<< O nouă epocă dramatică a început în Franța duminică, 30 iunie, când partidul de extremă dreaptă al lui Marine Le Pen a obținut un avans masiv în primul tur de scrutin pentru camera inferioară a Parlamentului. Rassemblement national (RN) nu a fost niciodată atât de aproape de a guverna Franța. Primele rezultate sugerează că partidul a obținut 34% din voturi, potrivit Ipsos. Înaintea turului final, organizat în 7 iulie, acest rezultat îl aduce pe punctul de a câștiga între 230 și 280 de locuri în Adunarea Națională, din totalul de 577, în creștere de la 88; și totodată, să devină cu ușurință cel mai mare grup din parlament. Un rezultat la capătul superior al acestui interval l-ar plasa la mică distanță de atingerea majorității absolute de 289 de locuri >>, notează The Economist.
<< Scrutinul a fost marcat de cea mai mare prezență la vot în primul tur din 1997. Candidații RN s-au situat pe primul loc în sute de circumscripții din toată țara: în vechile lor fiefuri geografice de pe centura industrială din nord-est și sudul Franței, precum și în locuri cu un istoric firav în materie de susținere, cum ar fi Bretania. În propria ei circumscripție din jurul Hénin-Beaumont, în bazinul minier din nordul Franței, doamna Le Pen a fost aleasă direct din primul tur.
Doamna Le Pen pare pregătită să culeagă beneficiile proiectului său întins pe un deceniu, de igienizare a partidului, de a-și face deputații prezentabili și de a-i convinge pe alegători că nu mai este vorba doar de un protest zgomotos, ci de putere. RN, descendent din Frontul Național co-fondat de tatăl doamnei Le Pen și de un fost membru Waffen SS-ului nazist, încă se bazează puternic pe politica identității, prin angajamentul său de a pune capăt dreptului automat la cetățenie franceză pentru cei născuți din părinți străini, pe sol francez. Totodată, combină acest lucru cu promisiuni populare de a reduce TVA-ul la facturile de energie, de la 20% la 5,5%, de a reduce vârsta de pensionare și de a readuce impozitul pe avere. După guverne succesive de dreapta, de stânga și de centru, alegătorii, dezamăgiți în mod constant de conducătorii lor, par acum pregătiți să parieze pe un mare partid care încă nu a guvernat.
Nouvel Front Populaire (NFP), alianța de stânga formată din patru partide, a avut și ea o noapte bună, clasându-se pe locul doi la nivel național, cu 28,1% din voturi, conform Ipsos. Alianța, formată din La France insoumise a lui Jean-Luc Mélenchon, socialiști, verzi și comuniști, se califică pentru turul al doilea în multe circumscripții din marile orașe și suburbiile multiculturale, unde sprijinul său pentru un stat palestinian independent este popular. Ipsos estimează că NFP ar putea câștiga 125-165 de locuri, devenind astfel al doilea cel mai mare bloc parlamentar.
În contrast, votul a fost o umilire zdrobitoare pentru Ensemble, alianța centristă a președintelui Emmanuel Macron. Simțind o iminentă înfrângere, mulți dintre propriii săi deputați și cei mai apropiați aliați au fost uluiți de decizia sa neașteptată din 9 iunie, de a convoca alegeri anticipate. A avut un efect de bumerang spectaculos. Ensemble a obținut un sumbru 20,3% din votul național. Se preconizează acum că va pierde peste jumătate din cele 250 de locuri; proiecțiile realizate de Ipsos sugerează că ar putea păstra doar între 70 și 100 de locuri. Un deputat a numit acest lucru o „catastrofă totală”.
Ceea ce este clar după primul tur de scrutin e faptul că proiectul centrist al lui Macron și autoritatea politică a președintelui vor ieși grav afectate din aceste alegeri. Chiar și acolo unde candidații lui Macron au reușit să treacă în al doilea tur, asigurându-și 12,5% dintre alegătorii înregistrați, ei se confruntă cu dueluri dificile și, în unele cazuri, cu competiții în trei, în care vor fi sub presiune să se retragă pentru a bloca RN.
