Raidul îndrăzneț al Ucrainei asupra Rusiei oferă lecții pentru forțele armate europene. Dar va fi nevoie de bani, notează The Economist.
<< Episodul cu dronele ucrainene care au apărut din camioane plasate adânc în interiorul Rusiei pe 1 iunie, apoi s-au prăbușit asupra aerodromurilor rusești și au lovit poate o duzină de bombardiere, va fi considerat printre cele mai importante raiduri din istoria militară. Operațiunea a combinat sabotajul clasic cu arma emblematică a războiului din Ucraina. Prin aceasta, a ilustrat două lucruri. Primul este că tehnologia nouă, folosită inventiv, poate fi letală într-un mod disproporționat. Al doilea este că linia frontului nu mai definește câmpul de luptă care se extinde acum adânc în spatele acesteia, răsturnând asumpțiile din ultimii 25 de ani.
Raportul privind apărarea Marii Britanii, publicat a doua zi, merită laude pentru că a recunoscut ambele lecții. De asemenea, oferă un exemplu concret de gândire nouă și mai flexibilă, necesară în Europa și Asia pentru a face față inovațiilor accelerate care transformă războiul. Totuși, raportul subliniază și cea mai dificilă problemă în transpunerea acestei gândiri în realitate — găsirea fondurilor necesare.
După decenii de automulțumire, Marea Britanie, la fel ca aliații săi, a recunoscut că trebuie să se pregătească pentru război. Asta înseamnă consolidarea stocurilor de muniție, a forțelor și a tehnologiilor necesare pentru a lupta în străinătate, dar și securizarea frontului intern. După Războiul Rece, Forțele Aeriene Regale (RAF), la fel ca multe dintre omoloagele europene, au economisit bani închizând baze și concentrând avioanele în tot mai puține locații. Atacul surpriză al Ucrainei amintește de ce această strategie pare acum o greșeală. Raportul susține că RAF trebuie să reînvețe cum să lupte dintr-o varietate mai mare de locații și să își dispună munițiile, piesele de schimb și combustibilul în mod dispersat.
Același principiu al rezilienței se aplică și mai larg: redundanța este la fel de importantă pentru cablurile submarine, stațiile electrice și comunicații, precum este pentru bazele aeriene. Raportul britanic are dreptate când solicită o abordare „la nivelul întregii societăți”, în care industria, finanțele, mediul academic, educația și cetățenii de rând să fie mai bine pregătiți pentru crize.
Modul de gândire în privința tehnologiei militare trebuie să fie la fel de flexibil. „Tehnologiile emergente”, avertizează raportul, „schimbă deja caracterul războiului mai profund decât în orice alt moment al istoriei omenirii”. Marea Britanie și aliații săi au fost lenți în a se adapta. Raportul deplânge faptul că, pentru proiectele de apărare în valoare de peste 20 de milioane de lire sterline, atribuirea unui contract durează în medie 6,5 ani. Se recomandă ca 10% din bugetul anual de achiziții pentru apărare să fie alocat tehnologiilor noi.
De asemenea, din rețetă face parte și reorganizare mai îndrăzneață și mai rapidă a serviciilor militare face. Marina Regală va accelera crearea unei escadrile aeriene de portavion „hibride”, în care drone sofisticate și simple vor zbura alături de avioanele F-35. Armata va adopta o structură de echipamente în proporție de 20-40-40. Platformele cu echipaj vor reprezenta doar 20% din echipamente. Acestea vor controla platforme fără echipaj reutilizabile (40%), precum și „consumabile” — adică obuze, rachete și drone de atac de unică folosință (40%).
Marea Britanie are o oportunitate bună de a experimenta în această direcție, deoarece marile puteri terestre, precum Germania, își extind forțele tradiționale de uscat. Cu înțelepciune însă, raportul rezistă tentației de a declara că echipamentele mari și vechi sunt obsolete. Nu fiecare act de război poate fi purtat cu drone ascunse în camioane. Raportul concluzionează că tancurile încă au un rol important, nu în ultimul rând pentru că oferă protecție trupelor într-un câmp de luptă din ce în ce mai transparent. Angajamentul de a construi până la o duzină de submarine de atac este o reamintire că una dintre cele mai mari și mai costisitoare arme — submarinul cu propulsie nucleară — rămâne și una dintre cele mai puternice.
Până acum, totul sună lăudabil. Însă rămâne un decalaj evident între ambiții și bani. Marea Britanie intenționează să aloce 2,5% din PIB pentru apărare până în 2027, cu o ambiție vag formulată de a atinge 3% până în 2034. Acest lucru este total insuficient. Rusia se reînarmează rapid, iar America transmite semnale că își va redirecționa forțele departe de Europa. Germania, confruntată cu aceleași amenințări, ar putea cheltui de două ori mai mult decât Marea Britanie, până în 2029.
Este probabil ca aliații NATO să convină asupra unui obiectiv de 3,5% din PIB pentru apărare, la summitul din 24 iunie. Asta ar necesita creșteri dureroase de taxe, reduceri de cheltuieli sociale sau împrumuturi. Dar e greu de imaginat cum altfel ar putea Europa să sprijine Ucraina, să descurajeze Rusia și să acopere golurile lăsate de America.
În 2014, aliații NATO au convenit asupra unui obiectiv de 2% – și l-au ignorat. De această dată, cronologia este la fel de importantă ca obiectivul în sine. Nu are rost să amâni cheltuielile până în anii 2030. „Până de curând… un război împotriva unei alte țări cu forțe militare avansate era de neconceput”, afirmă documentul britanic de revizuire a apărării, avertizând că un astfel de conflict ar fi mortal și de lungă durată. Cu atât mai bine, deci, să fie descurajat decât purtat. >>
Urmează nucleara? Ucrainenii dau semne că urmăresc “activ” dărâmarea regimului Putin
