Spre deosebire de mulți alți lideri politici, Donald Trump, o creatură de showbiz prin excelență, are o calitate aparte: poate fi decriptat direct din declarațiile publice pe care le face.
Nu este chiar simplu precum sună, având în vedere că se contrazice des și rapid. Nu este chiar simplu precum sună, având în vedere că nu rareori ceea ce spune frizează infantilismul.
E drept, nu tot ceea ce a zis Donald Trump a devenit și realitate – nu a oprit războiul din Ucraina în 24 de ore; tarifele impuse lumii nu mai pot merge înainte așa cum visase Trump, căci au fost declarate ilegale; în fine, el și oameni din cabinetul pe care îl conduce s-au dovedit mai adânc implicați în afacerea Epstein decât lăsaseră să se înțeleagă.
Totuși, chiar dacă există cazuri, precum cele trei de mai sus, în care deznodământul ideilor lui Trump a fost diferit de așteptările create de Trump, ceea ce merită reținut în esență e faptul că de prima fază Donald Trump tot s-a achitat – omul chiar a acționat după cum spusese:
- A încercat să facă rapid pace în Ucraina, dar schilodind Ucraina (motiv pentru ca s-a și blocat pe parcurs).
- De impus, tot a impus tarifelele, în ciuda avertismentelor că sunt și ilegale, și dăunătoare chiar Americii. Și că au toate șansele să pice în instanta.
- A dat drumul la dosarele Epstein, deși a dat drumul doar la jumătatea aparent ușor mai benignă pentru el (iar din această jumătate, unele elemente au suferit dubioase editări).
Fie și numai aspectele enumerate mai sus sunt de natură să ilustreze două lucruri despre Donald Trump:
- Că trebuie luat în serios atunci când vorbește public, indiferent cât de neserios pare ceea ce el rostește public.
- Că trebuie avut în vedere faptul că Donald Trump trăiește într-un univers paralel cu realitatea, tinde să își creeze o lume imaginară și, pe baza a ceea ce conține lumea lui imaginară, ia decizii și inițiază acțiuni în lumea reală. Consecințele împletiturii trumpiste a imaginarului cu realul sunt cum nu se poate mai dezastruoase. Și s-a putut vedea asta cel puțin în cele trei spețe enumerate mai sus – Ucraina, tarife, Epstein.
Problema și mai delicată este aceea că Donald Trump merge până foarte departe cu scleroza intelectuală, extinzând chiar și asupra războiului din Iran acest abuz al basmului pe care-l născocește mintea sa.
Faptul că președintele SUA urma să-și implice țara într-un conflict de proporții fusese evident de ceva vreme, iar asta grație tocmai declarațiilor sale publice.
Faptul că nu știe ce vrea de la acest război, la fel, a devenit rapid limpede tot din declarațiile sale publice, declarații în care s-a contrazis ca un apucat.
Faptul că este de un infantilism criminal a devenit clar ca lumina zilei tot din afirmațiile sale. Infantilismul fiind demonstrat de punerea semnului de egalitate între Venezuela și Iran; între ayatollahi plus gardienii revoluției, pe de o parte, și Delcy Rodríguez, pe de alta; între Caraibe și Orientul Mijlociu; între impactul pe plan global al geografiei din proximitatea Venezuelei și al celei din proximitatea Iranului.
Este înspăimântător să îl auzi pe președintele Americii declarând că în Iran vrea pe cineva ca Delcy; că în Iran vrea orice conducere, fie ea și teocratică, fie ea și nedorită de iranieni, atâta vreme cât această conducere va fi aleasă de el și va fi o marionetă a lui; că prețul carburantului poate să tot crească în SUA (deci cu atât mai indiferentă îi este criza energetică de pe celalalte continente, o criză energetică deja în plin avânt).
Este înspăimântător să îl auzi pe Trump vorbind astfel tocmai întrucât chiar crede lucrurile astea și,.după cum se poate lesne observa, chiar acționează în direcția asta.
