Weekendul trecut, șeful Republicii Cecene și-a tachinat audiența Telegram de 2,4 milioane de persoane cu un videoclip de 98 de secunde în care a subliniat că a devenit cel mai longeviv guvernator al Rusiei și a remarcat, nu în premieră, că a rămas „prea mult” în funcție. Ramzan Kadîrov și-a retras apoi declarația, dar scurtul clip a provocat o nouă rundă de speculații legat de ceea ce ar putea urma pentru conducătorul Ceceniei. Într-un eseu pentru site-ul Meduza, analistul politic și de securitate Harold Chambers încearcă să-și dea seama ce s-ar putea alege de regimul Kadîrov.
<< Într-un videoclip difuzat noaptea târziu, pe 3 septembrie, lordul războinic al Ceceniei, instalat de Putin, Ramzan Kadîrov, se presupune că și-a anunțat retragerea din funcția de guvernator al republicii. Clipul a stârnit instantaneu un val de neîncredere. Trei zile mai târziu, Kadîrov a renunțat la declarația sa, susținând că pur și simplu testase opinia publică cu afirmația sa anterioară.
Istoricul lui Kadîrov în a sugera propria pensionare demonstrează lipsa de substanță a acestor declarații. El a mai vorbit despre demisie de mai multe ori, ridicând problema în 2013, 2015, 2016, 2017 și 2019 și negând zvonurile de la începutul lui 2020 – în tot acest timp rămânând în funcție.
La scurt timp după ce videoclipul de sâmbăta trecută a fost postat, trei surse diferite au confirmat plecarea iminentă a lui Kadîrov pentru jurnaliştii site-ului Meduza şi Vyorstka. Aceste surse, care par a fi apropiate de administrația prezidențială, Ministerul Apărării și Consiliul Federației, au explicat că vechiul conducător al Ceceniei se va transfera la conducerea Rosgvardia (Gărzda Națională a Rusiei) și, în cele din urmă, îl va înlocui pe directorul Viktor Zolotov. Adam Delimkhanov, vărul lui Kadîrov care servește în prezent în Duma de Stat, ar urma să vină ca șef interimar al Republicii Cecene.
Având în vedere sursele excelente ale acestor site-uri, este clar care narațiune pare mai fiabilă și demnă de luat în considerare.
Plecarea lui Kadîrov din funcția de guvernator ar fi cu siguranță o consecință neașteptată a invaziei Rusiei în Ucraina. În mod realist, sfârșitul mandatului său este la câțiva ani distanță, când fiul său cel mare ar putea fi gata să-i ia locul.
Această schimbare de personal ar avea mai multe implicații, reverberând prin instituția politică a Rusiei, amenințând coeziunea organizațională a Rosgvardiei și accelerând tranziția birocratică în Cecenia.
Dacă Kadîrov va fi promovat vreodată în funcții federale, ar sugera nemulțumirea lui Putin față de elitele sale de la vârf. Relația strânsă a președintelui rus, adesea caracterizată ca paternă, cu lordul cecen al războiului depășește încrederea acestuia în alți înalți oficiali ai Kremlinului. Acest lucru a fost evident în autonomia largă acordată lui Kadîrov pe cheltuiala altora. Relația apropiată cu Putin și nebunia rezultată din asta l-au înstrăinat pe liderul cecen de alte persoane din clasa conducătoare.
Cu toate acestea, invazia din februarie a permis administrației lui Kadîrov să-și spele reputația în rândul politicienilor federali. Membrii Dumei și oficialii prezidențiali laudă acum acțiunile conducerii Ceceniei. Această primire îmbunătățită a oficialilor ceceni a fost probabil forțată, ordinul venind chiar de sus. Dacă și cum o astfel de reacție poate fi susținută în condiții de interacțiune sporită este ceva îndoielnic, deoarece Kadîrov și subalternii săi nu au fost niciodată populari la nivel național. Această antipatie este și mai puternică în serviciile de securitate ale Rusiei.
În Garda Națională a Rusiei, kadîrovii (forțele loiale lui Ramzan Kadîrov, în mare parte gărzi naționale) sunt un element exploziv; extinderea implicării acestora (în funcții de conducere) ar risca să destabilizeze întreaga organizație. Deși Kadîrov a fost promovat la gradul de general-locotenent Rosgvardia pe fondul luptelor date de forțele sale pentru a captura uzina metalurgică Azovstal din Mariupol, el este considerat pe scară largă ca fiind un farsor, nu un comandant adevărat – o realitate reflectată simbolic în bocancii săi militari Prada.