În unele circumscripții, asta ar putea însemna chemarea alegătorilor centriști la susținerea NFP, o alianță care promite să reintroducă impozitul pe avere, să crească salariul minim cu 14%, să introducă o taxă pe „super profituri”, să crească impozitul pe moștenire și să elimine impozitul unic pe veniturile din investiții. Un oficial din partidul lui Macron spune că se va decide de la o circumscripție la alta, în funcție de candidatul individual NFP din cursă. Cei calificați au timp până în seara zilei de 2 iulie să confirme că rămân în cursă.
Deraparea voturilor dinspre centru spre extreme reprezintă un paradox dureros pentru președinte. Ca debutant electoral de 39 de ani, Macron a fost ales pentru prima dată în 2017 pe un val de optimism pro-european, energie tânără și sentiment de reînnoire politică. În noaptea alegerilor din acel an, el a promis că va face „totul” pentru a se asigura că „nu mai există niciun motiv pentru a vota pentru extreme”. Totuși, în ciuda unui palmares puternic în materie de creare de locuri de muncă și succes al afacerilor în Franța, solitarul Macron nu a reușit niciodată să convingă alegătorii că este aproape de ei sau că îi înțelege.
Mai mult, tocmai succesul mișcării sale centriste largi, care a împrumutat talente de la stânga și de la dreapta moderată, a ajuns să slăbească alternativele rezonabile la centru. În interiorul alianței NFP, socialiștii și verzii s-au aliat acum cu partidul de extremă stânga al lui Mélenchon. Eric Ciotti, președintele Les Républicains, de centru-dreapta, a divizat partidul și a sărit peste cordonul sanitar pentru a se alătura RN-ului lui Le Pen. Republicanilor moderați rămași, care au respins respectiva alianță, le-au revenit 10,2% din voturi și par să fie reduși la un grup parlamentar minor.
După aceste rezultate din primul tur, rămâne neclar dacă doamna Le Pen va obține pe 7 iulie majoritatea. Sondajele sugerează că așa ceva este la îndemână, dar nu este sigur. Jordan Bardella, candidatul său de 28 de ani pentru funcția de prim-ministru și o figură populară pe TikTok, insistă că nu va accepta postul decât dacă va avea o astfel de majoritate în parlament. Fără, dacă domnul Macron i-ar cere să încerce să formeze un guvern, acesta ar putea fi doborât din prima fază de o moțiune de neîncredere. Franța ar trece atunci printr-un proces de căutare a unui prim-ministru capabil să formeze un guvern stabil, ceea ce ar putea duce la o perioadă care să semene cu instabilitatea cronică a celei de-a patra republici, din perioada 1946-1958.
Dacă alianța condusă de RN reușește să obțină o majoritate sau să pună pe picioare una cu noi dezertori, țara se va îndrepta către o formă incomodă de „coabitare” între președinte și guvern, în care fiecare are o viziune diametral opusă asupra aproape tuturor aspectelor – de la politica fiscală la Europa, Ucraina și NATO. Constituția celei de-a cincea republici, concepută de Charles de Gaulle în 1958 tocmai pentru a aduce stabilitatea atât de necesară, ar putea fi supusă unor teste severe. În această săptămână, doamna Le Pen a contestat separarea puterilor, sugerând că rolul constituțional al șefului statului, de comandant suprem al forțelor armate, este doar „onorific”. Oricum ar fi, piețele sunt îngrijorate. Pe 28 iunie, diferența de randament între obligațiunile suverane franceze și germane pe zece ani a ajuns la cel mai larg nivel, din 2012. Franța pare să se îndrepte cu viteză maximă, într-o stare de furie și neliniște, către necunoscutul politic. >>
