În sălbăticia înghețată a Groenlandei, sub gheață hibernează un secret radioactiv, care i-ar putea da bătăi de cap lui Donald Trump dacă președintele ales al SUA își va pune în aplicare amenințarea de-a prelua controlul asupra vastei insule arctice, scrie Politico.
Numele său este Camp Century, o bază militară americană construită în 1959, în timpul Războiului Rece, în încercarea de-a dezvolta situri de lansare nucleară care să poată supraviețui unui atac rusesc.
Proiectul, care presupunea săparea unei rețele de tuneluri prin stratul de gheață al Groenlandei și era alimentat de un mic reactor nuclear, a fost considerat nefezabil din cauza gheții care se deplasa constant și a fost abandonat în 1967.
Deși americanii au demontat reactorul și au luat cu ei camera de reacție nucleară atunci când au plecat în ’67, au lăsat în urmă mii de tone de deșeuri, inclusiv reziduuri radioactive, care se presupunea că vor rămîne îngropate pe veșnicie sub calota glaciară.
Dar, din pricina schimbărilor climatice, veșnicia ar putea veni mai devreme decât era planificat.
Pe măsură ce lumea se încălzește, Camp Century – care se află într-unul dintre cele mai îndepărtate locuri de pe Pământ, la aproximativ 1 500 de kilometri nord de Nuuk, capitala Groenlandei – a devenit un soi de buton de panică. Un studiu de referință publicat în 2016 a constatat că rămășițele bazei abandonate ar putea fi expuse de topirea gheții și a zăpezii spre sfârșitul secolului XXI.
„Studiul nostru evidențiază faptul că Camp Century are acum o semnificație politică neprevăzută în lumina schimbărilor climatice antropogene”, au scris cercetătorii (deși ulterior și-au revizuit concluziile în 2021 pentru a exclude posibilitatea ca baza să reapară din gheață cel puțin până în 2100).
Dezvăluirea a provocat o furtună politică în Groenlanda, un teritoriu danez care se autoguvernează din 1979.
Ministrul de externe al Groenlandei, Vittus Qujaukitsoq, a cerut Danemarcei să își asume responsabilitatea pentru curățarea resturilor de la instalațiile militare americane abandonate în Groenlanda. Există între 20 și 30 de situri în principal dezafectate. Groenlanda, fostă colonie a Danemarcei, nu a consimțit niciodată să le găzduiască.
Nuuk și Copenhaga au semnat un acord în 2017, alocând aproximativ 30 de milioane de dolari pentru a curăța resturile și deșeurile, dar Camp Century nu a fost inclus în acord.
Groenlandezii sunt „îngrijorați că [Camp Century] va polua pe măsură ce gheața se va topi”, a declarat Pipaluk Lynge, deputat din cel mai mare partid din Groenlanda și președinte al comisiei parlamentare pentru politică externă.
Dar nu este vorba doar de Camp Century, a adăugat ea, referindu-se la celelalte baze abandonate. „Există multe locuri unde [ei] au lăsat tone de gunoi”, a declarat ea pentru POLITICO. „SUA are deșeuri militare peste tot în Arctica”.
„Ceea ce se află acolo jos”
Până în prezent, nu a existat „nicio încercare” de a curăța deșeurile radioactive și toxice de la Camp Century, a declarat William Colgan, profesor de glaciologie și climă la Serviciul Geologic din Danemarca, care a condus studiul din 2016 privind gheața din jurul Camp Century.
Deși Colgan a forat odată adânc în sit pentru a testa radioactivitatea acestuia la cererea Ministerului Sănătății din Danemarca, „există de fapt un efort conștient de a nu fora în câmpul de resturi”, a declarat el pentru POLITICO. „De fapt, nu cunoaștem întreaga natură a ceea ce se află acolo jos”.
Camp Century a fost descris ca un oraș subteran, cu o capelă, o frizerie și dormitoare care au adăpostit cândva sute de oameni. Pentru construirea sa, echipamentele și proviziile au fost transportate pe gheață cu sănii și remorci de tractor de la baza spațială Pituffik din apropiere, cea mai nordică instalație militară americană din lume, care este activă și astăzi.
Într-un reportaj din 1961 al postului american de televiziune CBS, legenda TV Walter Cronkite a vizitat baza militară. Echipa sa a filmat săparea tunelurilor masive de gheață de la Camp Century și a arătat scene cu ingineri ai armatei americane relaxându-se în barăcile lor subterane, alimentate cu energie nucleară, citind și ascultând muzică.
Toate acestea sunt acum îngropate sub straturi groase de gheață. Colgan a declarat că el și echipa sa de cercetători nu au reușit să găsească părți ale Camp Century, cum ar fi depozitul său de combustibil, și că se tem să scormonească prea mult. „Este rece, este adânc, nu-l împungeți”, a spus el.
Există diferite moduri în care Camp Century ar putea contamina mediul. Unul dintre acestea: dacă topirea gheții și a zăpezii ar transporta deșeuri toxice – cum ar fi cei 200.000 de litri de motorină aflați sub gheață, potrivit lui Colgan – în ocean. O alta: dacă gheața sub care zace baza se desprinde și formează un aisberg. Niciuna dintre aceste situații nu este probabilă în acest secol.
Dar calendarul se schimbă în funcție de cât de mult se va încălzi lumea în următoarele decenii. Deși există diferite previziuni, un raport al Organizației Națiunilor Unite publicat în octombrie anul trecut a constatat că planeta se va încălzi cu 2,6 până la 3,1 grade Celsius în acest secol, fără nicio șansă de a limita creșterea temperaturii la obiectivul totemic de 1,5 grade Celsius convenit la Paris în 2015.
„Este un joc de doar câteva grade”, a spus Colgan. „Două sau trei grade C pot face diferența, și anume dacă Camp va rămâne sau nu sub gheață.”
Schimbările climatice în microcosmos
Camp Century în sine a fost esențială pentru înțelegerea de către oamenii de știință a schimbărilor climatice. În anii 1960, oamenii de știință au extras de acolo o carotă de gheață, o mostră de sol înghețat care este studiată și în prezent pentru a înțelege modelele climatice de acum sute de mii de ani. Baza rămâne un „supersit” științific, a declarat Colgan, care o vizitează anual împreună cu mulți alți cercetători ai climei.
În cazul în care SUA ar revendica insula – așa cum Trump a afirmat în repetate rânduri că ar trebui să facă, etichetând controlul american asupra Groenlandei drept o „necesitate absolută” și amenințând chiar cu folosirea forței militare – ar lua la pachet, de asemenea, și moștenirea propriilor activități poluante din perioada Războiului Rece de la Camp Century.
„Camp Century este un microcosmos al schimbărilor climatice”, a susținut Colgan.
Și, având în vedere că SUA sunt în prezent al doilea cel mai mare producător de emisii cu efect de seră, Camp Century și „soarta sa schimbătoare” nu sunt doar o parte fascinantă a Războiului Rece, ci o poveste a acțiunii și responsabilității climatice de astăzi, a adăugat el.
„Deciziile luate în următorul deceniu sau în următoarele două decenii ne vor plasa pe aceste traiectorii care au implicații multiseculare”, a avertizat Colgan.
