Loialitatea înaltei birocrații, a oamenilor de afaceri din lista Forbes și a multor membri ai forțelor de securitate – cei pe care obișnuim să-i numim „elite” – reprezintă o preocupare constantă pentru conducerea de vârf a Kremlinului. Războiul prelungit cu Ucraina, sancțiunile și riscurile sporite asociate îi determină să fie îngrijorați și să caute o soluție. Alexandra Prokopenko, cercetător invitat la Centrul Carnegie din Berlin pentru Studierea Rusiei și Eurasiei, arată cum liderii politici ruși construiesc baza pentru un nou tip de loialitate – una pe care nici măcar războiul să nu o pună sub semnul întrebării. Lipsit de încredere în vechile elite, Putin formează în Rusia o nouă clasă de proprietari, distribuindu-le activele companiilor occidentale și ale antreprenorilor ruși. Acești indivizi îi vor fi personal datori lui Putin, iar putinismului în ansamblu cu poziția și averea lor. Apoi, vor fi interesați să mențină și să reproducă regimul, scrie Meduza.
Nemulțumirea elitei nu se manifestă doar în conversații anonime cu jurnaliștii sau în scurgeri de convorbiri telefonice, ci și în emisiuni de televiziune oficiale. Cu toate acestea, nemulțumirea nu se transformă în niciun fel de acțiune: elitele nu pun la cale conspirații, nu formează opoziție, ci doar se plâng, dar în același timp își arată sprijinul pentru patron. Dacă analizăm comportamentul lor prin prisma „triadei universale” a lui Albert Hirschman, putem observa că acestea au răspuns în masă cu „loialitate” – sau, cel puțin, au păstrat toate semnele exterioare ale loialității. Rebeliunea lui Evgheni Prigojin i-a înspăimântat, dar moartea sa spectaculoasă i-a convins că „a acționa împotriva regimului ar fi pentru ei mai costisitor”.
Loialitatea este un sentiment extrem de rațional, care stă la baza relațiilor comerciale și financiare într-un mediu competitiv. Nu este un secret faptul că Putin o apreciază mai mult decât orice altceva. Printre exemplele din trecut se numără faptul că, potrivit unei versiuni larg răspândite, fostul cancelar al Germaniei, Gerhard Schröder, a obținut un loc de muncă în „Gazprom” după demisie datorită loialității față de Putin. Exemple mai recente includ faptul că, în ciuda amplelor probleme și corupției din rândurile forțelor armate, ministrul apărării, Serghei Șoigu, încă ocupă funcția. Pentru Putin, loialitatea este mult mai valoroasă decât competența sau chiar venerarea, pe care dictatorii adeseori și le doresc.
Putin știe foarte bine că nu ppoate fi pe placul tuturor. Cu toate acestea, a reușit să formuleze condiții care au construit majorități. Oferta comercială unică a lui Putin pentru oligarhii din anii 2000, care dobândiseră acest statut în anii ’90, a fost că toate câștigurile anterioare rămân în posesia lor, iar președintele garantează că această regulă nu se va schimba. Chestiunea revizuirii rezultatelor privatizării a fost adusă în discuție de mai multe ori în ultimii 20 de ani, dar de fiecare dată Putin a refuzat să o facă. Acest pact stă la baza loialității capitaliștilor ruși. Neloialii au părăsit Rusia și au devenit surse de informații pentru autori de cărți și articole.
Loialitatea față de Putin este bine recompensată. Până la urmă, prietenii săi din Sankt Petersburg au obținut contracte guvernamentale de miliarde de dolari, în jurul copiilor lor s-au creat industrii întregi care aduc profituri. Funcționarii loiali lui Putin s-au integrat ferm în sistemul de putere de stat: aceștia au ocupat poziții în ultimii 15-20 de ani (vezi traiectoriile profesionale ale lui Serghei Sobianin, Serghei Ivanov, Igor Levitin, Tatiana Golikova, Igor Șuvalov, etc.), dar aproape nimeni nu a fost eliminat din sistem.
Putin însuși poate evolua, trecând de la susținătorul investițiilor occidentale și „ultimul european din țară” la cel mai mare opozant față de Occident, dar alegerea oligarhilor și a oficialilor rămâne neschimbată – să fie alături de el. Invazia din Ucraina aproape că a distrus acest pact, dar liderul rus a venit rapid cu o nouă ofertă.
