Alegeri în 6 decembrie sau amânarea lor?

Foto: INQUAM/Octav Ganea

Da, alegeri, nu amânarea lor!

Sigur că printre argumentele pro trebuie menționat acela că și alte state lovite de Covid au făcut tot ce s-a putut pentru a-i da o șansă acestui fundamental exercițiu democratic, chiar dacă el are loc în condiții excepționale. Este un argument necesar, însă, e drept, nu și suficient. Până la urmă, nu tot ceea ce e valabil într-o țară poate fi de actualitate, în mod automat, în alta. Iar când vorbim de organizarea de alegeri parlamentare, numai lipsă nu ducem de motive „locale”.

Comunitatea experților în sănătate publică avertizează ca fenomenul Covid-19 este unul cu care va trebui să conviețuim pe termen destul de lung. Într-un fel sau altul, viața socială trebuie să meargă înainte, aspirând la o dinamică pe cât posibil apropiată de tot mai „vechea” normalitate. La fel și viața economică a țării, la fel și cea politică. 

Chiar dacă nu este un secret pentru nimeni că unele partide vor aproape cu orice preț să avem alegeri în 6 decembrie, iar altele amânarea lor, organizarea scrutinului parlamentar nu are totuși numai valențele subiective ale uneia dintre părțile interesate, recte partidele. Altfel spus, dezbaterea nu trebuie închisă înainte de a identifica și interesele celorlalți actori relevanți din România: cetățenii și companiile. Prin urmare, care dintre cele două scenarii i-ar avantaja și care nu pe aceștia din urmă? 

Funcționarea Parlamentului, în aritmetica moștenită de la scrutinul din 2016, s-a dovedit, în ultimul an, neverosimil de precară. Cu tendințele ei veritabil discreționare, majoritatea existentă a fost preponderent una toxică. Din nefericire, România nu are de gestionat „doar” problematica asociată Covid-19, una care, în esență și în condițiile unui mediu politic mai sănătos, ar fi putut trece mai degrabă ca o operațiune tactică. Având în vedere unde ne aflăm după trei ani de guvernare PSD-ALDE, e limpede totuși că avem pe agendă o groază de alte restanțe care sunt de ordin strategic. E nevoie de ample reforme legislative, constituționale, administrative și economice. Cu cât vor fi amânate mai mult, cu atât tainul perceput de un asemenea scenariu va fi mai mare. Și nici măcar Covid-ul, în România cel puțin, nu e o sarcină care să necesite răspunsuri pur tactice.

Neajunsul este că tot ceea ce implică abordări de ordin strategic depinde de o funcționare cât mai aproape de ireproșabil a Parlamentului, a relației dintre acest organism și Guvern, ca și cu societatea civilă (în acest din urmă caz, relația impune în primul rând o legitimitate inatacabilă). 

PSD și arcul cu care deține majoritatea în actualul Legislativ au demonstrat fără echivoc că buna credință și interesul public sunt ultimele capitole la care se pot considera campioni. Obstrucționează guvernul mult dincolo de orizontul acceptabil în jocul politic. Beneficiază de aportul cu substrat politic al unor instituții teoretic apolitice, iar asta într-o măsură care nu rareori aduce atingere stabilității și securității țării. Curtea Constituțională și Avocatul Poporului sunt cele mai notorii instituții aflate buzunarul forțelor care compun majoritatea parlamentară de la finele lui 2016 încoace, iar pandemia a limpezit și mai mult apele, din acest punct de vedere. Oricum, niciun scrutin, cât de prost ar fi el organizat, nu ar putea băga în groapă, trimite la ATI ori spăla pe creier atâția oameni pe cât au reușit, vara asta, Curtea Constituțională, Avocatul Poporului și liderii PSD ori de pe orbita lor, fie prin decizii criminale, fie prin mesaje publice iresponsabile și lipsite de scrupule.

