Odată cu intrarea în cel de-al cincelea mandat de președinte, Putin vine și cu oferte atrăgătoare pentru serviciile de securitate, scriu Irina Borogan și Andrei Soldatov, într-o analiză CEPA.
<< În ziua în care Putin a depus jurământul la Kremlin, el a semnat Ordinul Executiv privind obiectivele de dezvoltare ale Rusiei până în 2036. Printre numeroasele promisiuni s-a numărat „asigurarea suveranității internetului și securității informaționale în cadrul internetului rusesc”.
Este clar ce înseamnă asta: Putin a fost absolut consecvent în ceea ce privește așteptările sale referitoare la securitatea informațională națională și a demonstrat cât de mult îi pasă de această problemă — a semnat încă din anul 2000 prima Doctrină a Securității Informaționale. În esență, acest lucru înseamnă izolarea de Occident a spațiului informațional rusesc — care include media și toate tipurile de comunicare.
Începând cu anul 2000, Kremlinul a extins constant domeniile care trebuie protejate de influența Occidentului — de exemplu, Ordinul Executiv din 8 mai interzice jocurile video care „distorsionează” istoria rusă.
Această abordare devine mai ușor de priceput odată ce este înțeles faptul că Occidentul este văzut de către Putin și regimul său ca un virus mental produs în laborator, susceptibil să infecteze poporul rus. Prin urmare, pentru un guvern autocratic devine o problemă existențială prevenirea influenței exercitate asupra opiniei publice ruse de către mass-media occidentală, tehnologiile occidentale, ideile occidentale și rețelele de socializare occidentale.
Doar în acest fel regimul poate spera să-și asigure supraviețuirea. În cele mai multe țări, aceasta este sarcina principală a poliției secrete.
Kremlinul se poate lăuda acum cu ani de experiență într-o asemenea activitate, derulată într-un mediu global din ce în ce mai provocator. Asta îl plasează într-o poziție bună pentru a-și promova cu succes și în alte părți ale lumii experiența dobândită. Prin extinderea influenței regimului rus datorită serviciilor de informații, acesta poate spera să imite și modelul de mercenariat al fostului Grup Wagner, care a extins sfera de acțiune militară a Rusiei și modelul său de afaceri cleptocratic.
Cu două săptămâni înainte de învestirea lui Putin, Consiliul de Securitate al Rusiei a convocat o conferință importantă la Sankt Petersburg — A 12-a întâlnire internațională a oficialilor de rang înalt responsabili cu problemele de securitate.
Organizată de Nikolai Patrușev (șeful Consiliului de Securitate până pe 12 mai, când a fost înlăturat), aceasta a fost cea mai recentă dintr-o serie de întâlniri demarate în 2010, menite să sporească exportul agențiilor de informații și securitate rusești către țările prietene.
Conferințele atrag oficiali de securitate de rang înalt din țările țintă, în special șefi de consilii de securitate națională, consilieri de securitate națională, viceprim-miniștri și șefi ai serviciilor de securitate și informații. Anul acesta, conferința a adunat mandarini pe zona de securitate din 106 țări.
Cuba, Sudan, Siria, Brazilia, Bolivia, Thailanda, Kazahstan, multe țări africane și multe din Orientul Mijlociu și-au trimis liderii supremi ai securității la Sankt Petersburg.
Au fost două subiecte cheie — securitatea informațională și protejarea valorilor tradiționale/identității naționale.
Patrușev, afișându-și disprețul caracteristic pentru subtilitate, a făcut publicitate deschisă companiilor rusești de cyber către participanți. A enumerat șapte firme:
- Angara Security, lansată de un fost CEO al Informzașita (sub sancțiunile Uniunii Europene);
- Kod Bezopasnosti, condusă de un absolvent al Academiei FSB;
- Positive Technologies, sancționată de SUA pentru ajutarea agențiilor de spionaj rusești în recrutarea de noi talente;
- Cyberus, condusă de foști angajați ai Positive Technologies;
- Kasperski Lab;
- Solar, divizia de securitate a operatorului de telecomunicații național Rostelecom; și
- Security Vision, o companie cu contracte cu Serviciul Federal de Protecție, FSO.
Publicul a fost bine ales și a demonstrat înțelegerea profundă a Kremlinului cu privire la modul în care lucrurile funcționează în regimurile autoritare. În astfel de țări, contractele sunt determinate prin contacte sau favoruri din partea clasei conducătoare — și lucrurile se îmbunătățesc mult dacă șeful se întâmplă să fie șeful agenției naționale de securitate sau șeful structurii de poliție secretă.
Niciunul dintre mandarinii de securitate invitați nu ar fi putut trăi sub iluzia că vreo ofertă rusă ar include o ușă din spate către sistemele lor informatice, pentru serviciile de informații ruse.
Când Patrușev și-a ținut discursul de deschidere, șeful Serviciului rus de Informații Externe, SVR, Serghei Narișkin, era așezat în dreapta sa. Este, de asemenea, un fapt bine stabilit că companiile rusești de cyber au o istorie de cooperare strânsă cu agențiile de informații rusești, iar produsele oferite de aceste companii sunt cunoscute pentru colectarea masivă de date din dispozitivele clienților lor.
De exemplu, companiei Kasperski Lab i-a fost interzis să primească contracte de la guvernul federal american din cauza unor întrebări legate de modul extrem de invaziv în care software-ul Kasperski Lab tratează sistemele informatice pe care ar trebui să le protejeze.
Și nimeni nu are vreo iluzie că agențiile cibernetice rusești rămân perfect capabile să lanseze atacuri cibernetice și să efectueze operațiuni de spionaj cibernetic — autoritățile multor țări europene ar putea confirma acest lucru: Germania, de exemplu, și-a rechemat în această lună ambasadorul de la Moscova pentru consultări și a convocat un înalt reprezentant rus în legătură cu o serie de atacuri cibernetice care au vizat anul trecut Partidul Social Democrat aflat la guvernare și sectorul german de apărare și tehnologie. Ambele au fost atribuite serviciilor de informații militare rusești.
Dar publicul țintă al Kremlinului, format din mandarinii de securitate care s-au deplasat la Sankt Petersburg, nu se preocupă prea mult atât timp cât oferă protecție împotriva americanilor.
Unor astfel de țări, Rusia se oferă să le protejeze spațiile informaționale de amenințarea periculoasă a influenței occidentale, inclusiv securitatea cibernetică, dar și controlul rețelelor de socializare. Pentru multe dintre aceste țări, unul dintre scopurile aparente ale întâlnirii de la Sankt Petersburg — protejarea valorilor tradiționale — este ușor de înțeles; înseamnă protecția și supraviețuirea regimului politic.
Aceasta este foarte atractivă pentru multe regimuri. Ele sunt pregătite să plătească sume substanțiale de bani spionilor lui Putin pentru a face acest lucru posibil. >>
„Războiul din umbră” cu NATO. Rusia își intensifică sabotajele în toată Europa
