Ursula von der Leyen arată minuțios a femeia de stat modernă europeană. Costumele ei tailor-made, părul impecabil și discursurile încrezătoare. Ce-ar putea să nu-ți placă? – scrie istoricul Katja Hoyer într-un articol din The Spectator.
🔹 Când a fost propusă de Consiliul European pentru președinția Comisiei Europene, colegii ei germani știau exact la ce să se aștepte. Un sondaj arăta că doar o treime o credea capabilă în acest post. Martin Schulz, fost președinte al Parlamentului European, nu și-a reținut cuvintele. „Von der Leyen este cel mai slab ministru al nostru”, a spus el. „Se pare însă că este suficient de bun pentru a conduce Comisia Europeană.” După ce a servit în funcția de adjunct al partidului CDU al Angelei Merkel din 2010, ea a obținut în mod constant cele mai scăzute rezultate ale alegerilor din istoria acestei funcții.
Merkel găsise un protejat loial în von der Leyen. Îi dăduse o mână de ajutor, scoțând-o din politica regională a Saxoniei Inferioară direct pe scena federală. Sub protecția lui Mutti Merkel, von der Leyen și-a păstrat locul în cabinet mai mult decât oricare alt politician, în ciuda diferitelor scandaluri politice. Este cunoscută mai ales pentru reformele sale aplicate armatei germane, un exercițiu cu contracte de achiziții dubioase prin care firme de consultanță au plătit milioane de euro, în timp ce echipamentul supraevaluat nu și-a arătat eficiența.
Cu doar câteva luni înainte de renunțarea la funcția de ministru al Apărării în 2019, oficialii americani au constatat că forțele germane folosiseră telefoane mobile în timpul unui exercițiu al NATO, din cauza lipsei de echipamente radio criptate. Între timp, Bundeswehr a fost forțată să renunțe la pușca de asalt standard, când s-a descoperit că aceasta nu funcționa la temperaturi de peste 30° C. La un moment dat, soldații germani efectuau exerciții militare mai degrabă cu bețe de mătură decât cu arme.
Von der Leyen provine dintr-un mediu al Uniunii Europene care seamănă a aristocrație. Tatăl ei, Ernst Albrecht, a fost președintele CDU al Saxoniei de Jos, precum și unul dintre primii funcționari publici ai UE. Tânăra sa fiică părea nesigură în privința a ce-și dorea de la viitor. A studiat la patru universități diferite, valsând între arheologie, economie și medicină.
În 1978, s-a înscris la London School of Economics, trăind sub pseudonimul Rose Ladson și cu protecția Scotland Yard. Tatălui ei – care aproape a devenit cancelar după ce a primit sprijinul viitorului lider german Helmut Kohl – i s-a spus că Facțiunea Armatei Roșii intenționa să-i răpească fiica, atunci în vârstă de 19 ani. Rememorând timpul petrecut la Londra, ea a spus: „Am trăit mult mai mult decât am studiat”.
Anii ei rebeli s-au încheiat când i s-a acordat titlul de doctor în medicină la Hanovra în 1991. Cu toate acestea, un scandal a izbucnit în 2015 când s-a spus că aproape jumătate din disertația ei conținea materiale plagiate.
Ea a atins limita cea mai jos în politică în 2018, când chiar și Merkel a fost gata să renunțe la aliatul de odinioară, pe măsură ce politica de apărare a CDU a fost supusă unui control tot mai intens. Dar a existat o linie de salvare la Bruxelles. Von der Leyen și-a anunțat demisia din funcția de ministru al Apărării înainte de a fi confirmată numirea în funcția de președinte al Comisiei Europene. Faptul că Merkel s-a abținut de la votarea nominalizării sale arată cât de toxic devenise fosta ei adjunctă.
Unii de la Bruxelles suspectează că Emmanuel Macron își dorea un candidat slab pentru a-l putea modela – precum și continentul – după propria lui imagine. Asta ar putea fi o explicație. Liderii UE au vrut pe cineva care să pară plauzibil, dar care să fie ineficient în conducerea unei Comisii Europene pe care nu și-o doresc a fi prea puternică. Din acest punct de vedere, ea a fost candidata perfectă. Poate că acum, când Comisia nu reușește să facă față pandemiei, aceștia vor regreta decizia lor, analizând urmele haosului pe care l-a lăsat în urma ei. Și se pare că încă nu a terminat.🟦