Sancțiuni și loialitate
Pe lângă PR și forțele de securitate, regimul lui Putin se bazează pe oameni de afaceri loiali și tehnocrați profesioniști care administrează economia. În timp ce birocrații, oamenii de afaceri și mulți membri ai forțelor de securitate se recuperau după primul șoc militar, la sfârșitul lui 2022 s-a abătut cortina sancțiunilor: SUA și UE au impus sancțiuni asupra rezervelor, iar în replică, guvernul și Banca Centrală au impus restricții asupra repatrierii capitalului și retragerii valutei.
Datorită tehnocraților, sistemul financiar rusesc a rezistat nu numai presiunii sancțiunilor, ci și asaltului asupra băncilor de către propriii bogați. „Telefonul suna necontenit: senatori, oameni de afaceri și influenceri cereau ajutor și să le dau banii din conturi. Le spuneam: aduceți aprobarea de la Nabiullina, și atunci vă voi da totul”, mărturisea un bancher de la stat.
Cu toate acestea, în 2022, din Rusia au „scăpat” 243 de miliarde de dolari, din care o cincime (47 de miliarde) cărtre operațiunile cu persoane fizice. Până la 1 iulie 2023, rușii dețineau depozite în băncile străine în valoare de 6,36 trilioane de ruble, sau 73 de miliarde de dolari, ceea ce este comparabil cu suma cheltuită de Putin în război până în august același an. Chiar și așa, „votul cu ruble” a rămas, probabil, singura formă de protest pe care elita rusă și-a permis să o exprime ca răspuns la război – și, evident, nu fără acordul tăcut al autorităților superioare care au declanșat acest război.
Între timp, sancțiunile au alimentat resentimentele și au produs un sentiment de afront în rândul elitelor Rusiei – acest subiect devine din ce în ce mai frecvent discutat în conversațiile cu cei mai bogați oameni din Rusia și cu oficialii guvernamentali. Amintirea otrăvirilor lui Sergei Skripal și Alexei Navalnîi, alături de o serie de decese misterioase în rândul oamenilor de afaceri ruși legați de sectorul petrolier și gazier, au adăugat teamă și supunere față de regimul lui Putin. Absența unor perspective clare i-a determinat să rămână închiși în țară: ieșirea din sistem încă rămâne posibilă, dar greu de realizat.
În loc să contureze imaginea viitorului, Kremlinul încearcă să-i confere „operațiuni speciale” caracterul unei o confruntări finale nu cu Ucraina, ci cu întreaga lume occidentală. Războiul este prezentat ca un eveniment de „destin comun”, culminând cu triumful „civilizației ruse” (așa cum o vede Putin). „Safe haven doar în Rusia, așa se zice la Kremlin”, potrivit unui om de afaceri din Topul Forbes Rusia. În același timp, atât Putin, cât și cercul său de apropiați transmit că, în ciuda confruntării, viața normală continuă, astfel încât împotrivirea să fie percepută ca o formă a normalului.
Imaginile ideologizate ale unei confruntări existențiale nu găsesc ecou în rândurile elitelor,. Totuși, împreună cu prelungirea războiului, determină elitele să abordeze conflictul într-un mod propriu. „Acesta este un război pentru resurse, în care trebuie să câștigăm, pentru că nu putem pierde”, spune un interlocutor influent. Pe un asemenea teren s-a potrivit bine noua ofertă comercială a lui Putin pentru elite, rezumată de următoarea formulă: „activele (în general) rămân la proprietari, iar proprietarii rămân cu regimul”.
Până în primăvara-vara anului 2023, oferta lui Putin era cea mai bună dintre cele existente: nu erau necesare pocăirea și sentimentul vinovăției și puteai chiar să câștigi din asta. Liderul rus a continuat războiul împotriva Ucrainei, ignorând pierderile materiale și umane. În timp ce elitele guvernamentale și de afaceri, deși simt teamă, indignare și rușine, participă la construirea unii „sat Potemkin 2.0”: discută perspectivele economiei (din ce în ce mai mult în termeni pozitivi) la Forumul Economic de la Sankt Petersburg, susțin conferințe în cadrul maratonului pro-Putin, „Cunoaștere”, se ocupă zilnic de adaptarea țării la sancțiuni și de „transformarea structurală”, și sărbătoresc „noile victorii” la petreceri organizate în Moscova și Dubai.
„Ne-am întristat, am trăit cu neliniște și ne-am obișnuit”, constată un funcționar federal.
Noul clei folosit de Putin
Orice război înseamnă diminuarea resurselor: umane, financiare și politice. Scad nu numai veniturile bugetului și profiturile capitaliștilor de stat, ci și capitalul politic distribuit de președinte. În condițiile în care se reduc veniturile din rentă, nu poți să te bazezi doar pe loialitatea de fațadă. În cazul unei posibile crize sistemice a regimului, iar așa cum a demonstrat-o rebeliunea lui Prigojin, așa ceva este posibil, devotamentul vechilor elite față de Putin și regimul său nu este deloc garantat. Așadar, sistemul are nevoie de o nouă elită, iar războiul reprezintă o bună ocazie pentru revizuirea vechilor înțelegeri.