După doar o săptămână de război în Iran, Donald Trump prezintă caracteristicile esențiale ale uneia dintre cele mai ambițioase lebede negre ale istoriei.
Conflictul pe care l-a declanșat imaginația lui în lumea reală a atras în siajul său, chiar înainte de a fi împlinit o săptămână, zeci de țări și a aruncat în aer piețele globale.
- SUA și Israel bombardează Iranul.
- Israelul a invadat și Libanul, unde criza umanitară e în plină desfășurare și în următoarele zile s-ar putea amplifica înfiorător.
- Iranul atacă Israelul, dar atacă și țările din Golf, după cum a țintit și teritorii din Europa.
- Rusia selectează ținte pentru bombardamentele efectuate de Iran.
- Ucraina, aflată în plin război cu Rusia, ar putea trimite în Orientul Mijlociu specialiști în războiul dronelor și ar putea trimite echipamente de luptă anti-dronă.
- Franța implică un portavion, iar Marea Britanie, chiar și Spania își implică marina de război.
- NATO interceptează proiectile iraniene și își reconfigurează postura defensivă.
- Statele din Asia sunt sub presiunea infernală a prețurilor și penuriei de carburanți.
- O zonă din Azerbaidjan a fost atinsă.
- Eventuala implicare a kurzilor pe post de carne de tun care să înlocuiască prezența unor trupe americane la sol în Iran, pentru a forța schimbarea de regim la Teheran ar putea spori presiunea pe coeziunea statului iranian și ar putea realimenta spaimele tradiționale ale Turciei eventual și pe ale Irakului.
- Terorismul global va cunoaște o inevitabilă recrudescență (link la.final).
- Stivele de civili morți se acumulează în Iran și Liban, căci, ca întotdeauna, loviturile chirurgicale nu sunt 100% chirurgicale. Iar în restul lumii, pe civilii mai norocoși de acolo războiul lui Donald și Bibi îi va taxa prin atentatul la puterea de cumpărare și, pe alocuri, prin spectrul recesiunii și al degradării stabilității politice.
Formula “războiul din Iran” devine rapid tot mai înșelătoare întrucât, în doar câteva zile, aventura americano-israeliană din Iran a încetat să se mai reducă doar la Iran.
Lumea în care trăim a devenit peste noapte simbolul unei jungle în care mușchiul face legea, iar legea nu mai prea are ce face.
Iar bomba a fost amorsată de un președinte american care trăiește în lumea lui, dar acționează în lumea noastră; de un președinte american lipsit de discernământ deopotrivă în ceea ce privește realitățile din propria țară și cele din lumea largă.
Nemiloasă și cinică, istoria ne învață că Donald Trump nu este ceva unic și nici nu face ceva cu totul nou. Ca atâția alți nenorociți care l-au precedat în istoria umanității, încercând să modeleze lumea reală după lumea din imaginația lor, Donald Trump este doar unul dintre nefastele accidente recurente care inițiază combustia totală.
Și, apropo, în tot acest puzzle al unei lumi ajunsă pe marginea prăpastie, apostolul păcii, Donald Trump, tocmai a mai produs un anunț de zile mari: „Cuba va cădea destul de curând, apropo, fără legătură cu subiectul, dar și Cuba va cădea”.
Președintele păcii se hrănește copios din conflicte !
- PS: Așa, ca o paranteză, dat fiind contextul: Într-adevăr, România a fost “inspirată” din cale-afară să fie reprezentată de președintele ei la chermeza inaugurării Consiliului Păcii. A fost un demers de politică externă al Cotroceniului, care trădează, din păcate nu în premieră, o maturitate și un simț al istoriei demne de vitalitatea cadaverică a unui fazan împăiat.
https://universul.net/trump-a-dezlantuit-intr-adevar-iadul-insa-nu-doar-in-iran/
