„Administrația președintelui Joe Biden pare hotărâtă să separe relația Americii cu Regatul de relația cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman. Dar această separare se va dovedi imposibil de susținut”, scrie Richard Haass, pentru Project Syndicate.
<< Raportul publicat, vineri, de comunitatea americană de informații, privitor la uciderea, în octombrie 2018, la consulatul saudit din Istanbul, Turcia, a jurnalistului saudit și rezident permanent în SUA, Jamal Khashoggi, confirmă în mare parte ceea ce știam deja. Operațiunea de capturare sau ucidere a lui Khashoggi a fost aprobată de Mohammed bin Salman, prințul moștenitor al Arabiei Saudite și, în multe privințe, deja cea mai puternică persoană a Regatului. MBS, așa cum mai este cunoscut public, l-a dorit pe Khashoggi mort, atât pentru a scăpa de un critic problematic, cât și pentru a-i intimida pe alți critici ai domniei sale.
Este puțin probabil să mai găsim urmele de fum de peţeava puştii, dar amprentele lui MBS sunt peste tot, în uciderea lui Khashoggi. Nu există doar dovezi fotografice și de comunicare abundente că aceasta a fost efectuată de oameni apropiați prințului moștenitor. Există, de asemenea, simpla realitate că nimic de o amploare politică semnificativă nu se întâmplă în Arabia Saudită fără autorizarea lui MBS.
Administrația fostului președinte Donald Trump a întors capul, la acel moment, așa cum a făcut-o adesea în fața încălcărilor flagrante ale drepturilor omului. Mai mult, Trump a dorit să evite o ruptură cu MBS, ale cărei politici anti-iraniene au fost apreciate și care a fost văzut ca fiind o piesă centrală în dorința guvernului său de a cumpăra armament de la producătorii americani.
Administrația președintelui Joe Biden vede lucrurile diferit. A îndepărtat deja Statele Unite de implicarea în operațiunile militare saudite din Yemen. Iar drepturile omului ocupă un rol central în abordarea sa a lumii. Faptul că Biden nu a comunicat direct cu MBS, ci cu regele aflat în dificultate, Salman, subliniază dorința lui Biden de a separa relația SUA cu Regatul de relația cu Prințul Moștenitor.
Dar această separare se va dovedi imposibil de susținut. SUA nu sunt în măsură să-i împiedice ascensiunea la tron atunci când tatăl său va muri. Orice încercare de a face acest lucru ar eșua, cu siguranță, procesul declanșând o reacție naționalistă, provocând instabilitate internă sau ambele. Și este un fapt că SUA au multe motive pentru a menține o relație de lucru cu o persoană care probabil va conduce timp de decenii o țară care este esențială pentru stabilirea prețurilor mondiale la energie, care îngrădeşte Iranul, frustrarea terorismului și, dacă decide să facă acest lucru, poate promova pacea în Orientul Mijlociu.
Arabia Saudită este cu greu singura țară din lume în care SUA trebuie să aibă de-a face cu un lider imperfect. Administrația Biden tocmai a semnat un acord important de control al armelor nucleare cu Rusia, chiar dacă președintele Vladimir Putin a încercat să-l omoare – iar acum l-a închis – pe principalul său rival politic. Principala diferență dintre el și prințul moștenitor saudit, în acest, caz este competența celor în a-şi elimina adversarii.
Ori să luăm în considerare China. Oficialii administrației Biden au acuzat guvernul chinez de genocid împotriva minorității uigure. Dacă e aşa, îl acuză de genocide pe președintele chinez, Xi Jinping, deoarece nu se poate întâmpla ceea ce se întâmplă în provincia Xinjiang fără aprobarea acestuia. Cu toate acestea, Biden a vorbit recent cu Xi și este sigur că se va întâlni cu el în mod regulat pentru a discuta despre Coreea de Nord, comerț, schimbări climatice și multe altele.
Să nu fiu greșit înţeles. Biden nu greșește că încheie acorduri cu Putin și Xi. Interesele strategice și economice ale SUA o cer, iar capacitatea Americii de a influența comportamentul rus și chinez la ei acasă este limitată. SUA pot și ar trebui să critice și să sancționeze, dar ar fi iresponsabil și ar înrăutăţi lucrurile să ţină ostatică întreaga relație bilaterală cu Rusia sau China politicilor lor interne. Politica externă nu se referă la exersarea virtuții; este, aici, vorba de promovarea intereselor. Prioritizarea și compartimentarea sunt esențiale.
În cazul MBS, un astfel de realism ar putea duce la oportunități. Promisiunea întâlnirilor cu oficialii administrației Biden ar trebui schimbată pentru un angajament ferm că el nu va mai viza vreodată un adversar politic în acest fel și că îi va elibera pe promotorii drepturilor omului care sunt închiși.
Aducerea saudiților în diplomație ar putea păstra posibilitatea unei soluții cu două state la conflictul israeliano-palestinian. Emiratele Arabe Unite au fost de acord să normalizeze relațiile cu Israel numai atunci când Israelul a fost de acord să nu anexeze teritoriul palestinian ocupat timp de cel puțin trei ani. Se pare că MBS este gata să construiască poduri către Israel, dar tatăl său nu este, iar o mare parte din populația saudită ar putea opune rezistenţă. Chiar și un guvern israelian angajat să extindă așezările evreiești în teritoriile ocupate ar putea avea dificultăți în a rezista limitării lor în schimbul păcii și al legăturilor diplomatice cu Regatul.
Ar trebui să treacă mult timp până când MBS, expus public, să fie invitat în SUA, cu atât mai puțin să viziteze Biroul Oval. Dar răspunsul nu rezidă în refuzul de a trata cu el. Relațiile pragmatice și condiționate cu el le-ar putea oferi protecție și libertate multor saudiți, ar putea face posibilă colaborarea pentru a împiedica ambițiile nucleare ale Iranului, a încheia războiul din Yemen și a promova perspectivele de pace israeliano-palestiniană. Nimic din toate acestea nu l-ar readuce la viață pe Khashoggi, dar ar da un plus de semnificație morții sale. >>
