<< Pot țările occidentale să abandoneze complet petrolul din Rusia? La ce va coduce așa ceva? Și ce se va întâmpla cu economia rusă Europa pregătește un alt pachet de sancțiuni, al șaselea la rând. De data aceasta vorbim despre o interdicție a furnizării de petrol rusesc către UE (cel puțin parțial). Ministrul de Finanțe, Anton Siluanov, a declarat deja că scăderea producției în acest an ar putea ajunge la 17%. Meduza a discutat cu Alexander Titov, de la Institutul de Energie și Finanțe, despre modul în care acest lucru va afecta bugetul Rusiei, unul încă puternic dependent de veniturile din petrol.
Meduza: Cum este acum sectorul de petrol al Rusiei? Cum s-a schimbat industria din 24 februarie?
Alexander Titov: Problema este că au închis accesul la date, iar acum nu se pot afla multe din surse deschise. Există o companie în Rusia, se numește CDU TEK. Colectează date de la companiile petroliere, adună și publică totul – privitor la exporturi, producție, foraj, despre orice. Și au decis să închidă accesul la date, au închis imediat accesul și datele Ministerului Energiei, și la datele Serviciului Federal Vamal. A devenit mai dificil cu estimările privind exportul. Din observațiile mele, până acum exporturile de țiței țin. Dar în perioada martie-aprilie, au căzut.
În martie, au fost probleme cu navlosirea navelor, cu tancurile, pentru Marea Neagră erau prime mari de asigurare pentru risc întrucât se anunțase că este zonă de conflict militar. Multe nave nu știau cum va fi cu sancțiunile ulterioare, cu asigurarea. Era multă incertitudine. Exporturile au scăzut, dar au reușit să revină în aprilie.
Din ce motiv?
Nu au existat sancțiuni suplimentare [în aprilie] pe sectorul petrolului. La începutul lunii martie, a existat o poveste, pe de o parte, cu sancțiuni, pe de altă parte, cu refuzul unor companii precum BP și Shell de a cumpăra petrol rusesc din cauza riscurilor reputaționale. Petrolul rusesc devenise un activ toxic.
Cred că acest val s-a domolit puțin, nu au fost noi sancțiuni, au început cumva să negocieze și să caute oportunități de asigurare și plată, așa că exporturile au crescut din nou.
De fapt, exportul de produse petroliere este mai important. Acum avem, de fapt, un refuz direct al petrolului doar din SUA și din Marea Britanie, care vor putea face asta abia până la sfârșitul anului. Exporturile de petrol către Statele Unite nu au fost atât de mari, dar Rusia a furnizat anumite produse petroliere în cantități mari – de exemplu, păcură. Restricțiile actuale, aduse de sancțiuni, afectează mai dureros produsele petroliere.
S-a dovedit a fi o poveste interesantă: sancțiunile au afectat mai mult rafinarea internă decât exportul de țiței. Au apărut volume de produse petroliere greu de exportat, iar rafinăriile rusești s-au angajat în reparații neprogramate în timpul opririi forțate. Ele au loc de obicei primăvara, doar în aprilie, dar la multe rafinării [întreținerile programate] au fost mutate în martie, în timp ce toată lumea încerca să-și dea seama cum să trăiască în noile condiții. Prin urmare, rafinarea petrolului s-a dus în jos mai semnificativ.
Conform estimărilor mele, în martie a fost mai scăzută cu 7,4% (în termeni anuali), iar în aprilie scăderea va accelera până la 13-14%. În același timp, exporturile de țiței sunt în creștere: cu 10,8% în termeni anuali, în martie, și cu 35% în aprilie. Dar cred că vom vedea în continuare unele restricții din partea UE, așa că în mai va exista o reducere atât la petrol, cât și la produsele petroliere.
Veniturile Rusiei din exporturile de petrol în luna aprilie a acestui an pot depăși semnificativ cifrele pentru aceeași perioadă din anii anteriori, au ajuns la această concluzie experții de la Institutul de Finanțe Internaționale (SUA). Toate datorită prețului mare?
Da, are legătură cu prețul ridicat. Noi [la Institutul de Energie și Finanțe] am urmărit și date despre veniturile bugetare rusești. Acum un an, prețul era la nivelul de 70 de dolari pe baril, acum este deja peste 100. Exporturile, să zicem, au scăzut, dar nu atât de semnificativ, adică nu au scăzut cu 30%, iar viceversa, prețul a crescut cu 30%. Așa că obținem mai multe venituri la bugetul rus.
Puteți simți deja efectul marilor companii petroliere străine care părăsesc Rusia?
Cred că momentan nu a afectat prea mult. Totuși, proiectele continuă să funcționeze într-un fel sau altul. Firma în sine poate pleca, dar conducerea rămâne, oamenii nu sunt concediați. Prin urmare, momentan, plecarea [companiilor din Rusia] nu are un impact semnificativ. Pentru industria rusă, acest lucru este mai degrabă ceva riscant în viitor.
Din punct de vedere tehnologic? Dacă vorbim de echipamente, de exemplu. Sau se aplică și personalului calificat, management?
