Miercuri 22 ianuarie a fost o zi-reper din perspectiva logicii electorale a taberei severanisto-putiniste de la București, pentru reluarea alegerilor prezidențiale.
Merită intrat în detalii de analiză, dar întâi de toate să etalăm datele problemei.
Astfel, miercuri, liderii AUR s-au reunit într-o ședință extraordinară a Consiliului Național de Conducere (CNC), în cadrul căreia au luat o serie de hotărâri:
- Partidul pro-rus, AUR, nu va avea candidat propriu la prezidențiale, dar va sprijini candidatura altui pro-rus, Călin Georgescu.
- Mai aflăm că a fost analizată prestația partidului la cele patru runde de alegeri din cursul anului 2024, iar la final s-a acordat un vot de încredere președintelui George Simion și întregii echipe de conducere a formațiunii.
- A fost înființată o comisie de specialitate pentru diaspora și a fost stabilit calendarul de acțiuni pentru 2025, organizate în opt țări europene.
Totodată, în mesajul public cu care defilează, liderul AUR a strecurat un punct, de data aceasta informal, dar nu mai puțin relevant (voi dezvolta și acest aspect, mai jos): “aș fi mai bun de premier decât de preşedinte”.
Primul detaliu care atrage atenția e faptul că pentru AUR situația rezultată după turul întâi al prezidențialelor rămâne pe mai departe stânjenitoare, continuă să producă agitație, împinge diverși vectori de comunicarea ai partidului la emiterea de mesaje amestecate și forțează organizarea a diverse reuniuni în regim extraordinar.
Ședința CNC de miercuri oferă confirmări pe aceste direcții imediat ce o plasezi în context.
Iată cel puțin trei elemente:
- În cadrul ședinței s-a decis sprijinirea candidaturii lui Călin Georgescu. În mod curios, cu doar două zile înainte, aflat în SUA, George Simion nu părea totuși atât de sigur că va exista o candidatură a lui Călin Georgescu, din moment ce în interviul acordat la Antena 3 CNN a strecurat un strident “dacă”: “Dacă domnul Georgescu nu va candida (…)”. Așadar, de unde tranziția asta fulgerătare de la incertitudinea de luni la certitudinea, parafată oficial chiar, de miercuri? Ce anume sau cine anume a stimulat genul acesta de salt, de la luni la miercuri?
- Apoi, ședința de miercuri a CNC pare să fi fost un ecou și pentru o altă problemă prestantă, apărută după alegeri în partid: un curent de contestare a liderului George Simion; curent pornit dinspre fostul co-președinte, Claudiu Târziu, contestare care își trage seva din eșecul candidatului George Simion la prezidențiale. Cel puțin prin prisma votului de încredere obținut de George Simion, ședința de miercuri a fost, iată, și un vehicul de reglare de conturi pe plan intern: liderul și-a consolidat (cel puțin formal) poziția, iar agitației din partid și criticilor din interior li s-a pus (cel puțin formal) capac.
- În fine, în comunicatul de după ședință CNC a mai fost atins un punct nevralgic: iritarea stârnită de Călin Georgescu tocmai în rândul AUR. Pe unii, Georgescu i-a iritat încă din 24 noiembrie, prin însăși ascensiunea sa, căci a înghițit o mare parte din electoratul suveranisto-putinist. Pe alții, Georgescu i-a iritat abia zilele trecute, când a atacat sălbatic NATO, acuzând organizația că urmărește să declanșeze Al Treilea Război Mondial și să atace Rusia de la o bază militară din România. Este elocvent faptul că cu puțin înainte de ședința în care AUR a decis sprijinirea candidaturii lui Georgescu, Simion și Becali îi criticaseră acestuia declarațiile referitoare la NATO și semnalaseră apăsat că ei susțin contrariul a ceea ce susținuse Georgescu. Însă după ședința CNC, AUR a transmis oficial că de acum încolo “voci individuale care ies în spaţiul public nu reprezintă poziţia AUR”. Așadar, cum va fi încadrată, în noul context, o poziție precum cea a lui Gigi Becali, împărtășită la vremea ei și de George Simion? Cu o zi înainte de ședință, Becali spunea că Georgescu “bate câmpii”, iar AUR nu a comunicat la acel moment că poziția AUR diferă de a lui Becali, ba chiar Simion se exprimase în aceeași notă. Prin urmare, dacă joi Becali va repeta ad literam ceea ce spusese marți, înseamnă asta că, prin prisma deciziilor de miercuri, o astfel de poziție nu mai exprimă și poziția partidului? Înseamnă așadar, că de pe azi pe mâine, poziția AUR, pe atacurile lui Georgescu la adresa NATO, s-a modificat radical?
Până aici, o concluzie de etapă, legat de circumstanțele și implicațiile ședinței extraordinare a Consiliului Național de Conducere al AUR ar puncta următoarele patru aspecte:
- Decizia anunțată miercuri reflectă o sumă interesantă de contradicții interne și dificultăți de orientare în peisajul politico-electoral redefinit de victoria șocantă a lui Călin Georgescu, iar apoi de hotărârea CCR de reluate a alegerilor.
- Călin Georgescu pare să fi fost primit peste noapte sprijinul AUR, ca atare se simte aici un aer de urgență pe care îl respiră (cu vădite dificultăți de control a respirației) cel puțin cei de la vârful partidului.
