unor atacuri iraniene asupra Emiratelor Arabe Unite (EAU). Dar nu există nicio pace durabilă — și, prin urmare, nu există aproape deloc trafic prin strâmtoare.
Pe măsură ce continuă negocierile, unii locuitori din Golf încep să își pună întrebarea de neimaginat: ce se va întâmpla dacă situația se va prelungei cu lunile? Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), un club format din șase monarhii petroliere, a gestionat bine criza, cheltuind zeci de miliarde de dolari pentru a-și susține economiile. Oficialii se declară încrezători că pot face față unei noi perioade de perturbări și că își vor reveni rapid după ce aceasta se va încheia. Totuși, pe măsură ce săptămânile se transformă în luni, crește riscul unor daune de durată.
Pe 10 mai, Iran a prezentat cea mai recentă propunere pentru un armistițiu permanent, ca răspuns la un plan american din săptămâna precedentă. Textul nu a fost publicat (nici de către Statele Unite). Totuși, diplomați din regiune spun că problemele-cheie rămân nerezolvate. Părțile nu au ajuns încă la un acord privind durata suspendării îmbogățirii uraniului, ce se va întâmpla cu stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului și dacă Iranul va trebui să demonteze unele dintre instalațiile sale nucleare, printre altele. Nu este surprinzător că Donald Trump a numit propunerea „complet inacceptabilă”.
Este ușor de văzut care vor fi consecințele unui impas prelungit pentru Statele Unite și Iran. Șoferii din America plătesc acum în medie 4,52 dolari pe galon de benzină, cu 52% mai mult decât înainte de război. În Iran, între timp, un oficial estimează că peste un milion de persoane și-au pierdut locurile de muncă. Cuantificarea pagubelor în statele din Golf este mai dificilă, având în vedere că acestea sunt dornice să proiecteze o imagine de normalitate.
Cel mai evident impact se resimte în industria petrolului și gazelor, care reprezintă aproximativ un sfert din PIB-ul regiunii și cea mai mare parte a veniturilor din export. Exporturile de petrol ale Arabiei Saudite au scăzut cu aproximativ o treime de la începutul războiului, iar cele ale Emiratelor Arabe Unite cu jumătate. Bahrain, Kuweit și Qatar nu au exportat aproape nimic. „Dacă comerțul și transportul maritim rămân restricționate pentru mai mult de câteva săptămâni de acum înainte, ne așteptăm ca perturbările aprovizionării să continue, iar piața să revină la normal abia în 2027”, a declarat pe 10 mai Amin Nasser, șeful Saudi Aramco, compania petrolieră de stat a regatului.
Un petrolier încărcat cu gaz natural lichefiat (GNL) din Qatar a reușit totuși să treacă prin Strâmtoarea Ormuz în weekend, fiind primul vas qatarez care face acest lucru de la începutul războiului. Nava se îndrepta spre Pakistan. A urmat o rută nordică prin strâmtoare, prin apele teritoriale ale Iranului, unde Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a încercat să impună taxe de trecere.
O sursă familiarizată cu aranjamentul a negat însă că astfel de taxe ar fi fost plătite. În schimb, aceasta a descris un acord între Iran și Pakistan, care a fost mediatorul principal între America și Iran — și care, de asemenea, se confruntă cu o nevoie urgentă de gaz. „Pakistanul a purtat discuții cu Iranul pentru a permite unui număr limitat de nave LNG să treacă prin strâmtoare, deoarece Islamabadul trebuie să își rezolve de urgență deficitul de gaz”, spune sursa. Totuși, este puțin probabil ca Iranul să permită multe alte astfel de treceri.
Sectorul energetic nu este singurul care își dorește cu disperare un acord durabil. De exemplu, turismul și călătoriile, care reprezentau peste 11% din PIB-ul Golfului înainte de război (și o pondere și mai mare în EAU). Deși puțini turiști mai ajung în Golf, traficul de tranzit a menținut în funcțiune companiile aeriene. Emirates, cea mai mare dintre ele, a transportat în total 4,7 milioane de pasageri în martie și aprilie. Acest lucru reprezintă doar aproximativ 50% din gradul obișnuit de încărcare al companiei din Dubai — dar probabil este mai bine decât te-ai aștepta dee la companie aeriană al cărei hub a fost bombardat în mod repetat. În zboruri recente către Doha, Dubai și Riad, subsemnatul a observat cabine aproape pline.
Totuși, dacă ieși din aeroport, situația arată sumbru. Hotelurile sunt suficient de goale încât recepționerii pot întâmpina oaspeții pe nume, pentru că în ziua respectivă nu mai face check-in nimeni altcineva. În Bahrain, valoarea cheltuielilor cu cardul în hoteluri a fost cu 64% mai mică în martie față de februarie. Agenția de rating Moody’s estimează că gradul de ocupare al hotelurilor din Dubai va fi de doar 10% în acest trimestru, în scădere de la 80% în februarie. Zeci de mii de lucrători au fost trimiși în șomaj tehnic sau concediați din sectorul serviciilor din întreaga regiune a Golfului.
Magazinele rămân totuși bine aprovizionate, în ciuda închiderii Strâmtorii Ormuz. Arabia Saudită a devenit o linie vitală de aprovizionare, cu bunuri livrate pe mare către porturile sale de la Marea Roșie și apoi transportate pe uscat către țările vecine. Lipsurile din timpul războiului par minore: restaurantele își cer scuze că au rămas fără carne de Wagyu australian sau burrata italiană; singurul magazin de alcool din Riad a epuizat periodic stocurile de vin alb. Totuși, costul a fost uriaș, atât pentru guverne, cât și pentru comercianți. „Ni s-a spus să cheltuim orice este necesar pentru a evita rafturile goale”, spune un comerciant.
Țările din Golf au capacități diferite de a face față situației. Qatarezii spun că mai pot rezista câteva luni, în ciuda pierderii aproape totale a veniturilor din exporturile de GNL, heliu și alte mărfuri. Băncile din Emiratele Arabe Unite par încă bine capitalizate. Acestea au amânat plățile la împrumuturi și au renunțat la comisioane pentru mii de afaceri, parte a unui pachet de sprijin în valoare de peste 6 miliarde de dirhami (1,6 miliarde de dolari). Bahrain, pe de altă parte, a semnat deja un acord de swap valutar de 5,4 miliarde de dolari cu Emiratele Arabe Unite; dar dacă se prelungește criza, ar putea avea nevoie de noi salvări financiare.
Mulți oficiali și directori executivi indică sfârșitul verii ca termen-cheie. Următoarele luni ar fi oricum o perioadă mai liniștită, deoarece temperaturile extreme descurajează vizitatorii și locuitorii deopotrivă. Până în septembrie, expații ar trebui să se întoarcă din vacanțe, iar companiile ar trebui să se pregătească să primească milioane de turiști și participanți la conferințe. Dacă Statele Unite și Iranul nu ajung la un acord care să redeschidă strâmtoarea și să elimine amenințarea războiului, o scădere temporară ar putea deveni ceva mult mai serios. >>