Apoi, criza sanitară este totodată și incubatorul unei potențial adânci crize economice, iar pe parcursul ultimelor luni actualul Parlament, controlat de actuala majoritate, a demonstrat un apetit nesățios pentru promovarea unor legi capabile să înghită bugetul ca o gaură neagră. Dacă în acest al doisprezecelea ceas, reprezentat de ultimele șapte luni pandemice, Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, PSD, Pro România și schijele ALDE din Parlament ar fi jucat cinstit, poate că scenariul amânării parlamentarelor s-ar fi putut contura în termeni mai puțin dubitabili, stranii și periculoși. Dar forțele respective au pierdut definitiv acest tren, iar nenorocirea este că perdantul cel mai năpăstuit nu sunt ei, ci țara cu interesele căreia au făcut scamatorii. 

Nu ai cum să îi suspectezi de altceva decât că se agață de funcții, privilegii, de butoanele puterii, de speranța că vor mai păcăli o dată și de altele asemenea, atunci când vezi cum, de la București, la Timișoara, învinșii PSD în alegerile locale au tocat o lună din viața tuturor subminând validarea noilor primari, gripând activitatea noilor administrații locale într-un moment crucial. Nu poți suspecta oameni precum Gabriela Firea de altceva decât goana după satisfacerea interesului personal, când vezi cu cât cinism se agață femeia asta de funcții, pozând agresiv într-o ingenuă cruciată și pupătoare de moaște.

Probabil ca nevasta lui Pandele va rămâne în analele democrației prin anunțul „creștinesc” că și-a preluat biroul senatorial cu peste o lună înaintea organizării alegerilor. Dar, na, ăsta unul dinte cele mai firave păcate comise de nescrupuloasa icoană a politicii social-democrate. 

Cu riscul de a fi etichetat ca militant înainte de a fi jurnalist (până la urmă, nu m-am apucat de presă doar ca să descriu culoarea unei case, ci în primul rând ca să aflu, să înțeleg și să explic ce se găsește înăuntru), o spun răspicat: organizarea alegerilor parlamentare în 6 decembrie este mai mult decât necesară!

Sigur că există pârghii de a reduce riscul infectării în timpul campaniei electorale și în cursul procesului de votare. Iar aici ar trebui să joace un rol nu doar autoritățile însărcinate cu asta, ci și toți cei care, cu experiența serilor petrecute în Piața Victoriei, înțelegem că România nu mai are timp să piardă vremea. Că în țara asta pe lângă pericolul Covid încă ne pasc multe alte posibile complicații care în cazul altor state nu atârnă ca drobul de sare. Și că pletora de riscuri asociate Covid, fie de ordin sanitar, fie economic ori politic nu vor fi decât potențate de conservarea no man’s land-ului din Parlamentul de la București. 

Dar dilema dacă e oportun ori ba să ai scrutin parlamentar în timpul valului doi de Covid-19 e rezolvată tocmai de actorul politic la care te-ai fi așteptat cel mai puțin, având în vedere comportamentul de până acum al acestuia – PSD.

O contribuție esențială în acest sens o are tocmai compoziția eterogenă a listei de candidați pentru parlamentare rezultată din magiile făcute de bagheta lui Marcel Ciolacu. Poate că jocul extremelor de pe lista cu pricina prezintă uneori accente grotești, dar, iată, oferă un nesperat ghid într-o chestiune cum nu se poate mai sensibilă.

Fostul luptător K1, Daniel Ghiță, deschide lista social-democraților la Camera Deputaților. Cu un discurs pe tema Covid-19 a cărui textură aduce de departe cu cea a putregaiului, viitorul deputat Ghiță scrie compuneri pe Facebook din care aflăm, ca de la propaganda rusă, că românii sunt „manipulați de niște găști, care plătesc bani grei și duc campanii antiromânești”, că autoritățile profită de pandemie pentru „instaurarea fricii”, că ne crapă țeasta de la „suprimarea religiei creștin ortodoxă”, că purtarea măștii „scade imunitatea” și – ce mai! – că restricțiile impuse în pandemie sunt „un plan diabolic de dezumanizare”.

Nu-i greu de priceput că dacă un doctor s-ar ocupa de tine respectând „Tratatul de medicină” conceput de luptătorul Ghiță din PSD, ai ajunge rapid pe masa rece a medicului legist. Cert este că, dacă ai respecta „îndrumarul” lui Daniel Ghiță, n-ai mai vota în 6 decembrie pentru că, foarte probabil, fie ai fi mort, fie la Terapie Intensivă, fie prea lovit de Covid ca să mai ieși din casă ori să-ți mai ardă de altceva decât de doza de Azitrox ori Redemsivir.

