Indignarea este justificată, dar să-i fie permis lui Vladimir Putin să câștige ar fi dezastruos, notează The Economist.
<< Un ofițer de informații o compară cu explozia unei bombe atomice în fața lui Volodimir Zelenski. Un scandal legat de mită și spălare de bani, centrat pe Energoatom, agenția de stat pentru energie nucleară, devine rapid cea mai gravă criză cu care s-a confruntat președintele Ucrainei de la invazia Rusiei în țara sa, acum aproape patru ani. Doi miniștri au fost deja înlăturați, unul arestat; pare inevitabi să existe și alte victime de nivel înalt. Pentru susținătorii occidentali ai Ucrainei, veștile provoacă furie. Pentru ucrainenii obișnuiți – fie că luptă pe front sau trăiesc sub atacuri zilnice cu rachete și drone rusești – situația este mult mai gravă. În timp ce țara lor duce o luptă existențială, înalți oficiali ar fi deturnat sume uriașe, poate 100 de milioane de dolari. Dacă se dovedește vinovăția lor, înseamnă că și-au privat propriile trupe de resurse.
Indignarea este justificată. Dar este vital să înțelegem ce înseamnă acest scandal – și ce nu înseamnă. În primul rând, corupția pe care o dezvăluie nu este nouă. Ucraina, deși mult mai puțin coruptă decât Rusia lui Vladimir Putin, are o lungă istorie de asemenea lucruri sordide, întinsă și înainte și după perioada sovietică. Misiunea occidentală de a încuraja reformele a fost întotdeauna menită să fie lentă. Efortul a început înainte de Zelenski și îl va depăși.
În al doilea rând – dacă priviți cu atenție – scandalul conține o licărire de vești bune. În ciuda încercării stângace și rapid anulate a lui Zelenski de a le limita independența în iulie, instituțiile anticorupție ale țării par capabile să-și facă treaba. Exact asta sperau susținătorii Ucrainei să vadă, iar revelațiile de astăzi ar putea, în final, să le întărească poziția.
În al treilea rând, cel puțin pentru moment, Zelenski însuși nu este implicat direct, deși responsabilitatea finală revine biroului său, iar unul dintre cei menționați este fostul său partener de afaceri. Poziția sa este în mod clar afectată. Șeful său de cabinet, Andrii Ermak, se află acum sub presiune extremă și ar putea fi sacrificat. Dacă scandalul ar face ca poziția lui Zelenski să fie nesustenabilă, asta e. La începutul războiului, el s-a dovedit un erou prin refuzul de a fugi. Acum trebuie să recunoască că trebuie să lupte la fel de neobosit împotriva corupției, pentru a menține moralul în țară și sprijinul extern. Dar aproape niciun lider nu este indispensabil. Marea Britanie și-a schimbat prim-miniștrii în ambele războaie mondiale; America a continuat lupta până la victorie și după moartea lui FDR în aprilie 1945.
Da, pericolul ca acest scandal să otrăvească sprijinul pentru Ucraina este real. Criticii din Vest ai Ucrainei – de la republicanii MAGA din America până la populiștii europeni precum Viktor Orban din Ungaria, Robert Fico din Slovacia, partidul AfD din Germania și Rassemblement National din Franța – vor folosi scandalul ca „dovadă” că Ucraina este ireparabil coruptă și nedemnă de sprijin. În unele cazuri, deja au făcut-o. Aceștia căutau de multă veme un pretext pentru a justifica reducerea ajutorului sau normalizarea relațiilor cu Moscova. Această afacere le oferă unul care, la suprafață, pare plauzibil.
Însă doar la suprafață. Privit printr-o lentilă geopolitică, acest scandal nu schimbă nimic. Ucraina nu este și nici nu a fost vreodată un model de guvernanță curată. Nu acesta este motivul pentru care Occidentul a cheltuit aproximativ 400 de miliarde de dolari – și încă mai cheltuiește – pentru a o ajuta să se apere. Dacă sprijinul occidental ar slăbi, singurul învingător ar fi Putin. Acesta s-ar apropia de zdrobirea Ucrainei și transformarea ei într-un stat-client încă și mai corupt. Dacă s-ar întâmpla asta, costul final pentru Europa (și pentru America, dacă aceasta continuă să-și onoreze angajamentele NATO) ar fi mult mai mare decât costul continuării sprijinului pentru Ucraina.
O victorie rusă acolo ar putea însemna o națiune de peste 30 de milioane de locuitori sub dominația sa, la porțile UE, plină de arme și resentimente. Putin ar putea să-și îndrepte atenția către NATO sau Moldova. Ar putea apărea fluxuri masive de refugiați. Sprijinirea Ucrainei nu este un act principial altruist, ci un exercițiu de realism pragmatic. Apărarea Ucrainei este apărarea Europei. Dacă cei care profită sunt vinovați, merită să putrezească în închisoare. Dar Occidentul nu trebuie să permită ca un scandal urât să-l facă orb la pericolul mai mare care se conturează dinspre Moscova. >>