Echipamente, software, personal calificat și investiții, desigur. Noi, la institut, am făcut o analiză specifică echipamentelor și software-ului și am ajuns la concluzia că, la unele tehnologii-cheie, industria petrolieră rusă este foarte dependentă de marile companii de servicii occidentale – de exemplu, de Halliburton și Schlumberger.
Livrarea de echipamente noi va fi mai dificilă. Aceasta este o decizie complexă, fiecare element al lanțului este important. Și dacă o verigă dispare, atunci întregul sistem are de suferit; de exemplu, nu se poate renunța la dezvoltarea unui câmp petrolifer.
Din 2014, am reușit să înlocuim unele lucruri cu companii de servicii chineze, dar iată că sunt și lucruri pe care noi [companiile petroliere ruse] nu le-am înlocuit, pentru că nu ne așteptam ca marii jucători să ne părăsească.
Din cauza sancțiunilor, scăderea producției de petrol în Rusia în 2022 ar putea fi de 17%, a spus ministrul de Finanțe, Anton Siluanov. Sunteți de acord cu această evaluare și ce înseamnă ea, în general, în practică?
E poveste destul de complicată. Toată lumea citează doar această singură frază a lui Siluanov. Eu și colegii mei nu am găsit niciun document, de exemplu la Ministerul Dezvoltării Economice sau altundeva, unde să se regăsească această cifră, de 17%.
„Poate că va fi „ceva mai puțin, c eva mai mult”, a adăugat Siluanov.
Anterior, Reuters publicase un articol cu referire la documente ale Ministerului Dezvoltării Economice, unde exista un plan pentru producția preconizată în 2022. Și tocmai acolo era indicată furca – o reducere de la 9,2 la 17%. Adică, ei [Reuters] au prezentat și această cifră.
După câte am înțeles eu, acesta este un scenariu stresant – respectiv dacă Europa introduce un embargo complet asupra petrolului și produselor petroliere rusești. Cred că atunci când Siluanov vorbea despre 17%, vorbea despre scenariul de stres, care probabil este discutat în guvern, Ministerul Dezvoltării Economice și Ministerul Finanțelor, în vederea pregătirii unor documente de reglementare. Mi se pare că aceasta este limita cea mai pesimistă.
Dacă presupunem că situația decurge conform celui mai pesimist scenariu, cu ce se poate compara o asemenea cădere?
Din câte am săpat noi, cu perioada 2003-2004. Aceasta este o întoarcere cu 20 de ani.
În acest caz, ar trebui să ne așteptăm la o scădere semnificativă a veniturilor din petrol?
Nu la o simplă scădere semnificativă. Petrolul oferă mai multe venituri [bugetare] decât gazul sau cărbunele, din cauza taxelor mari de export, din cauza taxei de extracție a mineralelor.
În același timp, nu știm ce se va întâmpla cu prețul. Dacă prețul petrolului crește, să zicem, la 150-170 [dolari pe baril], atunci poate că scăderea veniturilor [din cauza reducerilor de producție] nu va fi atât de critică pentru bugetul rus. Ei bine, producția a scăzut cu 17%, iar prețurile au crescut cu 30%; este o compensare aici.
Pentru mine, dificultatea nu ține nici măcar de faptul că vor exista pierderi pentru buget, ci de faptul că companiile petroliere rusești vor simți o presiune foarte puternică. Pentru că, chiar și atunci când a început coronavirusul, nu am redus semnificativ producția. Dar apoi a trebuit să fie sigilate niște puțuri, a trebuit renunțat la ceva. Iar în 2021, întregul OPEC+ s-a confruntat cu faptul că opriseră capacități, dar nu au reușit să le pornească rapid.
Practica din 2021, când toată lumea a început să-și revină și s-a dovedit că nu era suficient petrol și gaze, arată că acest lucru nu se poate face cât ai bate din palme – închis și deschis. Investiția a dispărut. Or aceasta ar trebui să fie un proces continuu, constant – există aici flux, bani, oameni și interesul companiilor.
Dacă producția va începe totuși să scadă brusc, companiile petroliere vor trebui ajutate cu compensarea pierderilor, a timpului necesar pentru oprirea câmpurilor. Aici autorităţile ruse vor trebui să ofere beneficii, compensaţii de la buget?
Da, companiile petroliere vor avea de suferit [în cazul unei reduceri mari a producției], va fi o dispută pe tema subvențiilor și beneficiilor. Și guvernul va spune: „Noi înșine avem nevoie de bani”. Va fi un proces serios. Dar asta, dacă există un embargo direct total asupra petrolului și produselor petroliere.
De la începutul războiului, India a cumpărat mai mult petrol de la Rusia decât în întregul an precedent. Care este motivul unei astfel de abordări: discount-uri mari sau exporturile rusești sunt acum vulnerabile din cauza presiunii sancțiunilor și cumpărătorii pot exploata asta?
Cred că primul motiv este indisolubil legat de al doilea. Demersuri pentru aducerea [petrolului rusesc] în India se fac de mult timp, deoarece este o piață atractivă, cu o populație și o economie în creștere.