Dar, cum ziceam, lista PSD pentru parlamentare e omogenă ca un amestec de apă și ulei.

Căci tot la Camera Deputaților candidează, din partea social-democraților, și prof. Alexandru Rafila. Reprezentant al României la OMS și una dintre vocile publice articulate încă de la izbucnirea pandemiei de Sars-CoV-2, Rafila a început, ce-i drept, să vorbească, de când e candidat, și ca politician, nu doar ca specialist în sănătate publică. Întrebat la Digi24 despre elucubrațiile colegului Ghhiță, Alexandru Rafila a parat în primă fază cu delicatețea pentru care nu riști săpuneli în ședințele de partid: “Nu am coordonatele domnului Ghiță, dar cu siguranță voi avea ocazia în perioada următoare să putem să stăm de vorbă. Sunt convins că e un om de bună credință”. Dar s-a repliat rapid pentru că, vrând-nevrând, CV-ul îl obligă la dedublare. Așa că a spus-o pe șleau: „Buna credință trebuie să aibă o corelație cu acceptarea regulilor unui joc și chiar dacă ne place sau nu, dacă credem sau credem mai puțin în problematica acestei infecții cu noul coronavirus, până la urmă sunt convins că domnul Ghiță va respecta prevederile legale în ceea ce privește utilizarea măștii și lucrul acesta îl va proteja și pe el și pe cel din apropierea lui”. Sigur, se simte și aici imperativul scrupulelor impuse de calitatea de candidat al partidului, dar mesajul lui Rafila, pentru Ghiță și cei tentați să-i urmeze linia ineptă, e totuși limpede: Băgați-vă mințile în cap!

Însă nu aici vroiam să ajung, ci mult mai departe. Anume, la declarația prin care viitorul deputat PSD, Alexandru Rafila, dădea recent peste cap retorica atent îngrijită de PSD & Friends, legată de amânarea parlamentarelor.

”Dacă discutăm de datele de acum da, s-ar putea organiza alegerile, pentru că alegerile propriu zise, deci procesul de votare nu este neapărat un proces care să ducă la riscuri suplimentare, să spunem, faţă de o activitate obişnuită, cotidiană, nu asta este problema. Problema este în zona procesului electoral şi procesului post-electoral, când oamenii iniţial ar trebui să interacţioneze, ar trebui să discute problemele legate de programele de guvernare, de soluţiile pe care le au partidele pentru diversele zone sociale sau economice şi lucru ăsta sigur că intensifică contactele şi aşa mai departe”, afirma Alexandru Rafila, săptămâna asta, la TVR.

Perfect de bun simț și corespunzător oricărei intuiții de bună-credință pe care am avea-o în contextul atât de delicat precum cel pe care îl traversăm.

Iar dacă nu ne sunt suficiente argumentele din prima parte a prezentului articol, ori zicerea prof. Rafila (care va ajunge deputat indiferent dacă alegerile ar avea loc în 6 decembrie ori în primăvara lui 2021), atunci măcar să ținem cont de cât de urgentă e urgența, luând aminte la rechizitoriul întocmit, joi, guvernării PSD-ALDE, implicit și actualei formule a Parlamentului, de către procurorul-șef al DNA, Crin Bologa: „Aşteptăm cu nerăbdare modificarea legilor justiţiei”. Să nu uităm ce a trăit înainte de Covid-19 și nici că există viață și după.

Doriți-vă alegeri și mergeți la vot!

1 COMENTARIU

  1. Foarte bun articol, si va multumesc pentru felul in care argumentati imbatabil nu numai necesitatea, dar si urgenta acestor alegeri parlamentare. Nimeni nu poate prezice cu exactitate ca situatia medicala va fi alta in primavara 2021, personal cred ca in primavara 2021 ne vom confrunta cu valul 3, asadar, cu cat mai repede, cu-atat mai bine. Inainte de urgenta medicala, Romania are o urgenta de natura politic-administrativa, care e cu mult mai grava decat covid-19, iar acest lucru nu poate fi rezolvat decat prin alegeri. Numai la gandul ca nemernica si corupta de firea ar putea ajunge in senat, nimeni din Bucuresti n-ar trebui s-o mai aleaga pe jarteaua asta psdista.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here