Introducerea lui Kadîrov la conducerea Gărzii Naționale i-ar oferi, de asemenea, o oportunitate de a-i coopta în cele din urmă pe mulți dintre înalții oficiali de securitate care i s-au opus de când l-a înlocuit pe Alu Alkhanov ca președinte al Ceceniei în 2007. O mare parte din acest sânge rău provine din al Doilea Război Cecen, când oficialii federali de securitate au servit ca patroni pentru diferiții războinici ceceni aliați cu Rusia. Prin eliminarea celorlalți lideri paramilitari, Kadîrov și-a înstrăinat sponsorii.
Astăzi, adversarii din agențiile federale de securitate reprezintă cel mai mare pericol pentru supraviețuirea lui Kadîrov într-o Rusie post-Putin; de ceea este vital pentru el să neutralizeze această amenințare.
În cazul în care Kadîrov avansează în Garda Națională, probabil că i-ar promova pe generalii Alibek și Șarip Delimkhanov, care dețin în prezent funcții de conducere în ramurile Rosgvardia din Caucazul de Nord și, respectiv, Cecenia. Această mișcare l-ar asigura că are niște acoliți de încredere care să-l ajute în timp ce navighează prin ape noi, turbulente.
Chiar înainte de invazia din februarie, armata personală a lui Kadîrov se înstrăinase de colegii din Garda Națională. În 2021, de exemplu, mai mulți kadîrovi au încercat să trișeze în drumul lor spre beretele purpurii, simbolul statutului de elită al Rosgvardiei. După ce tentativa a dus la un scandal, iar una dintre fundațiile lui Kadîrov i-a recompensat pe trișori cu mașini Mercedes, Garda Națională și-a schimbat mediul de testare adăugând monitorizarea video.
După declanșarea invaziei, au existat fricțiuni aproape constante între trupele cecene Rosgvardia și compatrioții lor, în mare parte din pricină că gărzile naționale cecene au fost însărcinați cu prevenirea dezertărilor. Cu alte cuvinte, au avut ordin să-și împuște camarazii. Există, de asemenea, numeroase informații despre presupuse ciocniri între trupele de kadîrovi și cele buriate din cauza „drepturilor de jefuire”. Când nu-și ținteau compatrioții, forțele lui Kadîrov ar fi stat cu mâinile în sân, lăsând luptele dificile pe seama altora.
Este suficient să spunem că Kadîrov și armata sa sunt antipatici atât în rândul conducerii Rosgvardia, cât și în rândul simplilor soldați.
Dacă mai multe trupe ale lui Kadîrov vor intra în funcțiile de conducere ale Gărzii Naționale, practicile de represiune normalizate în Cecenia se vor răspândi treptat, devenind mai comune și mai severe la nivel național. Caucazul de Nord a servit de mult timp ca un teren de testare pentru diferite strategii de a oprima publicul larg.
Schimbarea statutului lui Ramzan Kadîrov și Adam Delimkhanov ar provoca un efect de domino al înlocuirilor în întregul guvern cecen, accelerând o perioadă de tranziție deja începută. În timp ce noua generație de birocrați, formată din copiii înalților funcționari, nu este încă pregătită să preia mandatul, generația de mijloc, deja la locul de muncă, va avansa.
În centrul acestei avansări nu se află guvernarea Ceceniei, ci scaunul lui Adam Delimkhanov în Duma de Stat – un rol crucial atât în ceea ce privește vechimea, cât și responsabilitatea informală de a servi ca intermediar cu autoritățile federale.
Cea mai presantă întrebare este dacă mutarea lui Kadîrov la Garda Națională ar destabiliza însăși Cecenia. Riscul este probabil scăzut, deoarece Kadîrov ar rămâne probabil în Cecenia și ar călători la Moscova numai atunci când este necesar, ceea ce deja face.
Dacă ar renunța la titlul de guvernator, Ramzan Kadîrov ar păstra o influență puternică asupra afacerilor locale. Chiar și pe fondul zvonurilor despre transferul său, Kadîrov a rămas concentrat pe pericolele de acasă, semnalând îngrijorarea privind informațiile recente despre reînnoirea insurgenței. Orice s-ar întâmpla, stăpânirea lui asupra Ceceniei nu se va evapora.>>
