<< Pe măsură ce se apropie iarna, încep să se ivească „fisuri” în sprijinul Occidentului pentru Ucraina >>, scrie Matthew Karnitschnig, pentru Politico.eu.
<< O scenă prezentă de câteva luni prin piețele orașelor din Europa: relatări discordante de martori oculari despre războiul din Ucraina, chemări la arme împotriva cuceririi coloniale și solicitări din suflet adresate publicului pentru a ajuta.
Cu toate acestea, a existat o diferență importantă: participanții la acest miting de la Berlin, de la sfârșitul lunii trecute, nu purtau culorile ucrainene, ci pe cele din republicile separatiste, susținute de Kremlin, Luhansk și Donețk. Ținta avertismentelor lor negre nu era Rusia, ci Statele Unite.
„În ultimii ani a apărut o linie clară, de distrugere permanentă a drepturilor democratice și marș către fascism”, a declarat Klaus Hartmann, lider al Ligii Socialiste Freethinkers, deplângând că, în Ucraina și pe alte fronturi, Germania a devenit puțin mai mult decât un „vasal” al SUA. „Aceste două republici au aceleași drepturi pe care NATO le revendică pentru propria clientelă, și anume libertatea de a-și alege alianța”.
Ar fi tentant să respingi asemenea sentimente ca divagațiile politice marginale (mai ales că adunarea în cauză a fost organizată de micul partid comunist din Germania). Dar pe măsură ce se prelungește războiul din Ucraina, iar europenii simt din ce în ce mai mult povara prețurilor mai mari la energie și a unei economii care încetinește, marginea se strecoară rapid spre centru.
Cât de rapid se întâmplă asta, a devenit clar în ultimele zile, când mii de demonstranți de extrema dreaptă și stângă au ieșit pe străzi în Republica Cehă și Germania pentru a protesta împotriva creșterii prețurilor la energie, a sprijinului NATO și occidental pentru Ucraina. Numai în Praga, aproximativ 70.000 de demonstranți au participat sâmbătă la un protest în centrul orașului. Mii de persoane s-au reunit luni în orașele germane Leipzig și Magdeburg, ascultând apelurile partidelor extremiste de a relua tulburările civile care au doborât dictatura comunistă din Germania de Est.
„NATO a reușit să facă totul greșit în legătură cu Ucraina și Rusia”, a spus, în aplauze entuziaste, la Leipzig, Gregor Ghisi, fostul lider al Partidului European de Stânga.
Necazul care se apropie îi confruntă pe liderii Europei cu adevărul dificil că, deși Rusia se chinuie pe câmpul de luptă împotriva Ucrainei, Kremlinul își duce războiul de cursă lungă împotriva bazei democratice a Europei.
De ani buni, Rusia a lucrat la subminarea încrederii publicului în guvernele democratice, folosind un „cocktail” toxic de dezinformare pe rețelele sociale, dar și un subterfugiu politic, în primul rând prin sprijinul său pentru elementele marginale care stimulează acum mișcările de protest. Scopul principal al acestor eforturi nu este acela de a converti europenii în susținători ai Rusiei (deși Kremlinul ar încuraja acest lucru), ci mai degrabă de a polariza și de a destabiliza politica occidentală într-o asemenea măsură încât alegătorii să nu mai știe ce să creadă.
„Nu există nicio îndoială că Putin câștigă în acest sens”, afirmă un înalt oficial al Comisiei.
Iarna va fi lungă
Oficialul subliniază tulburările politice din Bulgaria, unde președintele Rumen Radev a forțat luna trecută guvernul interimar pe care îl numise să negocieze cu Gazprom un nou acord de furnizare de gaze. În timp ce mișcarea a declanșat proteste de stradă ale celor care se opun menținerii dependenței energetice a Bulgariei de Moscova, mulți din țară, care au legături culturale și istorice profunde cu Rusia, au primit bine demersul.
O imagine similară a apărut și în Ungaria, unde Viktor Orbán, eterna oaie neagră a UE, a arătat clar că nu are intenția de a rupe toate legăturile cu Rusia. Săptămâna aceasta, Orbán, care a spus că Ucraina nu poate câștiga războiul și a amenințat că va bloca reînnoirea unor sancțiuni europene împotriva Rusiei dacă trei oligarhi nu sunt scoși de pe listă.
Liderul maghiar s-a răzgândit, dar în câteva săptămâni, comportamentul scandalos al lui Orbán ar putea fi cea mai mică dintre grijile Europei. Liderii Uniunii Europene se pregătesc pentru rezultatele alegerilor din Italia, de la sfârșitul lunii, unde se așteaptă ca partidele de extremă dreapta să câștige suficient sprijin pentru a forma o coaliție. Alegerile din Italia ar putea fi un „game changer” pentru Europa, a avertizat un înalt oficial al Comisiei.
