În urmă cu nouă ani, Rusia a preluat controlul asupra Crimeei. Ulterior, administrația Putin a început să-i ia în vizor pe tătarii din Crimeea, unul dintre cele trei grupuri indigene din peninsulă (care reprezintă, în prezent, aproximativ 15% din populația Crimeei). Activiștii care s-au opus „referendumului” și au luptat pentru autonomia lor au fost răpiți, torturați și acuzați pe nedrept că sunt extremiști și teroriști. La fel ca pe vremea lui Stalin, familii întregi au fost vizate de represiune. Mulți tătari din Crimeea au fost, totodată, trimiși să lupte în războiul împotriva Ucrainei. Activiștii pentru drepturile omului raportează că aproximativ 90% din convocări din Crimeea au fost distribuite în zonele în care tătarii trăiesc în număr mare, scrie The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
„Fiecare a treia familie are probleme”
Zaur Halilov (numle a fost schimbat din motive siguranță), un activist pentru drepturile omului din Crimeea tătară, a declarat pentru Insider: „Nu-mi amintesc nicio lună din ultimii nouă ani în care să nu fi avut loc percheziții. Acest lucru a devenit un fenomen obișnuit în Crimeea. Pentru tătarii din Crimeea, singurul răgaz, în acest sens, este în timpul vacanțelor ofițerilor de poliție, în preajma Anului Nou, când pot dormi liniștiți știind că nimeni nu va veni la casele lor. De exemplu, telefonul meu nu este niciodată oprit sau pe modul silențios”.
În dimineața dinaintea conversației noastre, ofițerii FSB percheziționaseră casa lui Memet Așurov, din districtul Krasnogvardeiski, și casa familiei lui Asan Abduramanov, delegat la Kurultai (congresul național al tătarilor din Crimeea), din Bahcisarai. Abduramanov a părăsit Crimeea în urmă cu câțiva ani în urmă. Cu ocazia percheziției, ofițerii au confiscat telefoane mobile și alte echipamente. Așurov a fost dus la biroul FSB din Simferopol pentru audieri, dar ulterior a fost eliberat. Motivul acestor acțiuni l-a constituit avarierea unei căi ferate din apropierea satului Pohtovoe, pe 23 februarie. Acest incident a dus la oprirea trenurilor electrice și a traficului feroviar și a fost etichetat drept sabotaj, de către autorități. Raportat inițial ca o explozie, s-a sugerat ulterior că fusese folosit un echipament portabil de sudură pentru a deteriora șinele. Leonid Ivlev, deputat al Dumei de Stat din Crimeea, a comentat incidentul pe canalul său Telegram: „Stilul – stricarea sărbătorii – arată modul de operare al fasciștilor ucraineni sau al simpatizanților lor. Nu putem exclude existența celor care așteaptă dușmanul, sabotorii, trădătorii, spionii”. De la sfârșitul lunii februarie, au fost efectuate percheziții la mai multe adrese la care locuiesc tătarii din Crimeea, în contextul incidentului.
De-a lungul celor nouă ani de ocupație rusă, căutarea de „sabotori, trădători și spioni”, în rândul populației indigene din Crimeea, a continuat. O parte semnificativă a acestei populații nu a recunoscut anexarea și nici nu a acceptat noul guvern. Tătarii din Crimeea au cooperat constant cu forțele național-patriotice ale Ucrainei, iar susținerea candidaților pro-ucraineni la alegeri este o „chestiune de valoare” pentru ei. Alim Aliev, cofondatorul organizației pentru drepturile omului, Crimea SOS, a explicat, pentru The Insider:
- „Acest lucru se datorează în primul rând memoriei istorice – prima anexare și colonizare a Crimeei, sub conducerea Ecaterinei cea Mare, și deportarea din 1944. Ca urmare, tătarii din Crimeea au devenit principala forță pro-ucraineană din Crimeea”.
