<< Războaiele mari sunt tragedii pentru oamenii și țările care le poartă. Ele transformă, de asemenea, modul în care lumea se pregătește pentru conflicte, cu consecințe importante pentru securitatea globală. Marea Britanie, Franța și Germania au trimis observatori în războiul civil american pentru a studia bătălii precum cea de la Gettysburg. Duelurile cu tancuri din războiul de Yom Kippur, din 1973, au accelerat trecerea armatei Americii de la forța care a pierdut în Vietnam la cea care a lovit Irakul în 1991. Acea campanie, la rândul ei, i-a determinat pe liderii Chinei să reconstruiască Armata Populară de Eliberare în formidabila forță care este azi >>.
- O analiză The Economist
<< Războiul din Ucraina este cel mai mare din Europa, din 1945 încoace. Acesta va modela înțelegerea luptei pentru deceniile următoare. A spulberat orice iluzie potrivit căreia conflictul modern s-ar putea limita la campanii de contrainsurgență sau ar putea evolua către lupte în spațiul cibernetic, cu număr redus de victime. În schimb, indică un nou tip de război de mare intensitate, care combină tehnologia de ultimă oră cu uciderea la scară industrială și consumul de muniții, chiar dacă atrage civili, aliați și firme private. Putem fi siguri că regimurile autocratice studiază cum să obțină un avantaj în orice conflict viitor. În loc să dea înapoi de la moarte și distrugere, societățile liberale trebuie să recunoască faptul că războaiele dintre economiile industrializate sunt o perspectivă prea reală și să înceapă să se pregătească.
După cum explică raportul nostru special, câmpurile de ucidere ale Ucrainei au trei lecții mari.
Prima este aceea că frontul devine transparent. Uitați de binoclu sau hărți; gândiți-vă la senzorii atotvăzători de pe sateliți și flotele de drone. Ieftini și omniprezenți, ei furnizează date de procesat prin algoritmi în continuă îmbunătățire, care pot scoate acul din carul de fân: semnalul de mobil al unui general rus, să zicem, sau conturul unui tanc camuflat. Aceste informații pot fi transmise apoi de sateliți către cel mai modest soldat de pe front sau pot fi folosite pentru a ținti artileria și rachetele cu o precizie și o rază de acțiune fără precedent.
Această calitate a hiper-transparenței înseamnă că războaiele viitoare se vor baza pe recunoaștere. Prioritățile vor fi să detectezi mai întâi inamicul, înainte ca acesta să te detecteze pe tine; să-i orbești senzorii, fie că sunt drone sau sateliți; și să îi perturbi mijloacele de a trimite date pe câmpul de luptă – prin atacuri cibernetice, război electronic sau explozibili de modă veche. Trupele vor trebui să dezvolte noi moduri de luptă, bazându-se pe mobilitate, dispersare, ascundere și înșelăciune. Armatele mari care nu reușesc să investească în noi tehnologii sau să dezvolte noi doctrine vor fi copleșite de cele mai mici care o fac.
Chiar și în era inteligenței artificiale, a doua lecție este aceea că războiul poate încă implica o masă fizică imensă de sute de mii de oameni și milioane de mașinării și muniții. În Ucraina, situația victimelor a fost severă: capacitatea de a vedea ținte și de a le lovi cu precizie face să crească numărul cadavrelor. Pentru a se adapta, trupele au mutat munți de noroi săpând tranșee demne de Verdun sau Passchendaele. Consumul de muniție și echipament este uluitor: Rusia a tras 10 milioane de obuze într-un an. Ucraina pierde 10.000 de drone pe lună. Le cere aliaților săi muniții cu dispersie, de școală veche, pentru a-și ajuta contraofensiva.
Eventual, tehnologia poate schimba modul în care această cerință privind „masa” fizică este satisfăcută și menținută. Pe 30 iunie, generalul Mark Milley, militarul american de cel mai înalt rang, a prezis că o treime din forțele armate avansate va fi robotizată în 10-15 ani: gândiți-vă la forțele aeriene fără pilot și la tancuri fără echipaj. Cu toate acestea, armatele trebuie să poată lupta în acest deceniu, precum și în următorul. Aceasta înseamnă completarea stocurilor pentru a se pregăti pentru rate mari de uzură, creând capacitatea industrială de a produce hardware la o scară mult mai mare și asigurând că armatele au rezerve de forță de muncă. Summitul NATO din 11 și 12 iulie va fi un test pentru a stabili dacă țările occidentale pot continua să-și revigoreze alianța în aceste scopuri.
A treia lecție – una care s-a aplicat și pentru o mare parte a secolului al XX-lea – este că hotarul unui mare război este larg și indistinct. Conflictele Vestului, din Afganistan și Irak, au fost purtate de mici armate profesioniste și au impus o povară ușoară civililor de acasă (dar adesea multă nefericire asupra localnicilor). În Ucraina, civilii au fost absorbiți în război ca victime – peste 9.000 au murit – dar și participanți: o bunică din provincie poate ajuta la ghidarea focului de artilerie printr-o aplicație pentru smartphone. Și, dincolo de vechiul complex industrial de apărare, o nouă cohortă de firme private s-a dovedit crucială. Software-ul de luptă al Ucrainei este găzduit pe serverele cloud ale marilor companii de tehnologie din străinătate. Firmele finlandeze furnizează date de direcționare, iar cele americane comunicații prin satelit. O rețea de aliați, cu diferite niveluri de angajament, a ajutat la aprovizionarea Ucrainei și la aplicarea sancțiunilor și a embargoului asupra comerțului rusesc.
Noile granițe creează noi probleme. Participarea tot mai mare a civililor ridică întrebări juridice și etice. Companii private situate în afara zonei fizice de conflict pot fi supuse atacurilor virtuale sau armate. Pe măsură ce se implică noi firme, guvernele trebuie să se asigure că nicio companie nu este un singur punct de eșec.
Nu există două războaie la fel. O luptă între India și China poate avea loc pe acoperișul lumii. O ciocnire chino-americană asupra Taiwanului ar prezenta mai multă putere aeriană și navală, rachete cu rază lungă de acțiune și întreruperi ale comerțului. Amenințarea reciprocă a utilizării armei nucleare a acționat probabil pentru a limita escaladarea în Ucraina: NATO nu s-a implicat în mod direct cu un inamic cu arme nucleare, iar amenințările Rusiei au fost usturătoare până acum. Dar într-o luptă pentru Taiwan, America și China ar fi tentate să se atace reciproc în spațiu, ceea ce ar putea duce la escaladare nucleară, mai ales dacă sateliții de avertizare timpurie și de comandă și control ar fi dezactivați.
Silicon Valley și Somme
Pentru societățile liberale, tentația este să dea înapoi de la ororile Ucrainei și de la costul și efortul imens al modernizării forțelor lor armate. Cu toate acestea, ele nu pot presupune că un astfel de conflict, între marile economii industrializate, va fi un eveniment unic. O Rusie autocratică și instabilă poate reprezenta o amenințare pentru Occident, în deceniile următoare. Creșterea puterii militare a Chinei este un factor destabilizator în Asia, iar o renaștere globală a autocrației ar putea face conflictele mai probabile. Armatele care nu învață lecțiile noului tip de război industrial, expuse în Ucraina, riscă să piardă în fața celor care o fac. >>