Deși Giorgia Meloni, lidera partidului post-fascist, „Frații Italiei”, despre care se așteaptă să câștige alegerile, a criticat invazia rusă și sprijină ajutorul militar pentru Ucraina, probabila ei coaliție include unii dintre cei mai prietenoși (cu Rusia) politicieni din Europa, precum Matteo Salvini, liderul Ligii (extrema-dreaptă), și Silvio Berlusconi, prim-ministru de trei ori, care i-a dăruit odată lui Putin o plapumă cu o imagine la dimensiunea reală a celor doi dând mâna.
Este departe de a fi sigur dacă Meloni, care în 2018 a sărbătorit realegerea lui Putin ca fiind „voința fără echivoc a poporului rus”, își va menține poziția față de Rusia în fața presiunii publice pentru o abordare mai blândă.
Chiar dacă, în linii mari, europenii au respins narațiunea Rusiei în fața ororilor pe care le-a provocat Ucrainei, sondajele din regiune sugerează că hotărârea lor scade. În cele mai mari țări din regiune (Germania, Franța, Marea Britanie și Polonia), locuitorii sunt acum mai îngrijorați de costul vieții decât de război, potrivit sondajului YouGov, publicat luna aceasta. În Franța, 40% din populație ar susține revenirea mișcării „Vestele Galbene”, proteste săptămânale zgomotoase care au izbucnit în 2018 pentru a promova ceea ce organizatorii numiseră „justiție economică”.
În acest context, pare inevitabil ca liderii europeni să se confrunte cu presiuni crescânde pentru a reduce sancțiunile împotriva Rusiei. Timpul – ca să nu mai vorbim de vreme – este de partea Moscovei. Pe măsură ce, în următoarele săptămâni și luni, temperaturile vor scade pe măsură ce se apropie iarna, europenii vor începe să simtă greul majorării prețurilor la gaze naturale, care aproape s-au triplat în ultimul an.
Deși sancțiunile nu sunt singurul factor care conduce la creșterea prețurilor la energie, ele au jucat un rol, mai ales când vine vorba de decizia Moscovei de a opri fluxul de gaze naturale către Europa, care anterior reprezenta mai mult de o treime din oferta UE.
Un memento de rău augur al acestei realități a venit pe rețelele de socializare săptămâna aceasta, cu un videoclip în care un angajat Gazprom închide o supapă de gaz, urmat de scene cu un peisaj cu zăpadă și capitale europene, inclusiv Bruxelles, măturat de vânt. Nu este clar cine a postat videoclipul, proiectat pe fundalul sonor al cântecului popular rusesc „Iarna va fi lungă”, dar mesajul este clar.
„Pericol pentru întreaga lume”
Deocamdată, liderii Europei rămân uniți în privința sancțiunilor, dar „fisurile” în acest sprijin devin din ce în ce mai evidente.
În țările cu mișcări populiste puternice, frontul anti-sancțiuni a luat amploare de câteva săptămâni. În Austria, unde Partidul Libertății, de extremă-dreapta pro-rusă, este o forță puternică, 40% din populație nu sprijină sancțiunile UE împotriva Moscovei, potrivit unui sondaj publicat la sfârșitul lunii august. Chiar și Partidul Popular, de centru-dreapta, aflat la guvernare, este divizat, lideri regionali puternici punând la îndoială, în mod deschis, sprijinul continuu al guvernului federal pentru măsuri.
„Nimic nu este gravat în piatră”, a spus recent Thomas Stelzer, guvernatorul provinciei Austria Superioară, sugerând că ar fi necesar să se reevalueze poziția pe sancțiuni a țării dacă „ne provocăm daune masive propriilor noastre vieți”.
În Italia, opoziția publicului față de sancțiuni este și mai puternică, 51% din populație fiind în favoarea ridicării acestora pentru a reduce presiunile economice, potrivit unui sondaj Termometro Politico, publicat sâmbătă. Duminică, Salvini, de la Liga, care a postat odată o poză cu el însuși stând în Piața Roșie a Moscovei într-un tricou cu Putin, a cerut Occidentului să-și regândească sancțiunile împotriva Rusiei.
Pentru scopurile lui Putin, o Europă anti-sancțiuni este la fel de bună ca una pro-Rusia.
Asta explică eforturile Rusiei din ultimele zile de a da vina pentru oprirea gazelor pe sancțiunile occidentale, despre care analiștii spun că reușesc să blocheze lent economia țării, chiar dacă aceasta continuă să se bucure de profituri extraordinare din vânzarea petrolului. Putin a recunoscut asta miercuri, numind tactica Occidentului drept „pericol pentru întreaga lume”.
„Vorbesc despre goana sancțiunilor din Occident și despre încercările flagrant de agresive ale Occidentului de a impune un modus vivendi altor țări, de a le lua suveranitatea, de a le supune voinței sale”, a spus Putin, la Forumul Economic Estic, de la Vladivostok.
Dincolo de sancțiuni, Europa este din ce în ce mai împărțită în ceea ce privește cât de departe trebuie să meargă pentru a sprijini financiar Ucraina și a „lovi” Rusia. În Europa de Vest, 40% din populație susține trimiterea de arme și finanțare în Ucraina, potrivit unui sondaj publicat săptămâna aceasta de Open Society Foundations. Deși procentul este mai mare decât în alte părți ale lumii, este departe de a fi o majoritate clară.