Tătarii din Crimeea reprezintă aproximativ 13-15% din populația totală a peninsulei, sau aproximativ 250-300.000 de oameni. Din 2014, aproximativ 70.000 de persoane au părăsit Crimeea, iar mai mult de jumătate dintre ei erau tătari crimeeni. Mulți au plecat în toamna lui 2022, după ce a fost anunțată mobilizarea „parțială”. Potrivit organizației pentru drepturile omului, „Crimea SOS”, aproximativ 90% din convocările la război, din Crimeea, au fost distribuite în zonele în care tătarii trăiesc în număr mare. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că recrutarea militară a rezidenților din teritoriile ocupate este interzisă de Convenția de la Geneva. Alim Aliev spune că „ocupanții îi trimit în mod deliberat la război împotriva propriei țări și a fraților lor care luptă acum în număr suficient de mare în Forsțele Armate ale Ucrainei”.
Actuala represiune a tătarilor din Crimeea include percheziții, interogatorii, detenții în masă, arestări, amenzi administrative, și dosare penale inventate. Acest lucru este comparabil cu persecuția cunoscută în timpul Rusiei țariste și sovietice. Personalități religioase și politice, activiști, cetățeni-jurnaliști și avocați au fost, cu toții, vizați. Mulți sunt asociați cu mișcarea pentru drepturile omului, „Solidaritatea Crimeană”, care a fost înființată în aprilie 2016. Soția unuia dintre prizonierii politici tătari din Crimeea a vorbit sub protecția anonimatului: „Din moment ce tătarii din Crimeea sunt un popor mic, cu legături orizontale puternice, se poate spune că fiecare a treia familie a avut probleme. Există rude apropiate printre cei închiși, ceea ce înseamnă că familii întregi sunt reprimate. În prezent, în Crimeea există 220 de copii care cresc fără tată”.
Unele familii s-au confruntat cu vizite multiple din partea ofițerilor de poliție, de-a lungul anilor. O rezidentă din Crimeea, al cărei soț a fost și el condamnat de o instanță rusă, a observat că în timpul vizitelor inițiale, ofițerii s-au comportat cu reținere și „nu au manifestat nicio grosolănie sau cruzime”.
Există familii care, de-a lungul anilor, au supraviețuit la mai mult de o vizită a ofițerilor de poliție. Conform observațiilor unei alte rezidente din Crimeea, al cărei soț a fost, de asemenea, condamnat de o instanță rusă, la început s-au comportat cu reținere, „nu și-au permis grosolănii și cruzime:
„După părerea mea, în trecut, ei aveau cunoștințe limitate despre FSB și operațiunile acestuia. Cu toate astea, în prezent, ei manifestă îndrăzneală și impolitețe, afirmându-și autoritatea și puterea nelimitată. A doua intruziune în reședința noastră a fost considerabil mai violentă. În zorii zilei, peste zece indivizi în cagule, înarmați cu arme, au escaladat poarta, au înconjurat casa și au creat agitație prin urlete și lovituri, care i-au înspăimântat pe copii și ne-au pus sub constrângere psihologică”.
Potrivit celor intervievați de către The Insider, este esențial ca autoritățile de ocupație să înlăture orice demonstrație de unitate, autoguvernare și individualism în rândul populației. Zaur Halilov, un apărător al drepturilor omului, citează suprimarea completă a dreptului la întrunire pașnică drept unul dintre cele mai palpabile efecte ale ocupației asupra tătarilor din Crimeea. Potrivit lui, „orice adunări în masă sunt fie dispersate, fie ținute sub controlul ofițerilor Centrului E < Departamentul Principal pentru Combaterea Extremismului din cadrul Ministerului de Interne al Rusiei – n. The Insider > și al FSB, care vin în haine civile, și pur și simplu se împrăștie printre oameni”.
Evenimentele comemorative care marchează deportarea din 18 mai și ziua drapelului tătarilor din Crimeea, pe 26 iunie, nu sunt scutite de acest tipar. Agențiile de aplicare a legii le clasifică drept activități extremiste și, în așteptarea acestor evenimente, emit „avertismente cu privire la inadmisibilitatea încălcării legii”.