- Sprijinul electoral pentru Georgescu a fost acordat de AUR sub auspiciile unei ședințe extraordinare. În funcție de evoluții care parțial nu vor ține de AUR (de pildă o eventuală decizie a CCR de a-i invalida lui Călin Georgescu o nouă candidatură), tot printr-o ședință extraordinară AUR poate sprijini alt candidat (provenit din rândurile sale sau din afara partidului). Iar dacă vor apărea evoluții care vor ține propriu-zis de voința AUR, iar nu de măsuri luate de factori exteriori lui, și se va ajunge la concluzia că nu e viabilă candidatura lui Georgescu, AUR se va putea formaliza ușor și rapid răzgândirea tot apelând la o ședință extraordinară a unui for precum CNC. În traducere liberă: da, momentan AUR sprijină candidatura lui Călin Georgescu, dar această decizie este încă departe de a putea fi considerată ca definitivă și ireversibilă.
- George Simion a ținut la un moment dat să precizeze și faptul că: “aș fi mai bun de premier decât de președinte”. E greu de crezut că a spus acest lucru fără a avea în vedere partea pe care nu a mai rostit-o, dar o vom expune noi. Astfel, prin aceasta declarație, liderul AUR a proiectat un binom: Georgescu-președinte, Simion-premier. Nu cred că a făcut-o neapărat considerând că sunt șanse ca pro-rusul Georgescu să și ajungă președinte, căci asta nu ar însemna neapărat și că Simion ar avea șanse să devină premier. Pentru ca un președinte Georgescu să impună un premier Simion, ar trebui fie ca AUR să poată construi o majoritate în Parlament (i-ar fi imposibil fără concursul PSD, care concurs ar fi teoretic imposibil, iar dacă totuși ar exista, PSD ar dori să dea el premierul), fie Georgescu își asumă un guvern minoritar, dar acesta ar cădea la prima moțiune de cenzură. Prin urmare, mai probabilă este ipoteza că George Simion a proiectat ideea de binom cu el premier și Georgescu președinte pentru a-și lăsa deschisă o portiță de a candida el însuși la funcția de președinte, în cele din urmă. Nu ar fi totuși o premieră să spună azi un lucru și mâine să facă opusul.
Însă până când lucrurile vor deveni ireversibile, din perspectiva candidatului pe care îl sprijină AUR sau – de ce nu? – a candidatului pe care îl va da AUR însuși din rândurile sale, rămâne să lucrăm cu materialul clientului, altfel spus să pornim pentru moment de la premisa că AUR va sprijini candidatura lui Călin Georgescu.
E important acest lucru pe de o parte pentru că astea sunt în clipa de față faptele, iar pe de alta pentru că AUR și George Simion însuși vor trebui să răspundă la cel puțin trei întrebări care necesită clarificări urgente deopotrivă pentru opinia publică din România și pentru partenerii strategici ai țării.
Iar cele trei întrebări pornesc de la trei răspunsuri pe care Călin Georgescu le-a dar deja când a fost intervievat de doi influenceri americani.
Iată răspunsurile date de Georgescu:
- „UE e brațul politic al globaliștilor, iar NATO e brațul militar”.
- Mark Rutte vrea “să-și impună regulile și să preseze pentru Al Treilea Război Mondial via România”.
- Baza NATO de la Mihail Kogălniceanu va fi folosită pentru o “ofensivă” majoră împotriva Rusiei.
Iată întrebările la care trebuie să răspundă AUR și George Simion:
- Considerați că NATO este “brațul militar” al “globaliștilor”? Dacă da, ce înseamnă asta, ce propuneri aveți pe această temă?
- Considerați că secretarul general al NATO “vrea să-și impună regulile și să preseze pentru Al Treilea Război Mondial via România”? Dacă da, ce propuneri aveți pe tema asta?
- Considerați că baza NATO de la Mihail Kogălniceanu va fi folosită pentru o “ofensivă” majoră împotriva Rusiei? Dacă da, ce propuneri aveți pe tema asta?
Ar mai fi și o a patra intrebare la care, în contextul sprijinului acordat candidaturii lui Călin Georgescu, AUR și George Simion trebuie să răspundă urgent, pe fond și cu substanță, având în vedere că sondajele arată că aproape 90% dintre români nu vor să le fie scoasă țara din NATO: Considerați că România trebuie să rămână în NATO?
După cum, în fine, se ridică și o a cincea întrebare deopotrivă pentru AUR și pentru George Simion: Au existat discuții de “calibrare” pe marile teme de politică internă și externă, între decidenții AUR (inclusiv președintele său) și Călin Georgescu, înaintea oficializării sprijinului pentru candidatura celui din urmă?
În esență, parteneriatul electoral AUR-Georgescu plasează momentan AUR și pe George Simion însuși într-o zonă mult mai gri decât cea în care și partidul, și liderul său se scăldau deja începând cu 24 noiembrie. În același timp și perfect disproporționat, același parteneriat suflă încă și mai mult vânt în pânzele lui Călin Georgescu, fapt care, după cum explicam în textul de marți (link la final), nu poate fi decât în detrimentul AUR și al lui George Simion însuși.
- PS: După cum semnalam și în textul de marți (link la final), George Simion pare și are toate motivele să își dorească scoaterea lui Călin Georgescu din cursă electorală, eventual cu mâna CCR. În acest fel ar avea șanse să îi ia locul, nu ar putea fi suspectat de către fidelii lui Călin Georgescu că i-a dorit răul, poate ar și juca sceneta în care s-ar lăsa un picuț rugat să preia ștafeta candidaturii la prezidențiale din partea taberei suveranisto-putiniste. Important pentru George Simion este să mascheze cât mai credibil intențiile pe care le nutrește, prin această fățărnicie de ordin practic urmărind să nu își alieneze grosul de fani ai extremismului promovat de Călin Georgescu.
