Președintele Klaus Iohannis și-a semnalat intenția de a deveni următorul șef al NATO și de a conduce cea mai importantă alianță militară din lume.
Premierul olandez în exercițiu, Mark Rutte, este favoritul pentru rolul de următor secretar general al NATO, când Jens Stoltenberg va pleca, în octombrie. Băieții mari, Franța, Germania, Marea Britanie și SUA, îl sprijină. Și brusc, joi, a apărut știrea Bloomberg și POLITICO că liderul român intră și el în joc.
Cum așa? Atâta încredere, atâta îndrăzneală, atâta strategie. România consideră că este pregătită să conducă alianța militară formată din 31 de membri în cel mai dificil moment din istoria sa.
Klaus Iohannis este persoana potrivită pentru job.
Domnul Rutte are punctele sale bune și susținători importanți, dar este nepopular în Est din cauza opoziției Olandei față de aderarea României și Bulgariei la Schengen, zona fără granițe pentru țările UE, invocând corupția și criminalitatea. Țările de Jos sunt laxe în raport cu standardele NATO în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare. Jens Stoltenburg este de încredere, serios și occidental. Rutte este mai mult sau mai puțin la fel, doar că mai rău.
NATO nu are nevoie de mai rău.
Nu știm ce efect a avut această ofertă de ultimă oră în spatele ușilor închise, dar dacă domnul Iohannis ar deveni șeful NATO, ar aduce o nouă perspectivă și talent alianței militare și ar arăta că este serios în ceea ce privește apărarea colectivă.
Căci cine poate înțelege mai bine necesitatea articolului 5 (un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor) decât o țară care a petrecut aproape jumătate de secol închisă în Pactul de la Varșovia condus de sovietici?
Klaus Iohannis este amestecul perfect de Vest și Est. Născut în minoritatea etnică germană din România și cu legături cu Germania, el gândește ca un occidental: este pragmatic, logic și rațional, dar înțelege Estul într-un mod în care niciun politician din Europa de Vest nu poate.
Mai mult decât atât, minoritatea etnică germană căreia îi aparține a suferit teribil sub sovietici: mii de oameni au fost deportați în Siberia doar pentru că aveau nume germane. Sute de mii de germani au emigrat în Germania de Vest în timpul comunismului, vânduți statului german de liderul comunist Nicolae Ceaușescu, dar nu și domnul Iohannis. A rămas în Sibiul natal, s-a căsătorit cu o româncă și a devenit primar al Sibiului din 2000 până în 2014. Apoi a urmat o carieră la București și a fost ales președinte.
Să nu uităm un lucru: Problemele NATO sunt pe flancul său estic, nu undeva în Ardeni. Aici, la Marea Neagră, țările simt nevoia de protecție, simt amenințarea invaziei și cunosc cel mai bine istoria. Rusia a înghițit aceste țări la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și le-a cufundat în diferite nuanțe de dictatură. România a fost una dintre cele mai rele, sub Ceaușescu. Domnul Iohannis, fost profesor de fizică la liceu, știe bine acest lucru.
Spania, Luxemburg și Țările de Jos nu cheltuiesc cei 2% din PIB conveniți pentru apărare. Pur și simplu nu le este frică de ruși (în ciuda câtorva execuții de dizidenți ruși în Spania, în ultima vreme) așa cum le este românilor și polonezilor. Mai bine nemții ca dușmani decât rușii ca prieteni, mi s-a spus când m-am mutat în România, în anii 1990.
Iohannis, în vârstă de 64 de ani, vorbitor impecabil de germană și engleză, cu maniere impecabile și cu o serioasă înțelegere a amenințării și fricilor, este, de asemenea, diplomat și rece. Îmi imaginez că știe cum să transmită aceste sentimente aliaților occidentali. El este aliatul lor cel mai de încredere din Est.
Oricare ar fi defectele sale (detractorii spun, curios lucru, că nu este suficient de român, deși este nedrept), de când a preluat mandatul prezidențial, în 2014, locul României ca aliat solid european și occidental nu a fost niciodată pus la îndoială.
El reprezintă ochii Occidentului în Orient și vocea Orientului în Occident. Este un european, un occidental. Este ceea ce are nevoie NATO tocmai acum.