„Ni s-a spus: Recunoașteți anexarea și veți avea tot ce vă doriți”
La sfârșitul lunii februarie 2014, după sosirea așa-numiților „oameni politicoși” din Rusia în peninsula Crimeea, câteva mii de indivizi au mărșăluit către clădirea parlamentului din Crimeea, din Simferopol, în sprijinul integrității teritoriale a Ucrainei, răspunzând apelului lansat de Mejlis (organismul reprezentativ al tătarilor din Crimeea). Mitingul a culminat cu un conflict cu susținătorii partidului pro-rus, Unitatea Rusă, condus de Serghei Aksenov, care atunci era deputat local și care este în prezent șeful republicii anexate. Revoltele s-au soldat cu moartea a două persoane. Câteva săptămâni mai târziu, populația tătară din Crimeea a boicotat, în mare măsură, „referendumul” privind aderarea Crimeei la Rusia (cu estimări variind de la 70 la 95%), iar Mejlis-ul i-a respins legitimitatea.
Mejlis, un organism reprezentativ al tătarilor din Crimeea, nu a fost iertat de noile autorități din Crimeea pentru sfidarea lor. Inițial, liderii săi, Mustafa Djemilev și Refat Ciubarov, au fost acuzați de extremism de către procurori și li s-a interzis intrarea în peninsulă. Organismul a fost apoi scos cu forța din clădirea pe care o ocupa în Simferopol, ulterior membrii săi fiind arestați. Doi dintre șefii adjuncți, Ahtem Cigoz și Ilmi Umerov, au fost închiși, primul primind o pedeapsă de opt ani pentru organizarea de tulburări în masă – în timpul mitingului din februarie 2014 – iar cel din urmă primind o pedeapsă de doi ani pentru „apeluri publice la încălcarea integritatea teritorială a Federației Ruse”. Cu toate acestea, în 2017, ambii au fost extrădați în Turcia, aparent în schimbul a doi indivizi ruși acuzați de spionaj. Cigoz și Umerov s-au mutat ulterior la Kiev. Mejlis tătară, din Crimeea, a primit lovitura finală în aprilie 2016, când Curtea Supremă a Crimeei a declarat-o organizație extremistă, în urma unui proces al procurorului Natalia Poklonskaia, care a acuzat organizația că desfășoară activități anti-ruse și i-a etichetat pe lideri „marionete în mâinile marilor păpușari occidentali”. Majoritatea membrilor Mejlis au fugit în Ucraina, iar organismul operează acum din exil.
Într-un interviu din 2016, acordat Kommersant, Nariman Djelial, un lider proeminent al Mejlis, a declarat: „Ni s-a spus: recunoașteți public anexarea și totul va fi rezolvat pentru voi. Dar suntem un popor indigen din Crimeea… Vrem doar o participare garantată la administrarea teritoriului nostru”. El a adăugat: „Dacă Rusia vrea să concureze pentru sprijinul tătarilor din Crimeea, ar trebui să ia în considerare astfel de garanții în loc să continue să persecute și să închidă oamenii pentru extremism și separatism. Altfel, nu ar trebui să se bazeze pe loialitatea pe care și-o doresc”.
În ciuda pericolelor, Djelial a rămas în Crimeea până în ultimul moment, angajându-se în activități publice și menținând legături cu Ucraina. El a fost singurul reprezentant al Crimeei anexate la summitul internațional „Platforma Crimeei”, desfășurat la Kiev în august 2021, în ciuda riscurilor implicate. Imediat după întoarcerea din călătorie, Djelial a fost arestat. Alături de frații Ahtemov, Asan și Aziz, el a fost acuzat că a subminat o conductă de gaze în apropiere de Simferopol, ceea ce a făcut ca una dintre unitățile militare locale să rămână fără alimentare cu gaz pentru o zi. Ancheta l-a descris pe Djelyal drept „creierul” din spatele „sabotajului” și intermediar pentru frații Ahmetov (care ar fi plantat dispozitivul exploziv sub conducta de gaz) și mânuitorii lor din serviciul ucrainean de informații. În septembrie anul trecut, Djelial a fost condamnat la 17 ani într-o colonie cu regim strict, în timp ce frații Ahtemov au fost condamnați la 15, respectiv 13 ani. Se crede că acest caz a fost, în general, fabricat. Potrivit șefului programului Memorial, de sprijinire a prizonierilor politici, Serghei Davidis, „nu există nicio dovadă: nici că acești oameni au făcut-o, nici că au fost instruiți de cineva din Ucraina, cu atât mai puțin că Nariman Djelial a avut vreo legătură cu asta. Cu toate acestea, există semne clare de presiune asupra acuzatului”.
