Al doilea val al pandemiei face curățenie în șopronul care dădea pe dinafară de dezinformări care mai de care mai demne de bancurile cu Bulă.
Pandemia intră în casele noastre fără să mai bată la ușă și fără să întrebe cine, cât și ce crede în și despre ea. Dacă aruncăm o privire cât de frugală la ce se întâmplă și în Europa, înțelegem că șansa de a fi scutiți de complicații, în următoarele săptămâni, este la fel de grăsună ca probabilitatea ca după ziua de luni să urmeze cea de marți.
Responsabilitatea îndiguirii viiturii de Covid-19 nu mai este de multă vreme doar în ograda autorităților, nici în România, nici în Franța, Marea Britanie, Germania ș.a.m.d. De altfel, nu a fost nicio clipă o sarcină care să cadă integral în cârca guvernelor, deși tare tentantă a fost această amăgire.
Cine expulza pandemia în dimensiunea non-existenței, argumentând că nu știe pe nimeni bolnav, până azi cu siguranță a auzit de prieteni sau cunoștințe ale cunoștințelor care au făcut un stagiu prin spital ori de-a dreptul pe secția de Terapie Intensivă.
Cine s-a tot dus la culcare lunile astea cu gândul la conspirații-monstru privind originea și obiectivul secret al pandemiei de Sars-CoV-2, azi are șanse reale să-și vadă perspectiva diluată ca un șpriț prost. Apoi, cine se obișnuise să facă mișto de purtătorii de mască, azi cu siguranță s-ar duce și la WC cu ea, cam ca Dan Bittman, surprins agale cu „botnița” când cumpăra măsline, deși se dăduse în stambă că face surf pe valurile pandemice. Iar în curând, cine gâdila rațiunea, știința și bunul simț pentru a le face să renege virtuțile vaccinării în general, va fi o prezență obișnuită la cozile pentru vaccinarea anti-Covid. Până la urmă, forul interior și atavica obsesie a autoconservării vor face din numeroși conspiraționiști, sceptici de bulevard și cinici de mâna a doua niște bătăuși care gonesc ca iepurii atunci când aud cântul girofarului ce le vestește apariția poterei.
Prin urmare, este de așteptat ca, după o vară în care unii se umflau în pene cum că le-ar ști ei pe toate în materie de obscure dedesubturi pandemice, gradul de conformare a populației la recomandările și restricțiile impuse de autorități să crească. Sigur, ar fi fost de dorit ca lucrul acesta să se fi petrecut din oficiu și până la violenta reaprindere a flăcării, dar nu e România singura țară în care uneori trebuie să și dai cu capul de perete pentru a înțelege, fără comentarii, că o astfel de prostie doare și se poate lăsa cu sânge, echimoze, amețeli.
Cu alte cuvinte, așa cum virusul însuși capătă mutații în călătoria lui de la un individ la altul, este de așteptat ca și emoția publică să treacă, în perioada următoare, printr-un proces similar. De la emoția care i-a făcut pe unii să chestioneze orice în dosarul Covid, până în punctul acela penibil în care să se încoloneze, în Piața Victoriei, pe Facebook ori Whatsapp, în spatele unei videochatiste și a televiziunilor și site-urilor patronate de bandiții neamului, se va trece la emoția „curată” și adecvată contextului, născută din teama infectării personale.
Însă ce iei pe mere, adesea dai pe pere. Statul, societatea civilă și bunul simț nu vor scăpa de tranșee. Nu este loc de pauză. Bătălia pentru adevăr nu va dispărea cu totul, dar dinamica pandemiei o va face să treacă în sfârșit într-un plan ușor secund, principalele forțe trebuind a fi mutate în câmpul sanitar, al luptei fără precedent cu domolirea răspândirii Covid-19.
Ceea ce ni se înfățișează deja la orizont nu e deloc promițător și ne va face cât de curând să pricepem cât se poate de clar că până acum prea mulți adulți s-au jucat de-a pandemia precum fetițele de cinci ani cu Ken & Barbie. Nu va mai fi cazul de vreun joc. Nici dacii, nici moaștele, nici recursul la poveștile lui Nostradamus nu vor mai avea harul de a ne lumina cu privire la viitor.
