Dominanța monedei permite datorii și deficite foarte mari, ceea ce înseamnă că o prăbușire ar putea provoca dezastru, notează The Economist.
<< În Japonia anilor ’90, cele mai sumbre zile ale unei crize de piață au adus așa-numita pierdere „triplu yasu”: o cădere a burselor, o creștere a randamentelor obligațiunilor și o depreciere a monedei. Acum, America este cea care trebuie să înghită această combinație toxică. Deși pauza tarifară anunțată de președintele Donald Trump a oferit un scurt răgaz, fenomenul „triplu yasu” a revenit într-un mod nedorit. Cele mai îngrijorătoare, în ultima vreme, au fost mișcările de pe piețele de obligațiuni și cele valutare. În total, din 1 aprilie, dolarul a scăzut cu peste 4% raportat la un coș de valute majore, în același timp în care randamentele obligațiunilor americane pe zece ani au crescut cu 0,3 puncte procentuale.
În Japonia, fenomenul de „triplu yasu” era asociat cu declinul național. Însă o fugă de toate activele americane ar reprezenta o pierdere mult mai gravă. Asta, deoarece dolarul și obligațiunile de stat americane sunt considerate refugii financiare la nivel global, iar întregul sistem financiar internațional s-a construit pe presupunerea că acestea sunt sigure.
Dacă randamentele obligațiunilor ar crește datorită unei economii americane mai puternice, acest lucru ar întări dolarul. Faptul că dolarul scade, în schimb, sugerează că investitorii sunt îngrijorați de stabilitatea economică a Americii. Este o repetare sumbră a unui tipar care a lovit Marea Britanie după dezastruosul „mini-buget” al lui Liz Truss din 2022, care promitea reduceri de taxe imposibil de susținut. Deși tarifele impuse de Trump aduc venituri la buget, acestea ar putea fi rapid depășite de plățile mai mari impuse de creșterea randamentelor obligațiunilor.
Mai mult, bugetul Americii este deja într-o stare groaznică. Cererea globală pentru dolar și pentru obligațiuni de stat americane a permis Statelor Unite să mențină un buget mult mai extravagant decât cel care a declanșat criza din Marea Britanie. Acest statut special este cunoscut sub numele de „privilegiu exorbitant”. Datoriile nete ale guvernului federal sunt echivalente cu aproximativ 100% din PIB. În ultimele 12 luni, America a cheltuit cu 7% din PIB mai mult decât a încasat, iar cheltuielile cu dobânzile au depășit bugetul apărării naționale. În următorul an, autoritățile trebuie să reînnoiască datorii în valoare de aproape 9.000 de miliarde de dolari (30% din PIB).
Acum, acest privilegiu este amenințat. Tarifele impuse de Trump sunt susceptibile să provoace daune economice mai grave în America decât în alte părți. Ele scot la iveală totodată natura arbitrară și capricioasă a procesului decizional american. Cine poate prezice ce va fi cu tarifele peste o săptămână? Sentimentul de neliniște depășește însă sfera economică. Disponibilitatea lui Trump de a retrage finanțarea universităților care găzduiesc critici la adresa lui, de a exclude de la contracte guvernamentale firmele de avocatură care lucrează cu adversarii săi juridici și de a deporta migranți într-o închisoare din El Salvador fără audiere par să amenințe normele pe care s-a construit societatea americană.
Prin urmare, nu mai sunt chiar atât de greu de imaginat scenarii sumbre: de pildă, un președinte care încearcă să manipuleze datele economice sau să elimine independența Rezervei Federale. De altfel, un caz care ar putea facilita o astfel de acțiune din partea lui Trump este deja pe rol în instanțe. Este un moment deosebit de prost pentru ca o umbră de incertitudine să planeze asupra instituției responsabile cu combaterea inflației. Economia a trecut prin mai mulți ani de creșteri accentuate ale prețurilor și se confruntă cu un nou val inflaționist provocat de tarife. Pe 11 aprilie, John Williams, președintele Rezervei Federale din New York, a declarat că se așteaptă la o inflație de 3,5–4% în acest an. Un sondaj realizat de Universitatea din Michigan a arătat că consumatorii anticipează o creștere a prețurilor de 6,7% în următorul an — cel mai ridicat nivel din 1981 încoace.
Nu e de mirare că investitorii sunt speriați. Și totuși, republicanii caută să extindă și să adauge la reducerile de taxe din primul mandat al lui Trump, ca și cum bonitatea financiară a Americii ar fi de necontestat. Pe 10 aprilie, Camera Reprezentanților a aprobat planul bugetar al Senatului, care, potrivit think tank-ului Committee for a Responsible Federal Budget (CRFB), ar putea adăuga un deficit de 5,8 trilioane de dolari în următorii zece ani. Această sumă, în termeni nominali, este mai mare decât totalul reducerilor de taxe din primul mandat al lui Trump, decât răspunsul la pandemia de Covid-19 din 2020 și decât pachetele de stimulare și infrastructură ale președintelui Joe Biden — luate împreună.
Pentru a ocoli limitele procedurale legate de deficite, senatorii republicani plănuiesc să evalueze proiectul de buget în raport cu un scenariu de „politică actuală” — adică să pretindă că reducerile de taxe din era Trump sunt deja permanente. Rezultatul va face ca prognozele privind raportul datorie/PIB al Americii — deja îngrijorătoare — să devină de-a dreptul catastrofale. CRFB avertizează că ritmul de creștere al acestui raport s-ar putea dubla.
Piața ar putea forța corecții de direcție — fie din partea lui Trump, fie din partea Congresului. Pe 11 aprilie, administrația a exceptat telefoanele inteligente și alte electronice de consum de la noile tarife impuse Chinei. Dar daunele majore s-ar putea să fi fost deja făcute. În ultimii ani, economiștii au avertizat că privilegiul exorbitant, prin faptul că face împrumuturile ieftine, ar putea încuraja America să se îndatoreze excesiv, slăbind astfel sistemul financiar global bazat pe dolar și făcându-l vulnerabil la un colaps. În această teorie, sistemul ar putea ceda la fel cum a făcut-o paritatea dolarului cu aurul în 1971, când a făcut implozie sistemul Bretton Woods de cursuri de schimb fixe. Cu puțin mai mult de o săptămână în urmă, dominația „regelui dolar” părea sigură, iar un asemenea dezastru părea extrem de îndepărtat. Măsura haosului provocat de Trump este că acum un asemenea scenariu pare posibil. >>