„Ei inventează cazuri din confortul birourilor lor”
Susținătorii drepturilor omului afirmă că, din 2014, peste 150 de persoane au fost reținute pe motive politice, în Crimeea, majoritatea covârșitoare fiind tătari din Crimeea. Majoritatea procedurilor penale sunt asociate cu activitățile Hizb ut-Tahrir al-Islami (Partidul Islamic de Eliberare), o organizație religioasă și politică islamică. În 2003, Curtea Supremă a Rusiei a etichetat Hizb ut-Tahrir al-Islami drept grup terorist, fără a furniza nicio dovadă convingătoare. Deși organizația fundamentalistă Hizb ut-Tahrir încearcă să stabilească un califat islamic global, aceasta pledează pentru metode nonviolente pentru a-și atinge obiectivul. Potrivit inițiativei „Sprijin pentru prizonierii politici. Memorial”, care a fost lansată după închiderea Centrului Memorial pentru Drepturile Omului, peste 330 de persoane au fost urmărite penal, conform legii ruse, pentru legăturile lor cu acest grup, inclusiv peste o sută în Crimeea anexată. Niciunul dintre aceste cazuri nu demonstrează semne de pregătire pentru atacuri teroriste sau de amenințări teroriste.
Hizb ut-Tahrir nu este interzisă în Ucraina, precum nici în majoritatea țărilor europene, iar înainte de 2014 funcționa legal în Crimeea, publica un ziar și organizează evenimente publice. „Oamenii [din Crimeea] au devenit infractori pur și simplu ca urmare a ocupației. Astfel, obținem dublă ilegalitate”, potrivit lui Serghei Davidis. Este o încălcare a dreptului internațional ca partea ocupantă, Rusia, să revoce în întregime legea penală existentă la momentul ocupației și să o înlocuiască cu propria sa lege. Mai mult, guvernul rus nu are dreptul să îi rețină pe locuitorii Crimeii în afara peninsulei, dar tocmai asta se întâmplă: locuitorii Crimeei sunt trimiși în centre de detenție și colonii la mii de kilometri distanță de casele lor.
Cazul inițial, legat de implicarea în Hizb ut-Tahrir, a fost deschis în regiune la începutul anului 2015, ceea ce a dus la condamnarea a patru localnici din Sevastopol. Cel mai recent verdict a fost anunțat în 15 martie anul acesta: Amethan Abdulvapov, un cetățean din Crimeea, a fost condamnat la 10 ani și jumătate de închisoare, de către Tribunalul Militar din Districtul Sud din Rostov-pe-Don.
Potrivit surselor The Insider, acuzațiile de implicare în Hizb ut-Tahrir au devenit un mijloc convenabil de a suprima activitatea civilă a tătarilor din Crimeea și de a-i reduce la tăcere pe cei care se opun administrației de ocupație. Pe lângă acuzațiile legate de implicarea efectivă în sau sprijinirea activităților teroriste, cum ar fi cele menționate în părțile 1 și 2 ale articolului 205.5 din Codul Penal, inculpații sunt adesea acuzați că au pregătit o preluare violentă a puterii, în temeiul articolului 30 și al articolului 278 din Codul Penal. Mulți au fost deja condamnați la pedepse lungi de închisoare, inclusiv până la 19 ani într-o colonie cu regim strict. „Procedând astfel, poliția realizează mai multe obiective simultan – intimidează oamenii, îndepărtează apărătorii drepturilor omului și activiștii de la fața locului și se laudă cu modul în care demontează celulele teroriste și previn loviturile de stat în Federația Rusă. Ei inventează aceste cazuri cu ușurință din confortul birourilor lor”, explică Ilias Aminov (nume schimbat), avocat în Crimeea.