Masca, distanțarea socială, grija autentică față de noi înșine și față de cei din jur, ca și spălatul pe mâini ca sport național și amânarea chefurilor de toate zilele au azi ocazia, mai mult ca oricând în ultimele 10 luni, să cucerească terenul care păruse definitiv pierdut. Nici noi, nici americanii, nici confrații europeni, nimeni nu are altceva de făcut decât să ia problema în serios la nivelul la care nu o făcuse niciodată până acum.
O dată, pentru a putea gestiona povestea propriu-zisă a pandemiei, limitând pe cât posibil costurile (deși marja de manevră e azi mult limitată).
Iar a doua oară, pentru a putea administra și celelalte nevoi ale oricărei societăți normale. Nevoi care nu sunt niciodată puține, iar în România sunt chiar foarte multe.
Am scris recent că între amânarea alegerilor parlamentare și organizarea lor militez pentru a doua opțiune. Îmi mențin liniștit punctul de vedere și azi, când tainul pandemiei e unul tot mai greu.
Americanii, model de democrație și contra-model de bilanț Covid, nu au sacrificat acest exercițiu fundamental pe altarul prostiilor făcute de Administrația Trump în pandemie. Au avut alegeri pentru că au priceput fără echivoc faptul că imperativul scrutinului derivă automat din dinamica democrației și provocarea uriașă pe care o presupune administrarea unei societăți. Eu zic că modelul românilor care aspiră la normalitatea clădită pe libertate și democrație trebuie căutat peste ocean, iar nu în lugubra vecinătate estică a țării.
Și mai cred că, dincolo de eventuale sincope în acțiunea guvernamentală ori a instituțiilor din teritoriu, un aport criminal la dezastruoasa resuscitare a Covid-19 l-a avut retorica unor partide ca PSD și Pro România, că veselia cu care virusul intră mai nou în casele românilor are la origine haosul provocat de Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, instituții care nu au făcut decât să potențeze elanul sinucigaș al celor mai vulnerabili la manipulare dintre cetățeni.
Din aceste motive, e tot mai clar că România are nevoie de o limpezire cât mai rapidă a apelor politice, iar alegerile sunt unicul instrument la care se poate recurge.
În fine, aș adăuga faptul că e necesară deschiderea unei discuții profunde pe tema toxicității unor vectori mass-media care au propagat și adâncit meschinăria politicienilor care au pus părți ale populației pe pista greșită.
Antena 3 și tot ce mișcă în presa românească în siajul agendei sale ar trebui să iasă din pandemie cu o infecție pe care nici cel mai vizionar tratament să n-o mai poată vindeca. Dar fie și pentru acest lucru trebuie să începi de undeva. Iar acel start nu poate avea alt substitut decât alegerile parlamentare și prelungirea acelui moment electoral printr-o lipsită de timiditate acțiune de decredibilizare și schilodire economică – a postului, site-urilor din siajul său și a finanțatorilor care-i îngrașă perfuzia.
Minunat, total de acord cu ce ati spus, inclusiv cu indemnul pt eliminarea Antenelor- instrumentul al dracului de efficient al celui mai toxic si mai cinic personaj negativ din prapadita asta de tara – D Voiculescu, cel care ne-a facut atata rau cat nu au reusit toti dusmanii romanilor la un loc! Dar cum ii iei din fata televizoarelor pe milioanele de spalati pe creier, neavand ce le pune in loc? Vezi ce se intampla la Realitatea unde o parte din hoti vor sa fie albiti doar pt ca erau in competitie cu alta clica de snapani…
Sa speram ca dupa ce se duc dracului prin votul nostru, psd-istii nu vor mai avea cum sa opreasca o curatenie si o reasezare a lucrurilor! Doamne ajuta si iesiti masiv la vot!!!