Ortodocşii îl sărbătoresc vineri pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din calendarul ortodox, ziua fiind marcată, potrivit tradiţiei populare, prin împodobirea caselor cu crengi verzi, care simbolizează renaşterea naturii.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini în Capadocia, în timpul împăratului Diocleţian, în secolul al IV-lea. Ajunge în slujba împăratului ca militar şi se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor începute în anul 303.
Aflat în preajma împăratului şi văzând cruzimea de care erau în stare persecutorii, Sfântul Gheorghe a mers de bunăvoie în faţa lui Diocleţian mărturisindu-şi credinţa în Hristos.
Uimit de curajul tânărului comandant, acesta l-a trimis la închisoare. A fost torturat, fiind trecut prin toate vămile muceniciei, cum se spune în relatarea martiriului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În toate aceste chinuri a dovedit un curaj şi o bărbăţie nemăsurată, păstrându-şi neclintită mărturisirea.
Înainte de a mărturisi că este creştin şi crede în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a vândut aurul, argintul şi hainele le-a împărţit săracilor; celelalte averi pe care le avea în Palestina a hotărât să le împartă, iar pe robi să-i elibereze.
Şi lepădând toată frica omenească, Sfântul Gheorghe a stat în mijlocul adunării, mustrând hotărârile cele fărădelege şi judecăţile cele nedrepte împotriva creştinilor şi mărturisind că Hristos este Unul Dumnezeu.
Sfântul Gheorghe i-a îndemnat pe cei care erau de faţă, împreună cu Diocleţian, ca ori singuri să cunoască adevărul şi să înveţe dreapta credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de dreapta credinţă să nu-i tulbure cu nebunia lor.
Împăratul a fost atât de mult afectat de curajul tânărului comandant al oştirii sale, încât nu a putut să vorbească, i-a făcut semn unuia dintre apropiaţi să-i răspundă.
Acesta, chemându-l mai aproape pe mărturisitor, l-a întrebat cine la îndemnat să vorbească cu atâta îndrăzneală. Răspunsul Sfântului Gheorghe a fost „Adevărul!”, i s-a pus atunci întrebarea: „Care este adevărul acela?”, iar Sfântul Gheorghe a spus: „Adevărul este Însuşi Hristos, Cel prigonit de voi” (Vieţile Sfinţilor).
Sfântul Gheorghe a îndurat tortura ridicând permanent rugăciuni la Hristos, care îi vindeca cumplitele răni, făcându-l desăvârşit sănătos, spre mirarea şi îngrozirea celor care zile în şir au asistat la chinurile sale. I s-a dat să bea şi o otravă cumplită, după care a rămas teafăr.
Răbdarea şi puterea rugăciunii sale cu care s-au săvârşit atâtea fapte minunate în timpul chinurilor sale, chiar şi învierea unui mort, au făcut ca unii dintre cei prezenţi să mărturisească şi ei credinţa Sfântului Gheorghe, primind astfel moarte mucenicească. Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, s-a convertit la creştinism.
În urma acestei mărturisiri făcută de soţia sa, Diocleţian a poruncit să li se taie capetele, atât sfântului, cât şi împărătesei Alexandra. Pe drum, împărăteasa, fiind foarte slăbită, şi-a dat duhul, iar Sfântul Gheorghe şi-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie 303.
În iconografie, Sf. Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Ipostaza ilustrează o legendă potrivit căreia Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena din provincia Libiei, terorizată de un balaur.
Reprezentarea sfântului biruitor simbolizează modelul de curaj în lupta cu diavolul.
În cele mai multe icoane, Sf. Gheorghe este reprezentat într-o mantie roşie, culoare tradiţională pentru un martir, dar şi ca războinic pedestru sau ca un conducător militar ţinând o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în mâna stângă.
În unele icoane Sf. Gheorghe apare însoţit de alţi doi sfinţi militari, Theodor-Tiron şi Dimitrie.
Credinţe şi superstiţii
Una dintre practicile răspândite în ziua de Sfântul Gheorghe este împodobirea casei cu plante, obicei care marchează renaşterea naturii. Plantele folosite variază în funcţie de regiune: în Muntenia se pun crengi de stejar sau de păr, în Transilvania se pun rug verde şi leuştean.
În Banat, casele sunt împodobite cu rug sau cu frunză de fag sau gorun.
În tradiţia populară se consideră că aceste simboluri vegetale au rol în protejarea gospodăriei de acţiunea spiritelor rele, spune analist-etnolog Ania Moldoveanu.
De asemenea, oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, ca să fie sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor.
Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el este cinstit de toată lumea. Se mai spune că cine doarme în această zi ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.
Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. În această zi se adună de pe câmp plantele medicinale care se păstrează peste an.
Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat, iar dacă e ploaie se va face grâu şi fân, potrivit credinţei populare.
Peste un milion de români îşi serbează onomastica joi, de Sfântul Gheorghe
Potrivit Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, peste 680.000 de bărbaţi şi peste 380.000 de femei poartă numele Sf. Gheorghe sau derivate ale acestuia.
Astfel, cei mai mulţi bărbaţi poartă numele Gheorghe – 465.209, apoi George – 156.550.
De asemenea, la bărbaţi mai sunt întâlnite numele Georgel – 12.750, Georgică – 5.459, Gheo – 2, Gheorge – 48, Gheorghiţă – 22.142, Ghiorghe – 4.151, Ghiorghi – 1.301, Ghiorghiţă – 1.727, Ghiţă – 4.482, Gicuţă – 78, Gică – 5.216, Gigel – 6.146, Giorgică – 559, Gyüri/Gyuri – 39.
La prenume feminine, cele mai multe sunt Georgiana – 151.851, apoi Georgeta – 123.996.
Româncele mai au şi prenumele Georgica – 1.556, Geta – 14.788, Getuţa/Getuta – 484, Gheorgeta – 48, Gheorgheta – 126, Gheorghiţa – 27.871, Gherghina – 17.844, Ghiorghina – 187, Ghiorghiţa – 1.815, Ghiţa/Ghita – 427, Gica – 6.272, Gicuţa/Gicuta – 881, Gina – 21.447, Giorgeta – 830, Giorgiana – 10.254, Giorgica – 169.