De obicei, cei acuzați de terorism sunt judecați în grupuri mari, cum ar fi „Al doilea caz Simferopol”, care a început în primăvara anului 2019 și implică 29 de persoane. În mod tragic, unul dintre acuzați, Djemil Gafarov, în vârstă de 60 de ani, a murit în luna februarie a acestui an, în timp ce se afla în centrul de arest preventiv Novocerkassk. Înainte de moartea sa, Gafarov și alți patru tătari din Crimeea au fost condamnați la 13 ani de închisoare cu regim strict. Gafarov era o persoană cu handicap de gradul doi, suferea de insuficiență renală cronică și se plângea frecvent de sănătatea sa precară. În noiembrie anul trecut, a suferit și un infarct. „Starea lui s-a deteriorat în fiecare zi. Avea o senzație constantă de arsură în inimă, dureri de cap și dificultăți de respirație și nu a mai putut să se ridice singur”, a relatat Solidaritea Crimeană. În ciuda cererilor repetate ale avocaților pentru spitalizare de urgență, administrația centrului de detenție a refuzat să acorde îngrijiri medicale adecvate deținutului politic.
„Cazurile de terorism” urmează de obicei un model consistent: în absența unor dovezi concrete, acuzațiile se bazează pe mărturii de martorilor anonimi și pe înregistrări audio care au fost obținute prin interceptări telefonice ale întâlnirilor private ale activiștilor, desfășurate în case sau moschei. „Aceste adunări se numesc „suhbet-uri” și sunt menite pentru discutarea de subiecte religioase și politice. Apoi, aceste înregistrări sunt predate „experților” care pur și simplu interpretează greșit totul și ajung la concluzia că membrii organizației interzise Hizb ut-Tahrir au ținut întâlnirea secretă”, explică Ilias Aminov. Potrivit acestuia, ofițerii FSB sau agenții recrutați, care sunt ei înșiși sub amenințarea cu urmărirea penală, joacă rolul de martori secreți și își „cumpără” libertatea furnizând dovezi împotriva altora. În plus, forțele de securitate prezente au interzis literatura religioasă, pe care au plasat-o asupra acuzatului, ca dovadă suplimentară.
Serviciile speciale au reușit să obțină controlul complet asupra moscheilor, cu aprobarea tacită a Administrației Spirituale a Musulmanilor din Crimeea (DUMK), condusă de muftiul Emirali Ablaev, care a adoptat în mod deschis o atitudine pro-rusă, de la anexare. Potrivit activistului pentru drepturile omului, Zaur Halilov, Consiliul DUMK este format acum din „persoane care au fost verificate de serviciile speciale și au semnat un document care confirmă că nu se implică în nicio mișcare de opoziție și sunt de acord cu politicile autorităților din Crimeea”. În 2016, reprezentanții organizațiilor musulmane tătare din Crimeea, de la Kiev, au anunțat înființarea unui DUMK alternativ, pro-ucrainean.
După izbucnirea războiului pe scară largă, cazurile care implică Hizb ut-Tahrir au început să indice dintr-odată o „pistă ucraineană”: acum, „teroriştii” din Crimeea sunt acuzaţi că au legături cu „nânuitori” de la Kiev. De exemplu, la sfârșitul lunii ianuarie, șase tătari din Crimeea au fost reținuți în districtul Djankoi al peninsulei. Potrivit anchetatorilor, aceștia răspândeau ideologia teroristă și recrutau musulmani locali, coordonându-și activitățile cu asociații din Ucraina.
„M-au amenințat că îmi introduc o țeavă în anus și că trec prin ea sârmă ghimpată”
Pe lângă sistemul juridic rusesc, rădăcini a prins în crimeea și fărădelegea rusească. Confesiunile persoanelor acuzate de terorism, sabotaj și alte presupuse infracțiuni sunt adesea obținute prin amenințări, tortură și ridiculizare. Se pare că forțele de securitate folosesc constrângerea și pentru a recruta informatori, și pentru a-i convinge pe viitorii „martori secreți” să coopereze.
The Insider l-a intervievat pe Rinat Paralamov, un programator din districtul Nijnegorsk, care este o victimă a arbitrariului siloviki-ilor din Crimeea. Paralamov a declarat că, deși nu era activist civic, a participat la procedurile judiciare și a ajutat la colectarea de bani pentru plata amenzilor. În septembrie 2017, agenții FSB i-au percheziționat casa, i-au pus un sac pe cap și l-au dus cu forța într-un subsol unde l-au bătut și i-au cerut să incrimineze persoane pe care nu le cunoștea. Apoi, l-au torturat înfășurându-i bandă adezivă în jurul brațelor și picioarelor, atașându-i două fire de fese și administrându-i șocuri electrice. Paralamov își amintește că s-a întâmplat asta de trei ori.
