Dacă ar deveni președinte Călin Georgescu, rușinea de a fi român va exploda pentru cei ce trăiesc departe de țară, iar durerea de a fi român va deveni insuportabilă pentru cei care trăiesc în țară.
Handicapul moral și intelectual al personajului, invaliditatea intratabilă în materie de scrupule a acestuia, ca și hidoșenia contrastului dintre discursul pe care îl promovează respectivul și realitatea obiectivă vor face inevitabil din România caz clinic de studiu, deopotrivă pentru sociologi, politologi și medicii atrași de excentricul coroziv la nivel de individ și de mulțime.
Pentru a ilustra anticiparea de mai sus, propun un banal joc de constatări și întrebări. Primele sunt de ordin factual, cele din urmă sunt de bun simț.
Așadar, iată ce propune Călin Georgescu și iată zerul care se scurge din ceea ce propune ideologul “poporului”, al “păcii”, al “iubirii”.
Constatare:
- Călin Georgescu umblă adesea încadrat de “gorile”, se înțelege din declarații publice că are pază permanent, iar în campania electorală a refuzat paza oferită de SPP.
Întrebări:
- De ce? Plătește el sau factura e suportată de altcineva? Cât costă?
Constatare:
- În afirmațiile sale publice, CG susține că partidul său este “poporul”, că dialogul său e cu “poporul”, că lupta sa este alături de și pentru “popor”.
Întrebări:
- Concret, cine este “poporul” avut în vedere, dat fiind faptul că o parte din popor – adică majoritatea cetățenilor români – nu l-au votat în primul tur, deci au semnalat că nu se identifică drept “poporul” lui Călin Georgescu? Apoi: “poporul” pe care CG îl echivalează cu propriul partid este cumva un alt mod de a transmite mesajul că el, Călin Georgescu, nu recunoaște legitimitatea partidelor, așa cum este ea înțeleasă într-o democrație, prin urmare că nu le găsește nici sensul și nici rațiunea de a fi în tipul de societate pe care el îl are în vedere, dar asupra căruia evită să ofere detalii lămuritoare? În fine, dacă tot susține că el se află în dialog numai cu “poporul”, cum se face că dialogul său se reduce la un monolog filmat acasă ori în platourile prietenoase în care se lasă intervievat doar de un interlocutor prietenos? Este deja evident faptul că refuză sistematic să ia întrebări de la jurnaliști, reducând totul la declarații de presă în același format – de monolog. Să presupunem cumva că în modelul de societate pe care îl propune Călin Georgescu, presa, așa cum există ea în democrație, va dispărea cu totul, revenind la ceea ce România a mai avut sub dictaturile lui Pauker, Dej și Nicolae Ceaușescu? Dacă da, de unde lipsa totală de onestitate de a rosti acest adevăr pe șleau?
Constatare:
- Acum ceva vreme, CG a declarat clar și răspicat, legat de NATO, că “dacă lucrurile continuă în felul ăstă e evident că nu ne interesează”. Acum câteva zile, același CG a acuzat NATO că vrea să declanșeze Al Treilea Război Mondial și să atace Rusia de la o bază situată în România, cea de la Mihail Kogălniceanu.
Întrebări:
- Cum va fi asigurată securitatea României dacă România iese din NATO și dacă România intră de bunăvoie în sfera de influență a Rusiei, țară defectă ai cărei militari au violat, ucis și jefuit români, țară defectă ai cărei dictatori au introdus și apo aui întreținut, prin presiuni, opresiune și violență, dictatura comunistă vreme de 40 de ani? Și cum rămâne totuși cu respectul clamat intens pentru ceea ce vrea “poporul”? Căci poporul, în proporție de aproape 90%, nu vrea nici măcar să audă, darămite să sprijine scoaterea propriei țări din NATO.
Constatare:
- Călin și Cristela Georgescu militează (iar nevasta a dezvoltat chiar un business din care face bani, pe ideea asta) pentru un mediu înconjurător ferit de poluare, pentru o dietă sănătoasă, pentru ape cristaline, pentru un stil de viață în super idealizată armonie cu natura.