În timp ce sprijinul pentru Ucraina, pe acest front, rămâne cel mai puternic în țările baltice și în Polonia, mulți factori de decizie din Europa de Vest continuă să îndemne la prudență, mai ales când vine vorba de ajutorul militar.
Președintele Emmanuel Macron a stârnit furori săptămâna trecută printr-un lung discurs de politică externă în care a cerut unitate europeană în privința Ucrainei, avertizând în același timp să nu dea ascultare apelurilor „războinicilor”, o referință pe care mulți din Europa Centrală și de Est au considerat-o ca îndreptată în direcția lor.
„Toamna fierbinte a protestului”
Nicăieri dezbaterea din Ucraina nu este mai emoțională – sau mai importantă – decât în Germania. Pentru Ucraina, este esențial sprijinul continuu al uneia dintre celei mai mari puteri economice și politice a Europei.
Moscova știe și asta, motiv pentru care a depus atât de mult efort pentru a încurca situația, aparent cu oarecare succes. Aproape 80% dintre germani cred că Occidentul ar trebui să ceară pacea în Ucraina, potrivit unui sondaj RTL, publicat săptămâna trecută. Și peste 60 la sută spun că guvernul lor nu ar trebui să trimită în țară arme grele suplimentare, cum ar fi obuziere (Berlinul a livrat până acum 10).
O preocupare mai imediată este însă impactul economic al războiului. Deși aproximativ jumătate dintre germani spun că sunt pregătiți să facă față mai multor dificultăți economice pentru a sprijini Ucraina, cealaltă jumătate este sceptică. Două treimi prevăd că solidaritatea Germaniei cu Ucraina se va risipi pe măsură ce prețurile continuă să crească.
Dacă acest lucru se va dovedi adevărat, marginea politică a Germaniei va reveni pe străzi, căutând să valorifice schimbarea de atitudine, prin apeluri la deschiderea controversatei conducte Nord Stream 2 și încheierea războiului. În timp ce loialii Kremlinului din parlamentul german – Die Linke și AfD – sunt în dezacorduri fundamentale cu privire la politică, au o poziâie unită față de război și afinitatea pentru Rusia. Și cu toate că criza încă nu aridicat cifrele în sondaje, ambele părți văd oportunități în exploatarea stării de rău aflată în creștere.
Manifestația de luni, de la Leipzig, care, conform poliției, a atras aproximativ 4.000 de participanți, a fost doar începutul, a declarat, Martin Schirdewan, de la Die Linke, care în ultimele săptămâni a promis că va alimenta un „heisser Herbst” (o toamnă fierbinte) de protest.
Aceasta s-ar putea dovedi a fi puțin mai mult decât o simplă sfidare, dar coaliția de trei partide a Germaniei, condusă de social-democrații cancelarului Olaf Scholz, a fost suficient de îngrijorată pentru a promova un pachet de ajutor de urgență de 65 de miliarde de euro, după o negociere pe parcursul nopții. Cu toate acestea, nu se știe dacă va atenua neliniștea economică a germanilor. Economiștii prevăd că, în primul rând, creșterea inflației îi va costa pe germani încă 200 de miliarde de euro anul viitor, sugerând că pachetul ar putea funcționa pentru tump scurt.
Săptămâna trecută, ministrul de Externe, Annalena Baerbock, a simțit direct cât de agitați au devenit compatrioții ei cu privire la Ucraina. Vorbind la un eveniment de la Praga, Baerbock a semnalat un sprijin neclintit pentru Kiev. „Dacă le promit oamenilor din Ucraina: Suntem alături de voi atât timp cât aveți nevoie de noi, atunci vreau să mă țin de cuvânt indiferent de ceea ce cred alegătorii mei germani”, a spus ea.
Cu toate acestea, remarcile ei, rostite în limba engleză, au provocat un scandal imediat, în special sugestia că va sfida voința propriilor ei alegători. Roboții și trolii ruși s-au folosit de acest lucru, denaturând mesajul lui Baerbock pentru a o considera arogantă și neloială.
Oficialii ucraineni sunt foarte conștienți de importanța păstrării „la bord” a Europei, și în special a Germaniei. „Occidentul înțelege că, dacă Rusia câștigă în Ucraina, Occidentul va fi următorul”, a declarat, marți, ministrul ucrainean de externe. Dmitro Kuleba, la postul austriac de radio, ORF, răspunzând la o întrebare despre hotărârea Occidentului. „Suntem în aceeași barcă”.
Cu toate acestea, până acum, majoritatea liderilor europeni, inclusiv Scholz, din Germania, nu reușesc să mențină publicul convins de acest argument.
Dacă europenii ar crede cu adevărat că este în joc propria lor securitate, nu ar forța pacea sau nu ar protesta împotriva războiului. Ei le-ar cere liderilor lor să trimită Ucrainei mai multe arme. >>