În 2022, nu era obligatorie aprobarea publică a războiului: „Nu te forțează să sari și mulțumim pentru asta”, spunea un important om de afaceri, în ianuarie 2023. Dar până la sfârșitul primăverii acestui an – adică, de fapt, chiar înainte de apariția „wagneriților” – situația s-a schimbat: administrația președintelui a început să urmărească cu atenție atitudinea mediului de afaceri față de război, iar autoritățile regionale raportau la centru dacă firmele nu manifestau suficientă generozitate.
Încă din ianuarie, una dintre prioritățile Procuraturii Generale, stabilite de Putin, a fost revenirea controlului de stat asupra întreprinderilor strategice, iar până în vară a fost întocmită o listă întreagă de active confiscabile. Printre acestea se numără atât întreprinderi deținute de Boris Minț, care era căzut în dizgrație, cât și de către Andrei Melnicenko, care era destul de loial, fostul oficial Andrei Korovaiko și fostul senator Leonid Lebedev, precum și mulți alții. „La început au venit după cei care nu susținuseră destul de activ, apoi au venit după ceilalți. Dar fiecare activ confiscat are ceva interesant”, spune un om de afaceri din sectorul guvernamental.
Primii candidați la naționalizare și redistribuire către noi proprietari au fost activele companiilor din așa-numitele țări „neprietenoase”, care operează în Rusia. În 2023, ieșirea străinilor din Rusia a devenit extrem de dificilă: la vânzare, trebuie să acorde un discount de 50% din valoarea activului și să plătească o „zecime” la buget, pentru ieșire. Dar se poate ca asta să nu fie suficient. O comisie specială a guvernului (mai exact, „subcomisia Comisiei Guvernamentale pentru Controlul Investițiilor Străine în Federația Rusă”), formată din cei care până mai ieri erau pro-occidentali, poate opri oricare tranzacție, iar condițiile pentru ieșire sunt în continuă strângere. Este mai ușor să vinzi pentru un euro simbolic și să declari pierderi decât să cauți modalități de a-ți salva investițiile. De remarcat că aceiași funcționari care gestionează partea normativă a acestei operațiuni sunt cei care, înainte de război, erau responsabili de atragerea investitorilor străini și lucraseră în sectorul comercial și în companii străine.
Un Putin legalist a creat o bază legală care permite naționalizarea activelor străine: un decret al său permite transferul activelor companiilor străine sub controlul Rosimușcestvo ca răspuns la acțiunile similare ale țărilor occidentale. Noul management, apropiat de asociatul lui Putin, Igor Secin, a preluat deja activele companiilor din Rusia ale finlandezilor de la Fortum și ale germanilor de la Juniper. Activele franceze ale Danone au ajuns la nepotul lui Ramzan Kadîrov. Concernul Baltika (deținut de danezii de la Carlsberg) este acum condus de vechiul prieten din Sankt Petersburg al lui Putin, Teimuraz Bolloev. Cu ceva timp în urmă, un afiliat al lui Kadîrov a obținut o fabrică la Mariupol și părți din rețeaua de hipermarketuri OBI și cafenelele Starbucks (ambele companii au părăsit piața rusă după declanșarea războiului). Autoritățile din Crimeea anexată au „naționalizat” 700 de proprietăți care aparțineau oligarhilor ucraineni.
La nivelul vorbelor, autoritățile ruse salută investițiile străine și contează pe ele. În realitate, investitorii străini, indiferent de originea lor, au nevoie de condiții previzibile și garanții privind dreptul de proprietate. Kremlinul nu poate oferi nici una, nici alta. Dar nici nu are nevoie. Are propriii săi „eroi SVO”, (SVO – abrevierea în limba rusă pentru „operațiune militară specială”, denumirea oficială a războiul din Ucraina, în Rusia – n.tr.). E vorba de tineri coloneli și generali din FSB, ca și de oameni legați de ei, numeroși „lideri ai Rusiei”, copiii guvernatorilor și alți administratori – într-un cuvânt, „ai noștri”, adică aceia cărora li se poate „permite să gestioneze un activ” și să mai câștige bani cu el. Noul lor statut și bogăția sunt în mod direct legate de Kremlin. Calculul este simplu: când putinismul se va confruntă cu o criză, noii proprietari vor ieși să-și apere „propriile lor” interese, iar astfel vor salva și regimul.
