- “Noi suntem presa acum!”
N-ai zice că această propoziție simplă nu descrie fidel măcar tendința vremurilor pe care le trăim; vremuri în care ecosistemul informațional, al analizei pertinente și al opiniei rezonabile e năpădit pe zi ce trece mai agresiv de flora rețelelor sociale și sugrumat cu sânge rece de fauna influenceri-lor.
De altfel, propoziția simplă de mai sus a fost rostită tocmai de un… influencer – Andrew Tate.
Desigur, individul e cercetat pentru viol și trafic de persoane, procurorii din două țări îi anchetează afacerile și relațiile cu femei, dar în zilele noastre asemenea aspecte tind să devină – iar asta pentru curios de mulți muritori – un biet “punct de detaliu al istoriei”, vorba defunctului extremist francez, Jean-Marie Le Pen, care în cursul vieții obișnuia să trateze astfel tocmai camerele naziste de gazare.
Traversăm vremuri în care libertatea de expresie se vede smulsă ca o buruiană din sfera decenței și relevanței, doar pentru a fi scoasă la trotuar ca o femeie traficată.
Iar oricât de penal, de ridicol sau de grobian ai fi, în lumea rețelelor sociale omniprezente și a VIP-urilor nihiliste pe care aceste rețele le-au irigat nimic nu pare să mai împiedice accesul neaveniților la coroana “influenței” exhaustive.
În doar câțiva ani, algoritmii rețelelor au fertilizat eficient ogorul, prăjind și astfel predispuând suficiente minți din sfera omului de rând spre a încorona instantaneu (deci fără minimă deliberare) și pe oricine (deci fără minimă filtrare).
Nu degeaba, la mitingul pro-Călin Georgescu, de vineri, jurnaliștii de la două televiziuni s-au văzut hărțuiți ca niște infractori, nu degeaba asta s-a întâmplat și în prima zi de funcționare a noului Parlament, nu degeaba genul acesta de agresivitate este pe cale să prolifereze.
Influencerii sunt noul om nou, rețelele sociale sunt noul opium al popoarelor, sloganul e noul tip de acțiune, minciuna e noul adevăr, iar o parte dintre oamenii de rând devin iarăși ranga ieftină ca braga cu care noii ideologi și noua oligarhie din aceste noi vremuri purced la reeducarea celeilalte părți din rândul oamenilor de rând.
Privind imaginile de la mitingul pro-Călin Georgescu, m-au izbit trei aspecte:
- Lozinci scrise și grăite, prin care cei prezenți acuzau dictatura și cereau libertate.
- Însemne religioase la vrac – de la icoane, la cruci și până la năframe disciplinat așezate pe cap de către doamne aparent bisericoase din cale-afară.
- Inflație de drapele și ostentativ îmbrăcatul port național.
Interesant la toți acești oameni – unii probabil de bună credință, alții probabil fără de credință – e faptul că cer ceea ce de fapt au, că acuză ceea ce, în realitate, în ultimii 35 de ani cel puțin, chiar nu le-a mai fost luat.
Au cerut libertate, dar beneficiază de ea din plin – dovadă măcar faptul că au putut organiza și s-au putut prezenta la miting (chiar dacă mitingul a fost totuși ilegal).
Au acuzat dictatura, deși cei cu vârste de până în 35 de ani nu au avut nicio secundă parte de ea, iar copleșitor de mulți dintre cei cu vârste de peste 55 de ani, care au fost prezenți la mitingul de vineri, cu siguranță nu au luptat împotriva dictaturii atunci când ea chiar a existat – înainte de decembrie 1989.
Mai depărte, au scos la bulevard, în capitală, icoane, cruci și năframe, ca și cum România lui 2025 i-ar priva de practicarea cultului religios.
Când colo, realitatea reflectă opusul: niciodată în istoria ortodoxiei române nu a existat inflația de biserici și asociații aferente care există azi, nici inflația de clerici care există azi, nici libertatea totală de manifestare, care există azi și nici fondurile publice colosale care finanțează Biserica, așa cum se întâmplă azi. Apropo, nicicând până acum nu a existat o Catedrală a Mântuirii Neamului, de jumătate de miliard de euro aproape, iar în toamna acestui an va fi sfințită, cu pompă internațională chiar.
Apropo, câți dintre ostentativ de credincioșii cu părul alb sau pe cale de a albi, care au fost vineri la mitingul pro-Georgescu, și-au asumat riscuri concrete și sălbatice înainte de 1989, pe altarul libertății de credință? Întrebarea e pur retorică, desigur!
În fine, cât îi privește pe neobosiții speriați că moare folclorul și care, din acest motiv, îmbracă ostentativ straie strămoșești la mitingurile putiniștilor pretins suveraniști, violul în grup administrat adevărului e cu atât mai oribil: nicicând în istoria noastră nu a existat o industrie atât de dezvoltată în jurul obiceiurilor tradiționale – de la turism dedicat, cu infrastructura fizică și lirică aferentă, la emisiuni țintite, pe toate posturile radio și TV, la mediatizare și evenimente în plan național și internațional, și până la finanțare deopotrivă de la bugetul de stat și prin fonduri europene.
Nici înainte de Ana Pauker și de Gheorghiu-Dej, nici în vremea lor și nici în Epoca de Aur a lui Ceaușescu, dar nici sub Ion Iliescu nu a inflorit folclorul romanesc așa cum înflorește și este cultivat de 25 de ani încoace.
De altfel, pe măsură ce România s-a integrat mai profund în UE, folclorul și tradițiile autohtone nu au încetat să prolifereze, iar asta tocmai pentru că s-a creat o piață (națională, dar inclusiv internațională) și pentru că au apărut ramificații de canale de finanțare și de investiții (naționale însă inclusiv, iar pe alocuri mai ales, internaționale).
Dar cei care azi aruncă cu PET-uri în jurnaliștii care le transmit live mitingul și cei care azi pun pe fugă care de reportaje care sunt acolo tocmai pentru a le face cunoscute păsurile (oricât de lipsite de sens și simț al realității or fi ele) nu par să mai aibă ochi pentru ceea ce, în definitiv, este atât de ușor de observat. Și nu mai au ochi pentru așa ceva, întrucât, gonind din viețile lor presa mainstream, cu toate imperfecțiunile ei, au pus în locul ei flora toxică a rețelelor sociale și fauna cinică a influencer-ilor plătiți la suta de view-eri.
Și rețelele, și influencerii promit audienței hipnotizate libertatea și adevărul, tradiția, credința și autenticitatea. Problema e că le promit oamenilor ceea ce oamenii deja au și mai ales ceea ce au cum nu au mai avut niciodată în istoria României.
Și pentru că acești oamenii pășesc orbește pe fenta acestor promisiuni atât de false, tocmai acești oameni riscă să rămână fix fără ceea ce au avut, dar nu au apreciat când au avut.
Oameni buni, stimați concetățeni transformați în fani low-cost ai pro-rusului Călin Georgescu și ai moscovitului curent AUR-ist: Aveți grijă ce vă doriți, fiți cu băgare de seamă la ceea ce de fapt aveți, căci, vorba unui celebru fan al lui Călin Georgescu, celebru realizator TV judecat pentru act sexual cu un minor, “nici nu știți ce pierdeți”!