„La un moment dat mi-am pierdut cunoștința. M-au stropit cu apă în față, mi-am revenit, dar gura nu mi se închidea și nu puteam vorbi, doar produceam niște zgomote. Eram speriat, la fel si ei”.
Un „bărbat în uniformă militară” și o doctoriță l-au examinat pe Rinat și i-au făcut mai multe injecții. Totuși, torționarii au ajuns la concluzia că simulase și au continuat să-l tortureze cu șocuri electrice.
„În acel moment, am crezut că chinul meu se încheie și am început să mă rog, dar anchetatorii și-au reluat cererile de informații. M-au amenințat că mă vor supune unor abuzuri suplimentare, inclusiv introducerea unei țevi în anus și sârmă ghimpată prin ea. De asemenea, au amenințat că-i vor face rău familiei mele, inclusiv părinților, soției și fraților mei. Am cedat și am fost de acord să semnez orice documente mi-au dat. Printre hârtii se aflau mai multe foi albe, pe care le-am semnat pur și simplu, în partea de jos”.
Paralamov a fost apoi dus într-o altă cameră, i-a fost scos sacul, iar el a fost nevoit să mărturisească în fața camerei că în 2014 a găsit TNT, gloanțe și fire, într-o pădure, și le-a îngropat în crângul Marina de lângă Simferopol. Într-unul dintre documentele pe care le-a semnat, el recunoștea și că avea legături cu Hizb ut-Tahrir și că „a întâlnit anumiți oameni în moschee”. Ofițerii FSB i-au spus că acum va lucra pentru ei „mergând printre compatrioții tăi și spunându-ne tot ce auzi” și l-au amenințat că vor folosi actele semnate împotriva lui, ceea ce ar putea atrage „zeci de ani de închisoare”.
Rinat Paralamov a fost reținut de FSB mai mult de o zi, iar când au obținut ceea ce doreau de la el, l-au lăsat într-o stație de autobuz, cu avertismentul să nu vorbească despre incident. Cu toate acestea, după ce și-a revenit din calvar, și-a contactat avocații și a decis să-și facă publică povestea, dar asta abia după ce s-a mutat la Kiev împreună cu familia, pentru siguranță. În ciuda eforturilor apărătorilor săi din Crimeea de a aduce acuzații împotriva torționarilor, aceștia nu au avut succes, deoarece procurorii nu au găsit acțiuni ilegale ale ofițerilor de poliție. În schimb, Paralamov a fost trecut pe lista de urmăriți pentru că ar fi depozitat ilegal explozivi și muniții. Ca mulți tătari din Crimeea, el speră la eliberarea rapidă a peninsulei: „De îndată ce Rusia, cu ajutorul lui Dumnezeu, iese de acolo, mă voi întoarce acasă”.
De asemenea, Asan Ahtemov a fost constrâns să mărturisească presupusul „sabotaj al gazoductului”. La începutul lunii septembrie 2021, aproximativ zece bărbați mascați și înarmați au pătruns în casa lui, noaptea târziu, l-au încătușat fără să prezinte niciun act de identitate, l-au legat la ochi și l-au luat. Ziarul ucrainean Ґrati a publicat un raport detaliat al calvarului lui Ahtemov în subsolul FSB:
- „M-au dus într-o cameră, m-au pus să stau pe un scaun cu fața spre spătarul scaunului și au folosit bandă adezivă pentru a-mi lega picioarele de picioarele scaunului și mâinile de spătarul scaunului. În timp ce eram condus în cameră, m-au tot amenințat cu plantarea de arme și droguri, spunând că soția mea este frumoasă și sugerând că și ea ar putea fi rănită.
