Economiile din Europa Centrală și de Est au rezistat relativ bine la stagnarea producției din Germania însă, dacă perspectivele se înrăutățesc, România ar fi cea mai prost plasată în regiune să facă față unei încetiniri semnificative sau a unei contracții în mediul extern, arată un raport ING.
Această situație ar fi urmarea poziției fiscale proaste, dar și poziției României în lanțul de producție cu Germania, potrivit raportului citat de profit.ro.
Zona euro încetinește la nivel economic, mai ales ca urmare a plasării Germaniei la limita recesiunii, după o contracție importantă în industrie, unde scăderea sectorului auto are prim planul. Dar chiar și în această conjunctură externă nefavorabilă, țările din ECE au menținut rate bune de creștere, peste potențial, ca urmare a diversificării structurii economiilor din ultimul deceniu. Germania este principalul partener extern al României, cu o pondere de 23% în exporturi și 21% din importuri, o integrare în lanțul de producție continental care a crescut după aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Pe de altă parte, arată ING, citând date OCDE, România e mai puțin legată de Germania la nivelul producției economice, cu doar 2,7% din producție fiind aport la economia germană. Dar acest lucru nu salvează România de la un declin al activității externe.
“Așa cum istoria a arătat, economia României tinde să crească peste medie atunci când contextul extern este favorabil, dar și să se contracte atunci când lucrurile devin negative. Este urmarea politicilor pro-ciclice. Rezultatul funcției de răspuns la impuls a arătat o mai mare sensibilitate la industria germană. Acest lucru ar putea fi explicat prin dimensiunea, intensitatea muncii și poziția periferică pe lanțul valoric german al exportatorilor români”, arată raportul ING.
Principalul canal de fragilitate este, în opinia analiștilor, situația finanțelor publice, care a generat deficite bugetare care s-au încadrat cu greutate în limita de 3% din produsul intern brut în ultimii patru ani – incluzându-l pe acesta, când încă nu știm unde va fi deficitul la finele anului. “Aceste deficite au fost acumulate în vremuri economice bune, când în fapt ar fi trebui să fie create niște buffere fiscale. Ponderea cheltuielilor rigide (salarii și pensii) în veniturile totale a ajuns la maxime istorice, ceea ce va face ajustarea fiscală o problemă complexă pentru guvernele următoare”, arată raportul.
ING consideră că creșterile de salarii și, mai ales, de pensii (+40%) stipulate pentru anul viitor vor fi greu de întors în contextul electoral – alegeri locale și parlamentare -, mai ales că noul guvern nu are o susținere largă în Parlament. Deficitul fiscal urmează să crească la 3,4% din PIB în acest an și la 3,7% în 2020, în condițiile în care cheltuielile cu salariile și asistența socială (în principal pensii) au ajuns la peste 80% din totalul veniturilor fiscale plus contribuții salariale. “Dacă economia încetinește și această rată crește, există puțin spațiu pentru a tăia investițiile publice”, arată ING.
Pentru rezolvarea poziției fiscale, ING vede două soluții: creșterea taxelor sau creșterea colectării, cu amendamentul că prima soluție are costuri din punct de vedere politic, iar a doua – aducerea la buget a taxelor pe valoare adăugată necolectate de peste o treime din valoarea estimată – necesită timp.
Totodată, politica monetară este limitată de inflația peste țintă și de deficitul extern ridicat, deși Banca Națională a României are o dobândă cheie la un nivel ridicat în context regional. ING se așteaptă ca deficitul de cont curent să crească de la 4,5% din PIB în 2018 la 5,4% în acest an, ceea ce reprezintă un nou maxim post-recesiune. Mai rău este că investițiile străine directe nu mai finanțează decât jumătate din ieșirile din contul curent, ceea ce înseamnă că este nevoie de atragerea investițiilor de portofoliu pentru a menține stabilitatea valutară. “Cu o scenă politică care va rămâne aprinsă și în 2020, cel mai bun lucru pe care BNR îl poate face este să țină lucrurile echilibru și să uite de stimulare monetară pentru moment”, arată ING.
În privința cursului, ING consideră că leul este supraevaluat, având în vedere că diferențialul de inflație din ultimii ani comparativ cu regiunea și zona euro ar fi reclamat un curs mai slab. La nivelul curent, leul frânează exporturile, dar BNR nu va da drumul cursului decât controlat, având în vedere că o creștere bruscă ar ridica și anticipațiile inflaționiste. “BNR rămâne obsedată de o volatilitate scăzută a cursului de schimb. În timp ce contul curent probabil că se va deteriora în continuare, leul este probabil să continue să se aprecieze în termeni reali, având în vedere diferențialul de inflație și o depreciere nominală mai mică decât creșterea prețurilor. Ceea ce face lucrurile mai rele este că perechea EUR/RON este în preajma unui nou maxim istoric și urmează un calendar electoral aglomerat, iar BNR este probabil să evite știrile de presă negative”, se mai arată în raport.
ING se așteaptă la o depreciere ușoară a leului în perioada următoare, dar nu recomandă pozițiile scurte pe această monedă, ca urmare a costului ridicat al carry-trade-ului și a politicii stricte de intervenție a BNR. Pentru finele acestui an, ING vede euro la 4,8 lei și la 4,85 lei la finele lui 2020, față de un nivel curent de 4,75 lei. “Momentul ajustării cursului e dificil de estimat. O primă mutare ar putea veni după alegerile prezidențiale din 10/24 noiembrie”, arată ING în raport.
Necesarul ridicat de finanțare este, de asemenea, pe lista ING a factorilor negativi. Deși nevoia brută de finanțare ar trebui să fie comparabilă cu cea din acest an – 78 de miliarde de lei din piața internă și 4 miliarde de euro din eurobonduri -, România rămâne cea mai sensibilă la sentimentul investitorilor și are cel mai mare grad de sensibilitate a ratingului la deteriorarea indicatorilor privind datoria între țările din ECE, arată ING, care adaugă că o creștere a deficitului va pune un semnal de alertă pe harta agențiilor de rating. Economia ar urma să frâneze de la o creștere anuală reală de 7,% în 2017, 4% în 2018 și 2019 la 2,8% în 2020 și 2,1% în 2021, adică la una dintre cele mai reduse rate de creștere din regiune, doar peste Cehia – care pleacă de la un nivel al PIB per capita mai ridicat. Celelalte țări din regiune au rate estimate de creștere de 3% și peste anul viitor.
O veste bună este aceea că sectorul auto arată reziliență și a ținut deficitul extern sub control. Cu o creștere a cifrei de afaceri de la 7,5 miliarde de euro în 2007 la 28 de miliarde de euro în 2018, sectorul auto și-a dublat ponderea în PIB în ultimul deceniu, la circa 13%, și modelele low-cost ale Dacia-Renault sunt bine poziționate într-o eventuală contracție economică la nivel continental, arată ING. “Totuși, trebuie notat că România are a doua cea mai mare pondere în a angajărilor în sectorul auto din UE. Astfel, este plauzibil să ne așteptăm la niște concedieri de personal”, notează analiștii ING. Un alt motiv de optimism este menținerea încrederii consumatorilor la un nivel ridicat, în pofida unor știri negative în ultimii ani, grație creșterilor de două cifre ale salariilor, rate care, potrivit ING, se vor menține cel mai probabil și în anul electoral 2020.