Întrebări:
- Cum se împacă asemenea deziderate de Gradina Edenului cu teza redeschiderii minelor “în secunda zero”? Atenție! A tuturor minelor, “tot”, vorba lui (deci a se înțelege că “tot” înseamnă chiar “tot” – de la mine de cărbuni la mine de aur și până la ce altceva o mai fi de săpat prin munții și sub ogoarele României).
Constatare:
- În esență, Călin Georgescu promite să-i redea “poporului” respectul cuvenit peste hotare, demnitatea așa-zis furată, în țară, o economie atât de binecuvântată cu priaprism în ceea ce privește randamentul, încât într-un an ne vom trezi și “motorul Europei”, și invadați de “nemți”, ca mână de lucru ieftină.
Întrebări:
- Cum îi va oferi CG toate astea “poporului”? Chiar așa, cum naiba o va face, având în vedere tipul arhaic de societate, cultură interacțiune cu străinătatea și de economie pe care îl propune? Arhaic pe dimensiunea agricolă, arhaic pe dimensiunea industrială, arhaic pe dimensiunea educațională și de interacțiune cu alteritatea de peste granițe. Și – iarăși, atenție! – cu cele zero referiri la dezvoltarea dimensiunii de înaltă tehnologie, iar asta într-un secol XXI în care (auto)privarea de tehnologie este echivalentă cu pauperizarea ireversibilă și prăbușirea individului, ca și a națiunii în irelevanță.
Constatare:
- CG exploatează cuvântul “pace” mai intens decât își exploatează peștii fetele traficate. “Pace” în Ucraina, “pace” între români, “pace” pe planetă, “pace” în suflet… “pace” ție, “pace” mie…
Întrebări:
- De ce sprijină CG Rusia, când vrea “pace” în Ucraina? De ce promovează “înțelepciunea rusească”, când pacea pe planetă, dar și pacea între români au fost istoric și invariabil subminate de Kremlin?
Constatre:
- Propovăduiește “iubirea” cu acea nonșalanță care ar lăsa mască până și mișcarea hippie.
Întrebare:
- Ce fel de “iubire” poate stimula și asigura un asemenea soi de președinte care, cât a fost în campanie, a electrizat barbarii din cele mai sordide pliuri ale societății? Un soi de președinte în campania căruia ziariștii au fost, ca niciodată în ultimele două decenii, mai înjurați, mai amenințați, mai agresați? Prin cuvintele și tonul folosit, Călin Georgescu lasă impresia că promovează “iubirea” din clasicii romantismului, dar din ceea se poate observa până acum e limpede că sub el “iubirea” nu va depăși niciodată nivelul “iubirii” omniprezente pe Pornhub.
Constatare:
- În esență, Georgescu promite “poporului” o Românie regăsită, cu picioarele pe pământ, normală la cap, curată la suflet, conștientă de ceea ce se întâmplă în jur, la curent cu ceea ce poate, cu ceea vrea, cu ceea ce trebuie să i se întâmple.
Întrebări:
- De unde pot fi achiziționate pastilele necesare (dar oare au fost inventate asemenea pastilele?) astfel încât (și înainte de toate) tocmai cel ce se visează președintele “poporului” să se poată regăsi pe sine, să poată fi normal la cap, curat la suflet, conștient de ceea ce e în jur, la curent cu ceea ce se poate, cu ceea ce nu se poate și cu ceea ce trebuie făcut? Căci individul a promis totuși următoarele: “un coridor Marea Neagră – Marea Caspică, mă duc în China și am intrare la Mediterană”. Până la pastile, desigur există harta. Dar sunt și cazuri, precum cel aici analizat, în care patologia e suficient de avansată pentru a se impune recursul prealabil la pastile, ca o condiție de a putea înțelege harta.
Pe scurt, pornind de la cele ilustrate mai sus, putem liniștiți admite că suntem periculos de aproape de a doua tranziție otrăvită cu care este cadorisit “poporul”: tranziția de la o Românie promis (și ea) măreață, la o Românie de un calibru infinit mai mic și numai bună de nimic.