- După ce m-au pus să stau pe un scaun și m-au legat, mi-au atașat fire de urechi, după care am simțit un șoc electric puternic. A durat vreo zece secunde. Procedura a fost repetată de șase sau șapte ori. Apoi, mi-au administrat șocuri electrice mai slabe și în același timp vorbeau cu mine. Când porneau curentul electric, mă zguduiam constant. După aceea, am fost de acord cu tot ce mi-au spus acei oameni. Îmi spuneau că am aruncat în aer conducta de gaz la Perevalnoe, că fratele meu, Aziz Ahtemov, le spusese deja totul, că ei știau cum am făcut-o”.
Ahtemov, ca și Rinat Paralamov, a fost forțat să mărturisească în fața camerei și apoi a fost dus la biroul FSB din Simferopol pentru interogatoriul oficial. În timpul în care a fost torturat în subsol, Ahtemov susține că avocatul desemnat de instanță, Oleg Glușko, a fost prezent și l-a îndemnat să se supună cerințelor oamenilor legii și să-și mărturisească vinovăția. Ahtemov nu a suportat asta și l-a întrebat: „Cum puteți dumneavoastră, avocat, să permiteți asta?”. Glușko a răspuns că aceasta este „procedura standard”.
Ulterior, apărarea lui Ahtemov a depus o plângere împotriva lui Glușko, invocând mai multe situații în care acesta a încălcat grav legea și codul de etică profesională. Consiliul Baroului din Crimeea a negat inițial acuzațiile, dar în cele din urmă a inițiat proceduri disciplinare împotriva lui Glușko. Cu toate acestea, în cele din urmă, ei nu au găsit încălcări în acțiunile sale. Potrivit activistului pentru drepturile omului, Zaur Halilov, Glușko lucrează îndeaproape cu FSB și este frecvent implicat în cazuri politice din Crimeea; a participat chiar la tortura aplicată activistului Raim Aivazov, de la „Solidaritatea Crimeană”.
Dispariția forțată a persoanelor „disidente” și a rudelor acestora este o altă metodă folosită pentru intimidarea membrilor activi ai societății din Crimeea. „Crimea SOS” a raportat că 15 persoane, majoritatea membri ai comunității tătarilor din Crimeea, au fost date dispărute din cauza răpirilor. Nu există nicio investigație în aceste cazuri, iar avocatul Ilias Aminov consideră că silovikii ruși sau alți „agenți ai statului” sunt responsabili pentru aceste dispariții.
Unul dintre cele mai notabile cazuri de dispariție forțată a fost cel al lui Ervin Ibrahimov, o personalitate politică în ascensiune din Bahcisarai, în vârstă de 31 de ani. Pe 25 mai 2016, acesta trebuia să participe la un proces legat de un caz politic, dar mașina lui a fost găsită abandonată pe șosea, cu o seară înainte. Înregistrările video de la camerele de supraveghere arătau persoane îmbrăcate în polițiști rutieri blocând mașina lui Ibrahimov, împingându-l cu forța într-o dubă și luându-l. Videoclipul a fost predat organelor de poliție, fiind deschis dosar penal de răpire. Ancheta nu a progresat însă, și a fost suspendată în 2017. Tatăl lui Ibrahimov este convins că serviciile secrete ruse erau responsabile pentru răpirea fiului său. „Ofițerii FSB și-au arătat interesul în a afla dacă fiul meu a fost implicat în box. Un alt ofițer a încercat să-l recruteze pentru a lucra pentru ei. Când Ervin a refuzat, ofițerul l-a amenințat spunând: „Nu uita că ai un frate și o soră”. Deci, spune-mi pe cine pot suspecta”, îl citează Krîm.Realii pe Ibragimov Sr.
Isliam Djepparov și Djevdet Isliamov, fiul și nepotul unui activist proeminent al mișcării naționale tătare din Crimeea, Abdureșit Djepparov, sunt dispăruți de peste opt ani. În septembrie 2014, în timp ce mergeau pe un trotuar, într-o localitate de lângă Belogorsk, populată în mare parte de tătari, au fost luați cu forța de mai multe persoane și urcați într-o mașină cu geamuri fumurii. Un martor ocular a raportat că răpitorii purtau uniforme negre cu dungi pe spate. Împreună cu părinții altor răpiți, Abdureșit Djepparov a format Grupul de contact pentru drepturile omului în Crimeea, care colectează informații despre actele ilegale comise împotriva locuitorilor peninsulei. >>
