Mark Galeotti: În Rusia, linia dură își prezintă manifestul. Un război pentru totdeauna cu Occidentul și o economie permanentă de război

Sursa: Kremlin

<<Este ușor de uitat că, deși Rusia poate fi din ce în ce mai mult decât un stat autoritarist personalist, asta nu înseamnă că toată politica a dispărut. Mai degrabă, politica de la curte devine crucială, încercarea de a influența suveranul într-un fel sau altul. Chiar și cele mai puternice figuri de la curtea țarului Vladimir trebuie să intre în „joc”>>, scrie Mark Galeotti, pentru The Moscow Times

<<Acest lucru a fost evident într-un interviu recent pe care Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate, l-a acordat ziarului oficial al guvernului, Rossiiskaia Gazeta. Patrușev, un ofițer de securitate de rang înalt în KGB și ulterior succesorul, Serviciul Federal de Securitate (FSB), este de fapt consilierul pentru securitate națională al lui Putin. El nu cere publicitate, așa că acest tip de interviu de lungă durată este pe cât de semnificativ, pe atât de neobișnuit.

El este cu adevărat șoimul șoimului. L-am descris în trecut drept „cel mai periculos om din Rusia” din cauza modului în care îl trage pe Putin în poziții și mai extreme, alimentându-i ambițiile cu discuții despre misiunea istorică a Rusiei și scepticismul cu avertismente despre comploturi occidentale. Ca atare, el este, în multe privințe, purtătorul principal de cuvânt al silovikilor – „oamenii de forță” ai agențiilor militare și de securitate – și, de altfel, cel mai naționalist dintre ei.

Acest interviu a fost, în multe privințe, un manifest silovik. „Zugrăvește” o imagine apocaliptică a unei lumi în care o Americă ce „a împărțit de multă vreme întreaga lume în vasali și dușmani” și care „obișnuiește să pășească pe pământ pârjolit” s-a întors împotriva Rusiei pentru că nu este dispusă „să renunțe la suveranitate, la conștiința de sine, la cultură, la politica externă și internă independentă.”

În acest scop, în viziunea sinistru imaginativă asupra lumii a lui Patrușev, Washington forțează Ucraina să fie reprezentantul său, încurajând naziștii și, în general, fiind ocupată în nimic mai puțin decât o luptă pentru a distruge voința Rusiei de a rezista hegemoniei sale, asistată de o Europă desfrânată moral, al cărei „neo-liberalism” înseamnă că „Europa și civilizația europeană nu au viitor”.

Rossiiskaia Gazeta nu este tocmai un ziar de mare tiraj și, deși cuvintele lui au fost apoi preluate și „reciclate” de diverse alte instituții de știri, este greu să nu tragi concluzia că în realitate interviul fusese destinat unui public format dintr-un singur om: Vladimir Putin.

La urma urmei, există mai multe fronturi politice interne pe care silovikii sunt de fapt nevoiți să lupte pentru un loc.

În primul rând, este încă o „operațiune militară specială” sau „războiul” pe care rușilor le este interzis să îl numească astfel, altfel riscă închisoarea? Există o dezbatere ascuțită în culise cu privire la escaladarea terminologiei pentru a escalada conflictul. La urma urmei, dacă este recunoscut oficial ca un război, atunci o serie de noi opțiuni sunt deblocate, inclusiv apelarea la o mobilizare în masă a rezervelor și menținerea recruților sub arme atunci când serviciul național de un an se încheie.

Având în vedere că una dintre principalele provocări pentru efortul războiului este tocmai lipsa forței de muncă, aceasta este o opțiune atrăgătoare. Sunt însă mulți, în special tehnologii politici ai Administrației Prezidențiale, care se tem că acest lucru echivalează cu admiterea că prima etapă a operațiunii a fost un eșec. Alții, inclusiv unii din cadrul Ministerului Apărării, își fac griji că va reduce sfera oricărui eventual acord de pace.

Afirmațiile lui Patrușev, că acesta a devenit un război prin proxy împotriva NATO, reprezintă încercarea durilor de a construi o narațiune care prezintă această reîncadrare a conflictului, nu ca un rezultat al înfrângerii, ci ca un răspuns la escaladarea Occidentului.

De asemenea, când a început războiul, mulți siloviki au susținut efectiv naționalizarea și militarizarea economiei. Tehnocrații dominanți în cabinet le-au respins cu succes și, în prezent, sunt încă în mare măsură să lovească economia.

Patrușev, totuși, redeschide acest front, susținând că Rusia ar trebui să înceteze să-și mai pună încrederea în „mecanismele pieței, fără a ține cont de specificul țării noastre”. El susține, în schimb, că Rusia își poate crea cumva propria economie, condusă de nevoile statului și impusă prin „înăsprirea disciplinei implementării”. Trebuie spus că toate acestea amintesc foarte mult de economia sovietică.

Într-adevăr, așa cum sistemul sovietic a fost întotdeauna cu adevărat o economie de război, chiar și în vremuri de pace aparentă, aceasta este esența manifestului silovik: o Rusie angajată într-un război pentru totdeauna cultural, politic și uneori militar cu Occidentul, cerând disciplină absolută şi mobilizarea societăţii şi a economiei, deopotrivă.

Aceasta este o perspectivă terifiantă pentru Rusia, Ucraina și pentru noi toți. Cu toate acestea, chiar dacă Patrușev este, probabil, cel mai apropiat aliat ideologic al lui Putin, se poate produce un mic „confort” din faptul că trebuie să-și argumenteze situația și chiar să facă acest lucru printr-un interviu public, mai degrabă decât prin conversații private. Logica firească este că, dacă războiul se prelungește, presiunii pentru o „sovietizare” a Rusiei, chiar și o „coreeanizare de nord”, va deveni mai greu să-i reziști. Dar deocamdată, dezbaterea continuă.>>

Interviu cu soția lui Vladimir Kara-Murza, omul pe care Putin l-a otrăvit de două ori, iar acum l-a aruncat în pușcărie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here