Pentru Rusia, India este mai promițătoare decât China. Pe piața chineză, Rusia are o pondere bună în ceea ce privește petrolul, gazele și cărbunele. Politica Chinei este de așa natură încât apreciază foarte mult diversificarea importatorilor și nu vrea să crească ponderea unei singure entități, mai ales că acum există riscuri de sancțiuni, conflicte etc.
Destul de justificat din perspectiva Rusiei, aici se caută o piață pe care cota noastră este mică, precum în India, dar în același timp piața este mare. India este o țară foarte mare cu venituri nu foarte mari [ale populației]. E o țară în curs de dezvoltare. Europenii pot plăti prețuri mari, de exemplu, pentru petrol. Ei bine, familia a plătit 3% din venit și va plăti, să zicem, 6%. Pentru India, această problemă este mult mai critică. Prețul petrolului în întreaga lume crește acum, așa că dacă există o oportunitate de a obține o reducere, atunci, desigur, o va folosi.
În cursul vizitei sale în India, acum o lună, ministrul de externe, Serghei Lavrov, și-a asigurat partenerii că Rusia este pregătită să discute condițiile importurilor de energie, dar a avertizat că plata ar trebui făcută în ruble. Sunt aceștia primii pași pentru a transfera petrolul în contracte pe ruble, așa cum s-a întâmplat cu exporturile de gaze?
Cred că acesta este un mecanism de protecție [față de banii de export]. Și o încercare de a rula un nou sistem pe care Rusia vrea să-l testeze întrucât se confruntă cu riscuri. Cred că [autoritățile ruse] nu se așteptau la sancțiuni atât de dure.
UE a anunțat pregătirea celui de-al șaselea pachet de sancțiuni, care ar trebui să afecteze importurile de petrol, minimizând daunele aduse Europei. Vedeți posibilă implementarea acestui embargo?
Nu este atât de simplu. Situația este mai complicată decât la embargoul pentru cărbune.
Acolo s-a presupus că renunțarea va fi lină, pentru că mai sunt contracte pe termen scurt, care trebuie închise. [După anunțarea sancțiunilor] rămâne o coadă de contracte, ceea ce înseamnă că de ceva timp se livrează cărbune, reducând treptat importurile. Dar petrolul este comercializat în principal spot, așa că dacă vorbim de un embargo complet, atunci cumpărătorii din Europa vor trebui să renunțe imediat la importuri. Iar până acum nu există nimic cu care să înlocuiască petrolul rusesc.
Embargoul parțial este și mai dificil. Va trebui decis cine poate cumpăra și cine nu. Introduci cote. Nu este foarte clar cum să faci asta. Companiile care cumpără [petrol rusesc] și comercianții sunt afaceri private. Este greu de spus acum dacă va exista un embargo complet, nu mă pronunț. Dar se poate ca [țările UE] să interzică anumite produse petroliere sau să introducă taxe. Se discută și un plafon de preț.
Și cum ar putea arăta acest plafon de preț? Vor stabili o sumă fixă pentru cumpărarea petrolului rusesc?
Guvernele europene vor trebui să subvenționeze diferența companiilor dacă prețurile sunt peste acest plafon. O companie europeană, în schimb, nu poate veni la Rosneft să spună: „Vinde cu 100 [dolari pe baril], asta mi-a spus guvernul meu”. E ca și cu gazul: vrem să vindem cu ruble, dar nu toată lumea vrea să cumpere.
„Dacă refuză într-un loc, vom vinde în alte locuri”, a spus Siluanov. Unde să cauți aceste alte locuri, dacă nu Europa?
Problema este că Rusia nu are acum legături [alternative] cu unele țări care ar fi obișnuite cu petrolul nostru. După specificație, după conținutul de sulf. Aici suntem într-o situație dificilă. Nu există un utilizator nou.
De exemplu, India nu va putea lua mult, acesta este un proces lung – sunt necesare noi acorduri, rafinăriile trebuie reproiectate, noi plăți. Lucru valabil și pentru alte țări care nu vor putea prelua volume mari și trebuie să construim relații noi, pe termen lung, cu ele. Prin urmare, există un risc foarte mare pentru Rusia [în embargoul UE asupra petrolului]. Există câteva scheme gri, dar nu poți mișca volume mari prin ele.
Prin scheme gri, vă referiți la exemplul Venezuelei, care vinde petrol cu eludarea sancțiunilor?
Ceva de genul. Sau, de exemplu, transportăm [petrol] pe undeva prin Orient Mijlociu. Ei importă petrol rusesc acolo și, dimpotrivă, îl exportă pe al lor [din țările din Orientul Mijlociu]. Sau orice astfel de sisteme viclene. Dar volumele mari, prin astfel de scheme, sunt greu de realizat. În ciuda faptului că se pare că piața petrolului este globală, acest lucru nu este în întregime adevărat. Trebuie să călătorim în toate țările, să negociem, să ne promovăm sistemul de plată. Pentru petrol, acest lucru este dificil. >>
